Cred in puterea primei impresii.
Si in influenta primelor experiente care formeaza oameni.
Si contureaza clipociri tembele in priviri.
Genul de luminite care iti insenineaza diminetile si te fac sa visezi chiar daca soarele rasare, nu apune.
Prima amintire cuibarita in mintea ta de copil.
Prima tabara in care parca poti sa atingi sentimentul de libertate absoluta.
Primul sotron sarit perfect sub privirile curioase ale celorlalti copii de la bloc.
Prima zi de scoala in care camasa era mult prea alba si scorbita pentru tine.
Prima linie primita la palma de la “tovarasa” pentru comportament indisciplinat.
Primul manual simtit pe spate in semn de apreciere vesnica de la colegul de banca.
Prima tigara fumata in baia comuna in timpul orei de bio.
Prima alocatie cheltuita pe prostii impartite cu prietenii.
Primul bairam “cand parintii nu-s acasa” cu Tanita si “Adevar sau Provocare”.
Primii fluturi care au invatat sa zboare ca nebunii in captivitatea propriului tau stomac.
Prima data cand ai tresarit la auzul telefonului pentru ca stiai ca e EL.
Prima rochie din multele probate in speranta ca vei arata drop dead gorgeous.
Primul misto facut pe seama ta de baietii din clasa pentru ca “You’re such a giiiirl!”.
Prima amutire in fata unui acces de inteligenta care te-a luat prin surprindere fix in fata clasei.
Prima declaratie de iubire netarmurita soldata cu o imbratisare stangace.
Primele frunze cazand care anunta inceputul toamnei si al scolii.
Prima oara cand ti-ai simtit inima sfasiindu-ti pieptul de drag.
Prima intalnire sub clar de luna cu tineri de mana si de minte.
Prima serata cu cina, dans si mmmmulta pasiune lasata sa isi faca de cap.
Primul “mie-mi cam place de tine asa” auzit pe infundate de urechile tale deja inrosite de emotie.
Primul strigat de durere pe care il simti pana in maduva oaselor o data cu cerul care vine peste tine.
Prima gura de aer proaspat respirata dupa ce things start making sense again.
Primul examen picat cu gratie si sarbatorit la bodega de langa facultate.
Primul scancet gatuit de placere care iti inunda tot corpul cu o energie nebanuita.
Primul ras in hohote recurente din senin.
Primele maini care s-au nascut pentru a se cuprinde una pe cealalta.
Primul rush de adrenalina pe doua roti printre lanurile multicolore.
Prima noapte in bratele omului iubit intr-o casa care brusc devine a ta pentru ca inima iti spune ca aici esti acasa.
Prima decizie inteleapta dupa un roi de copilarii reactive care te trezeste la realitate.
Prima speranta aparuta ca o naluca dupa taifunul devastator.
Prima zi in care realizezi in sfarsit ca tu esti mai presus de tot si toate, intotdeauna.
Primul job care te face sa te simti cu adevarat valoros si util.
Prima recunoastere a meritelor dupa nopti de tocit de minti si coate pe carti.
Prima reverenta in semn de respect primita din partea unei persoane importante in viata ta.
Sa nu se termine niciodata primele!
Asta imi doresc…
Si nici secundele…Sau minutele in care viata chiar curge fara a fi pusa sub lupa mult prea exacta a firii.
Cer prea mult? 🙂
