Tag Archives: zi de nastere

Cuvinte in dar

Cuvinte in dar

Randurile ce urmeaza sa se astearna incet peste voi sunt compuse din cuvinte in dar. Pentru cineva drag tare, nascut in zi mare. Planul meu este sa postez in seara asta, pentru ca maine dimineata cand se va trezi, la cafea, scrolland Facebook-ul pe tableta sa dea peste acest cadou pus frumusel intr-o cutie lucioasa cu o funda mare aurie. Totul incepe ca o poveste.

Se facea ca era vara lui 1958, si undeva in Bucuresti-ul vremurilor acelora, intr-o maternitate, a prins glas pentru prima oara o fata mandra. Fata Sinicai si a lui Mitru. Inca de mica, fata cu pricina a fost invatata ca mersul la camin internat nu-i chiar asa rau precum pare, ca brodatul trebuie sa faca parte din ansamblul sau de abilitati feminine si ca verile petrecute la tara in Moldova sunt cele mai frumoase.

Fata noastra a crescut si a inceput sa-i placa teribil sa citeasca, orice, oricand, pe ascuns, numai sa citeasca. Ii mai placea sa se si dea cu rimel, sa se dea cu ruj si sa isi ‘ajusteze’ sarafanul uniformei de liceu usor sub genunchi, ca sa se asorteze cu sandalele cu toc. Poti juca fotbal in curtea scolii doar daca ai sandale cu toc. Spre disperarea mamei ei, care trebuia sa se prezinte la liceu trap-saltat pentru a auzi ‘ce a mai facut’ copila, personajul povestii nu s-a lasat.

Vorbele nu i-au lipsit niciodata, iar curajul cu care lua viata in piept putea fi lesne luat drept tupeu, mai ales de mintile un pic mai umbrite. Scoala s-a gatat, iar fata si-a cautat rostul in campul muncii. Ii placea sa face o multime de lucruri, si se pricepea la tot atat de multe. Fuma cu eleganta, isi facea prieteni cu usurinta si avea un stil care nu ramanea neobservat.

Leoaica tanara a facut ce-a facut si s-a-ntalnit si cu iubirea. Sub forma unui ‘domn inginer’ care i-a devenit si companion de drum dupa ce s-a prins el cum sta treaba cu tanara domnita. Impreuna, cei doi au pornit la drum, cu ceva alai dupa ei. Tatal ei a insotit-o cat a putut, dupa care s-a dus cu sufletul impacat ca fata lui ramasese pe maine bune. La numai un an de la casnicie i-au zambit de ‘bun venit’ primului nascut al familiei. Un baiat ochios cu ceafa de burghez.

Doi ani jumate mai tarziu a aparut si sor’-sa. Slabanoaga si tacuta. Intre timp protagonista noastra s-a transformat intr-o mama in toata regula, mentorata de mama ei intr-ale crescutului de copii. Soata, mama si femeia se jucau in interiorul fiintei ei de-a v-ati ascunselea. Cateodata se gaseau, alteori nu. Mandra, puternica si ambitioasa, femeia a continuat sa priveasca spre zarile indepartate si sa cunoasca lumea calatorind.

Pe masura ce copiii-ii cresteau, ea era acolo sa le fie mama, medic, prieten, profesor, consilier, politist si cate si mai cate. A facut harti 3D din coca si a incercat sa o invete pe fi-sa stangace sa tricoteze. Provocarile, carevasazica nu i-au lipsit in viata. Serbari, examene, drame, iubiri, prietenii, certuri. A fost acolo sa le faca fata tuturor. Pentru puii ei.

Timpul a trecut si cerurile s-au innorat peste viata ei. Omul care o insotise o buna perioada de viata, tatal copiilor ei, avea sa nu mai fie. Totul s-a transformat in cel mai inchis negru. Si a stat asa o perioada. Dupa care au reaparut nuantele de gri. Dupa care peisajul a recapatat culoare. Si viata a prins un nou contur si un sens diferit. Nici bun, nici rau. Doar diferit.

O perioada femeia trecuta bine de prima tinerete s-a reinaltat avandu-i aproape pe cei dragi ramasi pe taramul cuvantatoarelor. Numai ca viata avea sa ii mai aduca o noapte lunga si neagra in care sa plece si mama ei. Si iar s-a lasat linistea. Femeia care parea ca le traise pe toate a renascut din propria-i cenusa si din propriul scrum cu o putere demna de o fiinta supraomeneasca.

Viata si-a urmat cursul si zilele ce au urmat au pus distanta intre ce fusese si ce urma sa vina. Dorul de duca a purtat-o prin toate colturile lumii pentru ca voia sa cunoasca locuri noi cu lume noua. Sa isi repopuleze portiunile defrisate pe alocuri. Asa ca a mers mai departe.

Mariana merge mai departe. Dupa 6 decenii de la primul scancet, dupa o revolutie, niste mineriade, cateva schimbari de regim, 2 copii, cateva fiinte dragi apuse, multe aventuri, visuri si planuri, doamna proaspat iesita la pensie se bucura de libertatea pe care i-o ofera noile orizonturi ale vietii. Alaturi de copiii ei, inconjurata de prieteni, isi tese calea cu acelasi curaj de la inceputul timpurilor.

La multi ani, mama! Te iubesc! Iti place cadoul?

Astazi e ziua ta, zi frumoasa ca tine…

Astazi e ziua ta, zi frumoasa ca tine…

Azi imi permit sa scriu doua posturi. Ce blogul meu? Ca e zi mare, zi de sarbatoare, si prin urmare trebuie sa o intampinam ca atare. Si nu ma refer nici pe departe la fosta zi nationala a Republicii Socialiste Romania. Dat fiind ca I had briefly lived for 4 years of my life in communism, nu prea am de ce sa fiu nostalgica la “vremurile demult apuse”, cat nici foarte cinica si sa sarbatoresc in spite of it all.

Prefer sa imi directionez uraturile, zambetele cu gura pana la urechi si starea de party-party spre ceva un pic mai personal. De familie, dom’le! Adica ce sa mai incolo-incoace: Frati-meu face azi 30jde ani! Iuuuuhuuu! Bine maaaaa! Ar trebui sa iti spun nenea de acum inainte?

Chiar nu m-am gandit la implicatiile pe care le va avea aceasta schimbare “sad, but true” de prefix in etatea siblingului meu asupra mea. Pentru cei care nu stiu sigur daca vorbesc serios sau glumesc, glumesc! The obssessive trail of thoughts cu “Aoleo, imbatranesc, nu ma mai iubeste nimeni, nu ma mai pot uita in oglinda, n-o sa-mi mai spun varsta, ce mai face contul meu de pensie privata…” e fix ceea ce ii spune si numele…obssessive.

Asa ca let’s live more and obssess less! We can always plan, but never look back in anger. Face rau la stima de sine si fizic. Iti apar riduri de expresie prea multe si o dai in “my life is slipping through my hands” state of mind. Si ca sa ma mulez pe un tip de rationament care ii e familiar lui frati-meu, voi merge pe abordarea “What was gained? What was lost? What do you want to happen next?”.

Toata lumea ar trebui sa aibe o birthday resolution, inclusiv fratii mai mari, deci baga Ioane. Da, avem nume simetrice si echivalente! How sweeeet, you might say…De fapt explicatia e simpla: mumei noastre i-a placut in mod special numele de Ion, si aia a fost. Daca zice muma, se face! Copiii stiu asta intotdeauna, desi se mai zbat (degeaba) din cand in cand.

Si ca sa fie tacamul complet cu simetria faptelor: Ion a dat buzna pe lume intr-o zi de vara torida, in care lumea marsaluia de zor cu spor – respectiv pe 23 august, pe cand Io(ana) am decis ca vara is kinda over-rated si mi-am facut aparitia miraculos intr-o zi de iarna inzapezita, in care lumea cre’ca statea si se ruga sa inceteze cu ninsoarea o data – respectiv 23 ianuarie.

Catama feng-shui-ul! Adica Ion si Ioana, s-au nascut ambii amandoi intr-o zi de 23, la aceeasi ora (11:00 A.M.)? Extraordinar! Ma bucura nespus cand de zilele noastre de nastere, mama se apuca sa povesteasca cum am venit pe lume. E un soi de povestire ritual care daca nu e, parca nu e aniversare.

Mainly, la nasterea lui frati-meu the story includes phrases like:

– era foarte cald afara si toata circulatia era blocata datorita paradelor;

– bunica-mea a gasit (ca prin magie) un taxi pe care l-a platit zdravan sa ii duca la spital pe ea, mama si tata, pentru ca “se nastea nepotul ei”;

– mama era in dureri crancene, drept pentru care nu a prididit sa stranga de mana vreo cateva asistente si sa ii suceasca usor un deget soacra-sii;

– tata a aparut ca o boare la spital post-partum cu o galeata plina cu gladiole (florile preferate ale sotiei sale);

– fiind mandru nevoie mare de baietanul proaspat venit pe lume, tata a zis (in gluma, naturlich!) ca il va declara “Putza Ion” ca sa stie toata lumea ca are baiat. Fapt ce s-a soldat cu admonestari repetate din partea soacrei lui despre “ce o sa zica lumea”;

– dupa ore de travaliu, chin si sfortare de mama, produsul finit, respectiv frati-meu arata ca un bot de carnitza roz miscatoare, grasuna si cu “ceafa de burghez”.

Asa ca, in dar de ziua ta, Ioane, ti-am readus aminte cum te-ai nascut, in caz ca uitasei. Ce a urmat dupa e istorie grea, din aia de nu se invata la scoala, ci chiar pe viu, in direct. And here we are, 30 years later. Ce-i drept esti un bot mai mare de carne roz miscatoare, simtitoare si ganditoare avand in continuare inegalabila “ceafa de burghez”…