Ascult în continuare Zaz… Mă face să mă simt liberă în claustrarea mea…
Ieri a fost mult, intens și obositor…
Azi a fost mai bine pentru că am învățat să nu mă arunc chiar așa cu capul înainte lasându-mă pe mine la coada cozii vacii…
Mâine cu siguranță va fi un bine curat, nu B- ca astăzi, pentru că lucrurile în capul meu încep să se așeze…
Bonus: Poză cu mine și Rina-Mandarina ieri, fiecare facând stretching în legea ei, dar cred că mai degrabă ea s-a luat după mine 😉
Anul trecut de Paste eu eram cu mainile in drob si cu mama dandu-mi instructiuni prin Skype, iar el inrosea oo. Eram pe meleaguri straine si incercam sa ne facem sarbatorile cum am invatat ca sunt la noi acasa. Anul asta suntem impreuna la noi acasa. N-am facut oo si nici drob. Dar ne-am facut cafeaua de dimineata pe care o bem impreuna ascultand ceva muzica in surdina. Pisicile zburda pe langa noi si totul pare de o normalitate pe care n-am mai trait-o demult. Avem niste traditii la pachet venite din Botosani. La pranz mergem la masa la mama pentru alte traditii de familie. Imi sade bine acasa. Pastele este despre revenire la viata, nu?
2:50 A.M.
Pleci…
Iar…
Acum pentru ultima data.
Te petrec.
Dupa ce inchid usa trec intr-un univers paralel. Cu o liniste atat de apasatoare ca dorul cu care ti-am scris pe tabla “1-2-3 la perete stai, 2017 motive sa mai…”.
Ma intorc in pat si aprind lumina. Eu, pisicile si dezumidificatorul. Cred ca 3 dintre noi au nevoie de dezumidificare ca ne cam curg ochii.
Rina se baga in plapuma si ma pazeste de la ascunzis.
Picka vine si-mi toarce pe piept, dupa care se duce si se culca pe pantalonii tai lasati pe scaun.
Cred ca Rag’n’Bone Man va fi soundtrack-ul plecarii asteia. Intoarcerea la realitatea provizorie, dar atat de persistenta, a traiului apart amorteste tot.
“Las’ ca trece pan’ te-oi marita!”, ar zice mamaia mea draga de ea.
“Trece, mamaie, trece, calca totul in picioare. O sa se intoarca cu primele brize de primavara. El langa mine.
Imi zicea ca nu mai poate, ca a obosit.
Il cred…
Si io-s cam sfarsita…
Dar ce bine a fost cat a fost aici.
Am trait impreuna.
Cu bune, cu omenesti, cu sufletesti si cu trupesti.
Am facut un snop de amintiri sa ne ajunga pan’ la primavara. Dupa care facem altul. Si altul. Si tot asa.”
Noi doi si spatiul dintre noi. Un menage a trois nemaiintalnit. Pe cat de mindfucking, pe atat de drag-deepening.
Deci asa se simteau femeile ale caror barbati plecau la razboi. Ei se luptau pe frontul lor, ele pe al lor.
Dupa care barbatii se intorceau. Si viata continua, numai ca o cam lua de la capat pentru ca nici unul dintre ei nu mai era la fel.
Norocul nostru ca nu-s obuze la mijloc. Doar o cautare peste mari si tari cu regasire retur. Trebuie sa iei distanta ca sa vezi ce ai in fata mai bine. Mai ales cand ti-e greu sa privesti de aproape.
Trebuie sa pleci, ca sa stii unde vrei sa te intorci. Trebuie sa iubesti si sa fii iubit, ca sa stii ca nu mai vrei sa traiesti fara.
“Si sa te imbratisez cu coastele-as fi vrut…”
*
Cuplu. Ea se tine zdravan de geaca lui. El ii are cuprins mijlocul cu tot bratul. Vorbesc. Rad. Se pupa. Se mai pupa o data. El ii pune mana pe fund. Ea ii da mana la o parte cu un gest brusc si rusine in privire. El ii mai pune mana pe fund o data. Mana pare sa se simta bine acolo unde e. Mangaie cu drag fundul. Tramvaiul merge. Ei se iubesc.
**
Mama si fiu puber. Ea il tine in brate, strangandu-l la piept. El se lasa strans precum un acordeon cu un zambet molcom pe chip. Schimba cateva vorbe. Ea il pupa pe obraz. Pupatura se transforma pe neasteptate in muscatura. El baga o interjectie de durere. Ea zambeste, freaca obrazul muscat, si mai musca o data. El o pupa si o musca inapoi. Ei se iubesc.
***
Femeie si pisici. Ea se demachiaza in fata oglinzii din baie. Ele torc, se gudura si sfaraie. Ea da drumul la muzica si o ia pe una dintre ele in brate la dans. Danseaza jumatate de melodie. O ia si pe cealalta la dans. Termina melodia. Le intreaba cum le-a fost ziua. Una dintre ele face mosorase pe pieptul ei. Ele se iubesc.
****
Barbat. Dor de duca pe-o naluca. Zvac de intors lumea cu fundu’-n sus si sufletul cu susu’-n jos. Mestereste neincetat. Planuieste. Cerceteaza. Piloteaza. Baloteaza. Intr-o zi se urca pe motor si o ia la sanatoasa pe sosea. Soseaua se schimba-ntr-o alta sosea, care da pe-un drum care duce invariabil acasa. El se iubeste.
*****
Femeie. In sfarsit acasa dupa o zi lunga de munca. Se gandeste ca ar fi cazul sa petreaca niste timp cu ea si gandurile ei. Vrea sa gaseasca raspunsuri la intrebarile ‘Ce vreau?’, ‘Ce imi trebuie?’, ‘Ce pot sa fac ca sa imi fie bine cu mine?’. Scrie. Canta. Danseaza. Viseaza. Simte. Lucreaza. Gandeste. Ea se iubeste.
07:00 A.M. … Suna alarma! Afurisita de alarma care face o ditamai larma in linistea asternuturilor. Soare mi se insinueaza pe obraz confirmand ca e timpul… Timpul sa il trezesc. Ma rugase de cu seara sa il ajut sa se trezeasca. Ca sa faca lucruri serioase de oameni mari dis-de-dimineata.
Lasand gentiletea la o parte, ma intorc catre el, fara sa deschid prea bine pleoapele si incep sa-l zgaltai. In tot acest rastimp vocea-mi guturala repeta insistent: Trezeste-te! Trezeste-te! Trezeste-te! Din tandemul sonor al alarmei si al vocii mele razbate si imi sopteste cald: M-am trezit! Opreste, te rog, alarma…
O opresc si in drumul meu spre regasirea pernei, el deja sare din pat pregatit de viata. Soarele continua sa imi lumineze fata, iar undeva pe fundal se aud mieunaturi combinate cu apa de la dus curgand in ropote. In mintea mea semiadormita rasuna constatarea: E luni si nu trebuie sa ma trezesc dimineata! Asa ca… a fost somn de dimineata. Din ala care creste pofta de viata. Pana cand i-am simtit buzele pe obrazul meu incins de soare: Am plecat, draga mea!
Am deschis ochii si l-am privit indelung confuza. Mirosul gecii de piele si fata lui balaie ma faceau sa ma intreb daca sunt treaza sau in mijlocul vreunui vis grozav de dimineata pe care o sa il dau uitarii de indata ce ma trezesc (la realitate). I-am zambit, l-am pupat si-a plecat. El spre realitate, io inapoi spre vis inconjurata de pisici torcaitoare.
Nu stiu cat timp trecuse de cand ma reafundasem in somn, cand aud usa deschizandu-se cu putere. Tresar si ma uit fix. Cu casca pe cap, geaca pe el, genunchiere si manusi, balaiul imi spune razand in casca: Am uitat ceva! Atunci mi-am zis in gand: Asta clar e vis, prea seamana cu scena aia de poveste in care vine cavalerul in armura moto stralucitoare s-o trezeasca pe roscata adormita.
Dar stai asa un pic… nu exista nici o poveste cu scena asta, ma readuce la realitate una dintre vocile mele interioare. Ba da exista… si e mai aproape decat crezi, combate o alta. Numai ca o vezi drept ceea ce este cu adevarat doar atunci cand in tine se intalnesc visul si veghea.
In vreme ce mi-as fi dorit idilic ca al meu cavaler sa ma ia pe sus si sa vruuum-aim impreuna in cele sapte zari, am adormit la loc, iar el s-a dus la treburile lui de om responsabil si serios. Acum sunt perfect treaza. Oare am visat totul?
