Tag Archives: egalitate de sanse

Oct11

Fete, baieti, libertati si prejudecati

Posted on by
Fete, baieti, libertati si prejudecati

maxresdefault

Am aflat de dimineata pe cand inca aveam ochii lipiti de somn si neuronii lipiti intre ei ca O.N.U. a venit cu o initiativa noua de a creste nivelul de constientizare asupra unor problematici regasite in randul fetelor.

Se numeste in traducere libera Ziua Internationala a Fetei Copil. Accesul la educatie, asistenta medicala, precum si incurajarea fetelor sa gandeasca si vorbeasca liber sunt doar cateva dintre cerintele principale.

Curiozitatea m-a dus rapid spre pagina http://www.unwomen.org/en/news/in-focus/girl-child unde am aflat cateva lucruri faine spre ambasadori femei din toata lumea care duc speranta, vorba si fapta mai departe pe diferite teme, cum ar fi:

– casatoriile cu minore;
– imputernicirea fetelor si femeilor in Brazilia prin intermediul sportului;
– scaderea riscului de infectare cu HIV la fetele din Africa de Sud prin includerea lor programe de fotbal;
– cresterea interactiunilor sociale si a coeziunii dintre fetele din Iordania si Siria prin intermediul unor tabere de fotbal.

Am mai aflat ca femei precum Emma Watson, Elizabeth Chatuwa si Ileana Crudu (ma intreb de ce actiunile ei nu sunt un subiect demn de stirile din prime time) sunt deschizatoare de drumuri si mentori pentru fetele de peste tot.

Ele spun ceva foarte simplu: POTI! Poti sa spui nu unei casatorii aranjate! Poti sa spui nu in fata violentei de orice fel! Poti sa spui da in fata provocarilor din sectorul IT.

Si uite asa mintea mi se duce la faptul desi Romania are seria ei de probleme legate de dezvoltarea armonioasa si educarea fetelor, nu ne batem pentru locuri pe podiului HIV/SIDA sau casatorii cu minore.

Asta nu inseamna ca stam bine. Stam unde stam, dar nu stam. Initiem actiuni de educare pentru sanatate, avem proiecte de reducere a riscului de exploatare in randul fetelor in scoli si centre unde fetele se pot duce pentru a primi consiliere psihologica sau orientare vocationala.

Lucrez cu fete si baieti. Lucrez cu oameni care au fost odata fete si baieti. Fetele invata sa fie fete uitandu-se in oglinda lumii. Baietii invata sa interactioneze cu fete uitandu-se in aceeasi oglinda. Numai ca oglinda asta nu arata de fiecare data acelasi lucru.

Cateodata e bine sa fii fata.
Cateodata e de preferat sa fii baiat.

Fetele sunt mai cuminti.
Baietii sunt mai obraznici.

Fetele sunt mai rusinoase.
Baietii sunt mai tupeisti.

Fetele poarta roz.
Baietii poarta albastru.

Fetele fac balet.
Baietii fac karate.

Fetele mananca mai putin.
Baietii mananca mai mult.

Fetele ajuta in bucatarie.
Baietii se pricep la reparat chestii.

Fetele vorbesc incet si frumos.
Baietii se rastesc si injura.

Fetele nu se masturbeaza.
Baietii normal ca da.

Fetele isi pastreaza virginitatea.
Baietii scapa de ea cat mai repede.

Fetele se machiaza si au grija cum se imbraca.
Baietii nu trebuie sa se gandeasca prea mult cu ce sa se imbrace.

Fetele care au viata sexuala activa sunt curve.
Baietii care au viata sexuala activa sunt smecheri.

Fetele stiu sa se comporte cu bebelusii.
Baietii nu prea se pricep, ca nu-s asa sensibili.

Fetele sunt domnisoare.
Baietii sunt golani.

Si lista poate continua la nesfarsit. Punem realitatea in casute mici ca sa o intelegem mai bine. Oare o intelegem mai bine asa? Oare asta e realitatea in care vrem sa ne crestem si educam fetele si baietii?

Prejudecatile de (acest) gen au un impact pe termen lung si pentru fete si pentru baieti. Ii invata ca fie pot sau nu pot sa faca ceva pentru ca sunt baieti/fete, fie ca sunt indreptatiti sa se comporte intr-un fel sau in altul doar pentru ca sunt baieti/fete, fie ca trebuie sau nu trebuie sa faca ceva pentru ca sunt fete/baieti.

Unul dintre demersurile cele mai frecvente in fata acestei avalanse recurente de prejudecati, are la baza dictonul, gresit de altfel: Fetele si baietii sunt la fel.

Si acum, in calitatea mea de fosta fata, niciodata domnisoara, actuala femeie, strig sus si tare sa se auda prin monitoare: fetele si baietii NU sunt la fel.

E bine ca nu-s la fel. Asa ca hai sa ne oprim din a le cere fetelor sa fie baieti si baietilor sa fie fete doar pentru a repara decenii de inechitate de gen.

Nu incape nici cea mai mica indoiala ca fetele si baietii pot face aceleasi lucruri, asta in conditiile in care isi doresc cu adevarat sa faca acele lucruri. Ce facem atunci cand dorintele lor sunt diametral opuse fata de reprezentarile noastre de “fata” si “baiat”? Abia acolo incepe reala drama!

Acest post merita citit si recitit de:

– mamele puternice care isi cresc fetele la fel de puternice, atat de puternice incat prezenta unui baiat in viata lor devine din oficiu o slabiciune care nu isi are rostul;

– tatii puternici care le transmit prin fapte baietilor lor cel mai puternic e cel care tipa cel mai tare, loveste cel mai puternic si cel care are ultimul cuvant intotdeauna in fata oricarei fete;

– profesorii care ridica din sprancene in dezaprobare fata in fata cu baieti care vor sa se joace cu papusi sau fete care vor sa se joace cu masinute;

– bunicii care dau vina pe parinti ca si-au scapat copiii din frau cand vad fete care nu fac curatenie in casa sau baieti care nu cara cumparaturi;

– oricine crede ca e in regula sa atribui un set predefinit de comportamente acceptabile unei persoane bazandu-se exclusiv pe sexul persoanei respective.

Hai sa lasam fetele sa fie fete si baietii sa fie baieti, cu amendamentul ca libertatea fiecaruia se termina unde incalca libertatea celuilalt. Cat despre ce inseamna “fata” si “baiat”, descoperirea ghidata pare mult mai indicata decat prescriptia de rol.

Fetele vorbesc cam mult nu?
Nu stiu despre alte fete, dar fata asta cu siguranta da!

Aug30

Feministele nu sunt si ele oame?

Posted on by
Feministele nu sunt si ele oame?

Nu ma consider o feminista practicanta. Nu ma duc la intalniri, nu prea mai particip la marsuri, nu prea mai fac pancarte, nu scriu manifeste, nu prostestez activ prin pietele patriei. Dar prin natura meseriei mele, cat si a domeniilor in care am ales sa activez profesional, pot spune ca am avut ca si agenda ascunsa promovarea drepturilor femeii in societatea romaneasca.

Faptul ca nu cred ca femeile si barbatii sunt egali probabil ma descalifica din start pentru postul de feminista. Marturiseam intr-un alt post ca lupta pentru egalitatea intre sexe mi se pare obositoare si futila pentru simplul fapt ca e ilogic sa te astepti ca doua persoane cu caracteristici diferite, cu istoricuri diferite de viata, cu experiente diferite, cat si cu anatomii diferite sa fie la fel. Daca ne referim strict la aspectul legalitatii, fara doar si poate femeile trebuie sa fie egale cu barbatii. Daca ne referim la egalitatea de sanse pe piata muncii, cu atat mai mult si aici sunt o groaza de detalii care trebuie luate in considerare si dezbatute.

Dar cum ramane cu viata unei feministe inafara doctrinei? Inafara curentului? Are dreptul la o viata a ei in care sa nu mai militeze pentru nimeni si nimic, ci doar sa poarte pijamaua ei cea mai confortabila, sa isi ia niste mancare nesanatoasa si sa se uite la emisiuni ne-intelectuale la televizor intr-o seara pe care sa le comenteze cu voce tare desi e singura in casa?

Se pot gasi oameni care sa se apuce sa imi povesteasca catama cliseul am folosit descriind o femeie, racordata fiind la prejudecatile societatii actuale. Raspunsul meu e scurt: ntz! Pur si simplu am pornit de la premisa ca feministele sunt si ele oameni, din cand in cand. Si prin urmare sunt capabile, cat si pasibile de a se comporta uman cu tot ceea ce implica acest lucru. Ieri citeam un articol care m-a facut sa zambesc un pic amar despre o doamna, pe numele ei Germaine Greer, de care sincer vorbind nu auzisem pana in acel moment.

Articolul punea in discutie congruenta dintre apartenenta feminista a autoarei volumului “The Female Eunuch” si o serie de declaratii recente ale acesteia la adresa fundului mare si vestimentatiei neinspirate ale premierului australian Julia Gillard. Cu alte cuvinte, mai putin corecte din punct de vedere politic, alte feministe, mai multe si mai rele, asa cum devin uneori femeile cand se aduna in grupuri si comploteaza, fac vrajitorii sau sunt la ciclu, au zis: “Bai da’ cin’-se crede Greer asta de se ia de fundu’ lu’ Gillard? De parca al ei e mai grozav! Hai s-o facem sa plateasca pentru toate femeile care se simt complexate de fundul lor cel mare!”.

Si acum apare, ilar zic io, intrebarea soptita pe la toate colturile femiste extremiste: “O mai putem considera oare pe Greer o icoana feminista, rivala Fecioarei Maria chiar, daca s-a luat de fundul mare a lui Gillard?”. Domnule, asta da dilema existentala! Cinismul meu se indreapta catre un vizual cu o claca de femei care tricoteaza de zor cu spor si o despica pe Greer in cinspe mii de bucati ca si-a permis (nerusinata!) sa fie umana si prin urmare sa se lanseze in niste glume proaste la adresa premierului australian pe seama careia se fac glume care mai de care mai deochiate de prin 2006 cand a fost investita in post.

Va auziti, doamnelor feministe mai feministe ca Greer? Ideea feminismului nu e aceea ca societatea sa fie una golita de umor si umanitate, ci de egalitate de drepturi si sanse intre femei si barbati. Puteti sa o ardeti pe rug pe Germaine Greer pentru ca s-a luat irecuperabil de fundul mare al Juliei Gillard, daca asta va face sa simtiti ca fundurile voastre devin mai mici. Puteti chiar sa realizati o adevarata lovitura de stat in miscarea feminista, detronand-o pe Greer, ca sa puneti in loc o duduie care nu va indrazni sa faca nici o gluma vreodata, ci doar sa moara cu batul libertatii feministe in brate.

In articolul cu pricina se contura o intrebare care mie mi se pare echitabila: A fi feminista implica sa nu spui nimic rau despre vreo femeie? Si parca aud vocile extremiste care spun ca: Noi femeile trebuie sa fim alaturi unele de celelalte intr-o lume in care barbatii se iau constant de fundurile noastre mari. Baaaaai! Trezirea doamnelor! Nu coborati feminismul la ingustimea mintilor voastre care vor sa plamadeasca femei feministe fara de pacat sau viciu. Pot fi de acord cu faptul ca declaratia lui Germaine Greer nu poate fi etichetata ca una dintre cele mai reusite, dar de aici pana la a o descalifica din istoria feminismului, e cale foarte lunga si total ilogica de urmat. Asa ca mai usor cu judecatile de valoare. Feministele sunt si ele oameni pana la urma, nu?

Jul27

Pin-Up State of Mind

Posted on by
Pin-Up State of Mind

Oricat as incerca sa ma indrept si spre alte stiluri, imi tot reapare in  drum, ca un laitmotiv, pin-up-ul. Si am zis ca nu are sens sa il alung, daca vrea sa fie parte din cine sunt acum. If I like to pin myself up there, wherever there might be, well that’s how it’s gonna be. Si daca tot am percutat instant la unele accente estetice ale stilurilor epocii ’50s+, mi s-a parut de bun simt sa ma apuc sa si citesc un pic despre ce se ascunde in spatele a ceea ce se vede.

Recurenta ca de fiecare data (si inca stau sa ma gandesc daca asta e un pleonasm sau nu), trebuie sa aflu de ce femeile au decis sa se exprime in halul asta. Si spun hal cu toata consideratia fata de reprezentantele speciei “pin-up” pentru simplul fapt ca au reusit sa socheze indeajuns de mult incat sa se indrepte subtil si spre o miscare feminista.

Cica prima duduie care a fost pusa in cui a fost Bettie Page, supranumita “The Queen of Pin-Ups”, si se prezenta cam asa:

Pentru vremurile alea, o astfel de aparitie intr-adevar era una socanta, prin senzualitate, feminitate si acel “je ne sais quoi” – pardon my French. Si dupa acest debut atat de reusit, pe care multe femei ale acelor timpuri l-au revendicat ridicandu-l la rangul de “Looks to live by!” au fost muuulte alte female figures who followed, printre care: Marylin Monroe, Elizabeth Taylor, Gina Lollobrigida, Claudia Cardinale, Jacqueline Bisset, Brigitte Bardot si pana la….

The (In)famous Ms Dita Von Teese,

al carei nume real pare a fi tot un alias, parca si mai simpatic decat cel initial – Heather Renee Sweet. In drumul ei de la Sweet la Teese, aceasta figura reprezentativa a culturii pin-up contemporane s-a autoproclamat an American Burlesque Dancer si a dus mai departe, cu siguranta fara sa isi dea seama prea tare, mostenirea fetelor bune de pus in postere pe care le agati la loc de cinste.

Tocmai ce mi-a venit in minte, apropo de pin-up girls, de scena din Shawshank Redemption in care Andy Dufresne isi suplimenteaza colectia de pin-ups, care ii vor fi salvatoare in planul sau minutios de evadare.

Morala: Pin-Ups can certainly put your life into a whole new perspective! 🙂

Cred ca undeva prin adolescenta (cum altfel? :)) au inceput sa imi suscite interesul stilul si cultura pin-up. There is just something so glamourous, charming and interesting about these women. Par ca de acolo, din posterele pe care le umplu cu atata gratie, sa faca uz de puterea feminitatii, intr-un mod care poate fi catalogat, eronat zic eu, ca degradant.

But if God made you a woman, you just have to learn how to fight as a woman, making use of your womanly strengths and ways. Nu ma voi da inapoi niciodata de la a apara drepturile femeilor in contextul in care societatea actuala intelege distorsionat notiuni precum emanciparea femeii sau egalitatea de sanse dintre barbati si femei. Numai ca voi recurge la aparare doar in cazurile in care femeile au nevoie de ea.

Un concept destul de greu de inteles si acceptat e acela ca nu toate femeile care par a fi “fara aparare” chiar sunt, precum si acela ca nu toate femeile “fara aparare” vor sa fie “salvate” sau “aparate”. Revenind la reprezentarea femeii in cultura pin-up, am convingerea ca toate femeile care au ales sa devina icons for a generation, independent de fragilitatea vietii lor personale, in rolul de pin-up si-au exercitat pe deplin puterea feminina.

Un poster care imi incanta retina si pe care il bag tot in marele cufar pin-up al mintii mele este:

And I do believe with every fiber of my being that WE CAN DO IT! Fara a incerca sa fim barbati, fara a ne purta precum barbatii si fara a pretinde ca avem aceleasi strengths and ways ca barbatii. Pentrul ca in momentul in care o vom lua down that road, it’s gonna be a downfall in care nu vom arata decat ca niste femei caraghioase care pretind sa se simta confortabil in pielea barbatilor doar pentru ca au naivitatea sa creada ca astfel vor reclama sceptrul puterii absolute.

Nu prea agreez titulaturile pompoase, cat nici etichetarile for that matter, dar daca ar fi sa fiu ceva, as fi a pin-up moderate feminist care este indeajuns de aware de apartenenta sa de gen incat sa make the best of it, dar si foarte hotarata sa sara la bataie (pentru drepturi, libertati, demnitati si nu numai) when summoned ;).