Tag Archives: mamaie

Masa rosie

Masa rosie

Ieri am avut parastasul de 7 ani pentru mamaie. In timp ce mancam, vorbeam si glumeam, mi-o imaginam cu noi la masa. Micuta de statura, cu parul scurt, carunt si facut permanent si cu rochia ei mov cu jacheta asortata. O simteam cum ia masa cu noi si isi da cu parerea despre ce ii place si ce ar fi putut sa fie gatit altfel.

Mi-am adus aminte de ea pe cand era in viata… in viata noastra a tuturor. Duioasa, darza, muncitoare si glumeata. Cum spala covoare cu peria de sarma. Cum numara sarmale pe masura ce le punea in ceaun. Cum framanta cozonaci, facea gogosi si rula strudel.

Cum isi facea din cand in cand parul mov si se dadea cu un pic de parfum. Cum venea cu carutul de la piata plin ochi pe care ma apoi il urca pe scari pana la etajul 7. Cum se speria tare cand ne uitam la ‘Alien’ impreuna si ma tot intreba care-i treaba cu monstrul ala.

Cum vorbea despre tineretea ei din casa parinteasca. Cum il pretuia pe tataie pomenindu-l de fiecare data cu drag. Cum ne servea cu dulceata de visine si apa rece cand veneam in vizita pe la ea. Cum avea grija de noi si ne dojenea cand saream calul. Cum calca munti de haine cu o precizie elvetiana.

Cum incerca sa inteleaga lucruri moderne care intrau in conflict cu timpurile in care crescuse ea. Cum se aventura in calatorii pana la tara impreuna cu noi sau cu una dintre surorile ei. Cum tinea post in fiecare miercuri si vineri si se inchina in fiecare seara inainte de culcare.

Cum vantura varza cu ditamai tubul de plastic. Cum ii placea sa povesteasca cu noi. Mamaia mea nu mi-a spus multe despre cum e sa fii femeie in lumea asta. Dar mi-a aratat cu varf si indesat ceea ce a fost una dintre cele mai frumoase lectii de viata.

Mama povestea ieri de vremurile in care mamaie muncea in trei schimburi si o ducea la gradinita diminetile. Am mai auzit povesti si despre cum mamaie si tataie naseau pe banda rulanta: daca cineva ii ruga nu refuzau niciodata. Despre dupa-amiezele petrecute in curte cu vecinii, muzica si voie buna. Despre duminicile in care tataie o scotea pe mamaie la restaurant. Despre cum mamaie a invatat-o pe mama sa brodeze, sa croseteze, sa tricoteze si sa coasa.

Eu mi-o amintesc cum se desfasura la masina de cusut inconjurata de falduri de material care ulterior capatau forma definita a unui asternut de pat.Cum mergeam in parc la Obor sa ma dau in ‘Gargarite’ dupa care adunam musetel din spatele blocului ei in drum spre casa. Cum florile din garsoniera ei au trait 2 saptamani dupa ce ea n-a mai fost fara apa sub soarele torid de august.

Astazi de dimineata am dat peste Red Table Talks cu Jadda Pinket Smith, mama si fiica ei. Cat am stat sa le ascult vorbind despre cum e cu comunicarea intre femeile aceleiasi familii si despre mecanismul de transmitere transgenerationala a modelelor de feminitate si maternitate, mi-a aparut in minte o masa rosie la care stateam eu, mama si mamaie. Trippy, nu?

Acum ca maternitatea e un subiect care imi capteaza atentia destul de des, mi-as fi dorit sa o am pe mamaia mea sa imi mai spuna cate una, cate alta. Vorbe de duh din batrani. Dar stiu ca ea oricum vegheza in cer asigurandu-se ca nu o luam pe miriste.

Astazi e ziua ta, zi frumoasa ca tine…

Astazi e ziua ta, zi frumoasa ca tine…

Azi imi permit sa scriu doua posturi. Ce blogul meu? Ca e zi mare, zi de sarbatoare, si prin urmare trebuie sa o intampinam ca atare. Si nu ma refer nici pe departe la fosta zi nationala a Republicii Socialiste Romania. Dat fiind ca I had briefly lived for 4 years of my life in communism, nu prea am de ce sa fiu nostalgica la “vremurile demult apuse”, cat nici foarte cinica si sa sarbatoresc in spite of it all.

Prefer sa imi directionez uraturile, zambetele cu gura pana la urechi si starea de party-party spre ceva un pic mai personal. De familie, dom’le! Adica ce sa mai incolo-incoace: Frati-meu face azi 30jde ani! Iuuuuhuuu! Bine maaaaa! Ar trebui sa iti spun nenea de acum inainte?

Chiar nu m-am gandit la implicatiile pe care le va avea aceasta schimbare “sad, but true” de prefix in etatea siblingului meu asupra mea. Pentru cei care nu stiu sigur daca vorbesc serios sau glumesc, glumesc! The obssessive trail of thoughts cu “Aoleo, imbatranesc, nu ma mai iubeste nimeni, nu ma mai pot uita in oglinda, n-o sa-mi mai spun varsta, ce mai face contul meu de pensie privata…” e fix ceea ce ii spune si numele…obssessive.

Asa ca let’s live more and obssess less! We can always plan, but never look back in anger. Face rau la stima de sine si fizic. Iti apar riduri de expresie prea multe si o dai in “my life is slipping through my hands” state of mind. Si ca sa ma mulez pe un tip de rationament care ii e familiar lui frati-meu, voi merge pe abordarea “What was gained? What was lost? What do you want to happen next?”.

Toata lumea ar trebui sa aibe o birthday resolution, inclusiv fratii mai mari, deci baga Ioane. Da, avem nume simetrice si echivalente! How sweeeet, you might say…De fapt explicatia e simpla: mumei noastre i-a placut in mod special numele de Ion, si aia a fost. Daca zice muma, se face! Copiii stiu asta intotdeauna, desi se mai zbat (degeaba) din cand in cand.

Si ca sa fie tacamul complet cu simetria faptelor: Ion a dat buzna pe lume intr-o zi de vara torida, in care lumea marsaluia de zor cu spor – respectiv pe 23 august, pe cand Io(ana) am decis ca vara is kinda over-rated si mi-am facut aparitia miraculos intr-o zi de iarna inzapezita, in care lumea cre’ca statea si se ruga sa inceteze cu ninsoarea o data – respectiv 23 ianuarie.

Catama feng-shui-ul! Adica Ion si Ioana, s-au nascut ambii amandoi intr-o zi de 23, la aceeasi ora (11:00 A.M.)? Extraordinar! Ma bucura nespus cand de zilele noastre de nastere, mama se apuca sa povesteasca cum am venit pe lume. E un soi de povestire ritual care daca nu e, parca nu e aniversare.

Mainly, la nasterea lui frati-meu the story includes phrases like:

– era foarte cald afara si toata circulatia era blocata datorita paradelor;

– bunica-mea a gasit (ca prin magie) un taxi pe care l-a platit zdravan sa ii duca la spital pe ea, mama si tata, pentru ca “se nastea nepotul ei”;

– mama era in dureri crancene, drept pentru care nu a prididit sa stranga de mana vreo cateva asistente si sa ii suceasca usor un deget soacra-sii;

– tata a aparut ca o boare la spital post-partum cu o galeata plina cu gladiole (florile preferate ale sotiei sale);

– fiind mandru nevoie mare de baietanul proaspat venit pe lume, tata a zis (in gluma, naturlich!) ca il va declara “Putza Ion” ca sa stie toata lumea ca are baiat. Fapt ce s-a soldat cu admonestari repetate din partea soacrei lui despre “ce o sa zica lumea”;

– dupa ore de travaliu, chin si sfortare de mama, produsul finit, respectiv frati-meu arata ca un bot de carnitza roz miscatoare, grasuna si cu “ceafa de burghez”.

Asa ca, in dar de ziua ta, Ioane, ti-am readus aminte cum te-ai nascut, in caz ca uitasei. Ce a urmat dupa e istorie grea, din aia de nu se invata la scoala, ci chiar pe viu, in direct. And here we are, 30 years later. Ce-i drept esti un bot mai mare de carne roz miscatoare, simtitoare si ganditoare avand in continuare inegalabila “ceafa de burghez”…

Cautari si cautaturi

Cautari si cautaturi

Mamaia mea imi spunea ca Omul se cunoaste dupa cautatura si multa vreme m-am intrebat ce-o fi aia “cautatura”. De fiecare data cand vorba asta de duh capata graiul ei, imi dadeam seama ca trebuie sa fie ceva serios pentru ca doar situatiile speciale o faceau sa se duca cu vorba in directia “cautaturii”.

Poate merita sa va spun ca mamaia mea a fost cea mai tare mamaie de pe aceasta planeta si e unul dintre modelele mele in viata. Cum altfel decat femeie in toata puterea cuvantului si multifunctionala in viata. De o frumusete si un farmec aparte, total naturale si autentice. Am petrecut ceva timp impreuna noi doua si cand mi-era lumea mai draga, aparea si emblematica “cautatura”.

Dupa lupte seculare, ce-au durat mai bine de ceva ani mintea mea s-a revigorat brusc si mi-am zis in sinea mea: “Mah oare cautatura inseamna privire?”. Evident ca n-am vrut sa ma uit prin vreun dictionar sau vreo alta sursa inafara relatiei noastre asa ca am luat decriptarea mesajului ca pe un “personal quest” pe care eu trebuia sa-l duc la bun sfarsit. Daca ea m-a putut intelege inca din prima clipa avand drept material un bot de om si niste scancete, eu de ce n-as putea sa o inteleg pe ea, mamaia mea inteleapta?

Si dupa acest declic monumental, am gonit s-o intreb daca e asa…si asa a fost. Izbavisem! Ha! Bine bine, dar acum trebuia sa merg mai departe cu decodificarea. Mare maestra a interpretarilor si asumptiilor cum mi s-a spus mai in gluma mai in serios inca din generala, am inceput sa eman o droaie de related-thoughts.

Deci plecam de la ipoteza ca “Omul se cunoaste dupa cautatura…”. Omul adica io, tu, inclusiv mamaie. Se cunoaste? El se cunoaste pe Sine? Sau e cunoscut de altii? Sau amandoua? Dupa cautatura, adica spune-mi cum privesti ca sa-ti spun cine esti.

Si aici o s-o dau din abstract in concretul profan punandu-mi o intrebare tampa: Io am strabism, deci “cautatura” mea e cu defect din start/nastere. Lumea prin ochii mei se vede diferit. Ochii sunt oberlihtul sufletului se aude tot de prin popor.

Si atunci de ce ne e atat de greu sa ne privim unii pe ceilalti in ochi?

Sau mai am inca una: De ce credem ca e total irelevant sa ne privim in ochi de fiecare data cand ne reflectam in vreo oglinda?

Ochii pentru mine sunt purtatori de povesti nemuritoare. Ochii pot striga de bucurie si urla de durere, totul intr-o singura privire. Izvorata dinlauntru. Nu vreau sa ma bag in vreun body language statement, ci doar sa imi aduc aminte ca da, ochii spun totul. Dar nu e suficient sa spuna totul daca nu sunt intelesi. Ochii se pot piti sau inchide.

Ai mei cauta prin definitie. Deci am o cautatura cautatoare… 😀 De surse de interes. De energie. De zel si sens. Si din cand in cand se mai atintesc spre ceva/cineva. Nu-i frumos sa te holbezi! Asta faceam? Nici nu mi-am dat seama. Ochii mei vor sa vada… pana in punctul in care isi imagineaza nevazutul si tintesc sa vada luminile orbitoare pentru ca doar atunci vor fi stiut ca le-au vazut pe toate. Ochii tai ce vad?