Monthly Archives: May 2014

Economia relationala

Economia relationala

Dau si primesc… Cum stii ca ai investit indeajuns de mult intr-o relatie? Incat sa merite…

Sa merite ce? Timpul? Efortul? Deschiderea?

Oare societatea moderna ne indeamna pe nesimtite sa ne raportam la relatiile semnificative din vietile noastre ca la niste tranzactii consumeriste? S-a terminat una… Incepe alta… Nu e bine sa ramai pe sec. Asa cum iti schimbi telefonul o data pe an ca devine “so last year” ar trebui sa-ti revizuiesti si atitudinea in raport cu your (in)significant other?

Daca ma sprijin pe-un axon sprintar pot deduce oarecum logic ca relatiile de cuplu implica un give & take constant.

Acum proportiile acestui raport dau muzica pe care se joaca meciul de putere.

Dai prea mult + Primesti prea putin => Ti-o iei.
Dai prea putin + Primesti prea mult => Te sufoci.
Dai prea putin + Primesti prea putin => Karma.
Dai prea mult + Primesti prea mult => Sufocare la patrat.
Dai cat trebuie + Primesti cat trebuie => Jackpot.

Cat trebuie pentru cine? Pentru tine… pentru celalalt? Pai la dat ar fi cazul sa te gandesti la nevoile celuilalt, cat si la (ne)putintele tale. Foarte adesea dam sub auspiciile altruismului relational, care ascunde de fapt un snop de nevoi proprii al caror termen limita de satisfacere a trecut de mult.

Cred in echitate inainte de toate. Si mai cred in dragoste mare si tare care kicks economy’s ass. Si da, chiar ne sta mai bine zambind. Sa nu facem economie la asta!

Sunset_and_moonrise_by_ahermin

Contraste suedeze

Contraste suedeze

Miercuri, 14. Ploo ca la balamucul lui Noe. Ala in care si arca s-a dus in ma-sa si animalele innoata in larg spre taramul linistii, fagaduintei si uscatului. Io ma fleoscai prin baltoace pe la Romana aproape cocotata pe umbrela. Vantul bate, bate, bate si-mi indoaie frumusete de umbrela dupa ce in prealabil o da peste cap. Agatata in continuare de umbrela-mi remodelata in forma de banana merg mai departe. Ioana merge intotdeauna mai departe.

Stockholm_by_lullaby_in_bw

Nu-s chiar in starea mea cea mai buna. Oleaca obosita, un pic iritata si cu mintile pline de ganduri mici care, asemenea ploii, nu par a-mi da pace. Suna telefonul. Coordonarea ochi-mana-ureche e in floare… ofilita la ora asta din asfintit. Gustul de zeama de ciorapi al cafelei baute in graba persista. Reusesc sa si raspund la telefon.

El. Jovial. Fasnet. Cald. Io. Tepoasa. Pleasca. Infrigurata. Ii marturisesc soptit ca ma bucur ca a avut o zi buna, ceea ce imi doresc si mie, poate intr-o alta zi. Imi zice ca a ajuns deja la cinema si ma asteapta. Bomban ceva indescifrabil chiar si pentru mine. Merg apasat prin ploaia deasa, incercand sa evit tsunami-urile urbane oferite in dar de soferii binevoitori, grabiti nevoie mare si cu tendinte de acvaplanare.

Dupa nici o suta de metri il zaresc pe balai la rascrucea Polona cu Dacia. Umbrela lui e dreapta si cu carouri. A mea nu. O vede si il bufneste rasul. Zambesc involuntar si ii promit ca daca mai rade de bananambrela mea il voi pali cu dansa. Brat la brat si spita la spita ajungem si in curtea cu pricina. Verdele intotdeauna e mai verde atunci cand ploo. Ati observat? Iarba iesita razlet dintre dalele mari de piatra ale potecii contrasteaza fain cu restul.

Lume multa. Prea multa. Daca-i gratis cu placere! Tot ceea ce imi doream este sa intru intr-un spatiu inchis cu o gloata bulucita in care mirosurile de statut, transpiratie si caine ud sa se amestece ametitor.

Proiectia de la 6 inca nu s-a terminat. Asteptam, doar ce-avem de facut… Imprejur oameni de toate varstele si sexele. Unii de la munca, altii de la scoala, cativa de acasa. Se formeaza o coada de alimentara langa una dintre usile de acces. Dupa vreo 5 minute de trecut de pe un picior pe altul Sesam se deschide si incep a iesi hoardele cinefile. Parca nu se mai opresc.

In zumzaiala foscaitoare difuza rasare un nea’ care se gandeste ca ar fi tare fain sa se apuce sa dezbata probleme de cuplu impreuna cu consoarta sa in mijlocul holului. Ea trebuia sa plece. El vroia ca ea sa stea. Ea nu statea. El tipa. Ea zambea. El tzatzaia. Ea il saluta de plecare. El se agita fara rost.

Intram. Au dat Dumnezeu si Elvira! Ne gasim niste locuri pe malul opus intrarii la care ajungem dupa ce escaladam ceva vecini de rand prea obositi sa ne faca nitel loc ridicandu-se in cele doua picioare din dotare. Ne asezam. Ne dam jos textila, ne parcam umbrelele si ne reducem la tacere atat pe noi cat si pe telefoanele noastre. In doo minute incepe filmul. Lumea forfoteste. Il zaresc fugar si pe individul pus pe cearta, fara de jumatate. Isi cauta impacientat un loc bun. Da’ bun sa fie da?

Se sting luminile. Incep reclamele. Se aprind pe rand… ul din fata niscaiva telefoane a caror lumina ar putea lejer lumina o tara in dezvoltare. Barbatul ia atitudine si aplecandu-se elegant spre duduia in cauza ii susura elegant ca lumina telefonului sau e cam deranjanta, asa ca i-ar fi recunoscator pe vecie daca si-ar baga telefonul in… tr-un loc intunecos care sa nu fie totusi sala de cinema. Duduia vadit ofuscata de indrazneala barbatului bodogane un pic, dupa care se conformeaza.

Nu trec cateva secunde si trei locuri mai incolo o alta duduie preia stafeta cu propriul sau telefon clipocitor. Barbatului i se umfla narile in intuneric si i se inrosesc urechile. Ii pun mana pe picior si il mangai usor. Se linisteste. Pe alocuri.

call-girl-poster

Incepe filmul. Call Girl. Suedia. Anii ’70. Socialism liberal. Pantaloni evazati. Muzica disco-psihedelica. Tufisuri generoase. Nuditate. Minoritate. Fete in centre de plasament. Prostitutie vs Politica. Prostitutie pe politica. Politica pe prostitutie. Exploatarea sexuala a minorilor. The usual.

Sunetul tigarii care se aprinde si din care tragi cu putere primul fum combinat cu muzica sacadata.

Scartaitul patului sexualizat asortat cu imaginea turturilor de cristal ai unui candelabru de hotel.

Tropaitul cizmelor cu toc ortopedic alaturi de sunetul leaganelor batute de vant.

Sampanie curganda si fard in exces pe pleoape si sani.

Bucle blonde, haine dantelate si unghii cu oja rosie cojita.

Fizionomii filiforme albe-albastri si burti guvernamentale buhaite.

Sonerii stridente de telefoane cu disc si scari in spirala.

Inocenta adolescentina si versatilitatea strazii.

Droguri, sex si rock’n’roll.

Centre de plasament in regim deschis si scoli de corectie in regim inchis. Ermetic. Fara limite si cu prea multe limite.

Staticul post-sex si fuga de/prin viata.

Tinerete nesabuita si maturitate perversa.

Jocurile din culisele politicului si discursuri patriotice pe sticla sau strada.

Judecata, prejudecata si viciu de procedura penala.

Matroane cu basma curata si asfalt plin de sangele justitiarului absolut.

Sfarsit. Ma ridic si ma indrept spre iesire cuprinsa de starea de claritate rationala pe care ti-o da un film bun. Ies in strada. Imi umplu plamanii cu aer proaspat. Nu mai ploo. Hai acasa, dragule! Hai!

The making of an anti-hero

The making of an anti-hero

KULTURA/ZOOM - Knjiga za kauè - Roman Ljudožder

Ieri m-am culturalizat. Nimic neobisnuit pana aici. Am patruns in Festivalul Filmului European cu premeditare. La Elvira, caci stiti prea bine cat de draga imi este. Dupa o atenta consultare a programului de sambata, am decretat: Ljudozder vegetarijanac, sa fie! Cu o subtila strangere de inima cum ca pelicula s-ar putea sa-mi disturbe peste masura zenul meu sabatic, am purces. Io fata-n fata cu realitatile croate. Unde-i arta cinematografica balcanica, se lasa cu jale, teroare si cinism.

Asta e o lectie pe care am invatat-o cu greu, examenul final fiind chiar vizionarea lui Srpski film pe care l-am digerat cu ajutorul unei nopti de adanca cujetare si cateva colebile. Intorcandu-ma totusi la drama croata, trailerul m-a infrigurat o tzara, iar premiile pentru cel mai bun actor, regizor si film castigate la Festivalul de Film din Pula (really!) mi-au starnit curiozitatea. Daca Pula a zis ca e de bine, atunci merita vizionat, mi-am zis!

Incepe filmul… Tare, repede si intr-o limba slava usor melodioasa. Ma intrebam in timp ce incercam sa tin pasul cu firul epic hiperactiv al peliculei, da’ unde-i graba domnule? Dupa ce m-am simtit fugarita de la un cadru la altul timp de vreo 30jde minute, am realizat ca ceea ce incerca sa ne transmita Branko Schmidt era ca protagonistul filmului, Danko Babić, a.k.a. the pussy mechanic cam asa isi ducea traiul.

0097007.48

Gonind intr-o cursa nebuna intre sectia de Obstetrica – Ginecologie, pe care ulterior ajunge sa o si conduca, intalnirile cu ceva capi ai lumii interlope si momentele de intimitate in apartamentul sau burlacesc. Fara a incerca sa va conving sa-l vedeti sau sa-l dati uitarii, va pot spune ca acest film, din punctul meu de vedere, da clasa intr-ale crearii de antieroi, care nu sunt neaparat “aia rai”. Pentru ca “aia rai” isi au sens doar in contextul existentei “unora buni”.

Ori in cazul de fata, stimatul nostru domn doctor canibal vegetarian nu prea are un echivalent eroic in film. Dar modul in care este pus cap la cap acest personaj merita fara doar si poate 1 ora jumate din vietile voastre. Asta daca va plac balcaniadele cinematografice. Daca nu, nu-i bai, ca-s filme pentru toate gusturile si starile. Danko este prototipul doctorului in plina manifestare a complexului sau de Dumnezeu.

SONY DSC

Asupra pacientelor pe care ori le salveaza, ori le pedepseste. Asupra colegilor de sectie pe care ii manevreaza fantastic in sensul satisfacerii propriilor sale interese. Asupra oamenilor dinafara sistemului sanitar cu care interactioneaza “fara de frica” astfel incat sa isi lege unele afaceri neterminate sau sa-si mai cumpere si el un Mertz ceva. Este barbatul carismatic si fatal. Pe care il vezi tragand la sala, dupa care uitand de sine prin cluburi, conducand cu muzica la maxim prin oras, bagand bani la pariuri sau alegand vreo dama de companie pentru a-si petrece noptile.

Cunostintele si abilitatile sale profesionale il fac sa se simta in elementul sau in sala de operatie si sa ia decizii in momentele cele mai critice. Lipsa sa de scrupule si uzura data de interactiunile haotice intre lumea medicala si cea interlopa il fac atat de real si fatal incat sunt scene din film cand parca il simti respirandu-ti in ceafa. Numai ca problema cu complexul de Doamne-Doamne e ca mai devreme sau mai tarziu te loveste in fata, pe tine, muritorul, care a avut indrazneala sa se creada mai presus de divinitate.

ljudozder_vegetarijanac

Si uite asa dom’ doctor incepe sa se grabeasca prosteste in spital si sa duca malpraxisul pe culmile succesului. Iar lumea infractionala il acapareaza precum niste nisipuri miscatoare din care cu cat incearca mai abitir sa iasa, cu atat il afunda mai tare. Blond, cu ochi albastri, imbracat invariabil in alb (in spital) si foarte colorat (inafara spitalului), plin de muschi si cu un regim alimentar vegetarian care il face ciuca batailor tuturor “partenerilor” sai de afaceri carnivori.

El, el este canibalul vegetarian. Cel care isi mananca de vii pacientele, cu suflet cu tot… dupa care musca cu pofta dintr-un mar verde.

Sideral tenderness

Sideral tenderness

levertov_oharahale_citypsalmWEB

I have seen you up front, when you were not looking.

I have talked you in and out of things as the friends that we were.

I have listened to your stories and worries, but did not fall back on them.

One day I just saw you with my own eyes and almost got blinded by your rays.

You are master of the sun, after all! And I, the evening moon for the perfect eclipse.

So different we are, you and me.

You’re an early bird. I’m a night bird.

You’re so fond of order. I find chaos utterly comforting and creative.

You burn my skin in your hot flashes. I’m pale and give you the chills.

You like to control my days. I like to control your nights.

You dream of heading off into the sunset. I dream of blue moons and red suns.

Your calm look helps my find my zone once more. My passionate drive is the gas to your inner motorbike.

But all in all, we are both stars that have the luck of meeting when the day turns into night. After a hard day’s work into a long night’s walk.

Does is ever get lonely up there without me? I sure know that I miss your warm embrace when I’m in the sky doing my moony duties.

The sun and the moon, the stars, are just like this in the end. Shining alone in the sky. You have the clouds. I have the stars and clouds.

In the nights in which I can’t seem to get any work done, I send you secret love messages on a trustworthy cloud. When morning comes and I have to go to bed, the cloud returns with a ray of sun in response.

This is what I have chosen and what I live by. It is how I started seeing the paradise in the dust of the street…

E timpul sa…

E timpul sa…

time_effect__by_lostknightkg-d4q9i9u

… mai stam un timp si sa intoarcem timpul pe toate fetele. Timpul sta in loc. Timpul curge.. in amonte, in aval, la munte si la mare, in orice imprejurare. Timpul se contracta si se dilata. Timpul nu iarta, dar te si ajuta sa (te) ierti.

Putem sa batem timpul pe loc sau sa traim intr-un an cat altii-n sapte. Venim la timp. Intarziem. Procrastinam. Venim cu mult mai devreme. Trec pe nerasuflate secundele din minutele orelor in care ne e bine. Nu avem timp. Sau avem de nu stim ce sa facem cu dansul. Cum ce sa il umplem si de ce sa il golim pe vecie. Ne facem timp sa gandim in paradigma noastra ca stapani atotputernici ai timpului. E timpul nostru.

Timpul meu nu seamana cu timpul tau. Poate s-au intersectat pe la si jumate dar n-a durat mult pana cand traiectoriile le-au devenit brusc divergente. Timpul costa bani. Nu ne permitem sa-l irosim asa pe orisicine. Timpul bate, nu razbate. Ne ducem pe carari in cautarea timpului pierdut intr-o incercare de a-l retrai, de a-l dubla.

Avem termene limita de timp pentru absolut orice. De la platitul facturilor, pana la programarea in pasi marunti a existentei. Chiar si cei care se duc catre polul opus al “trairii fara de grija timpului” ajung la un moment dat in criza irosirii timpului. O stiti pe aia? Uneori ma gandesc ca nici nu ne dam seama cam ce putere avem de a dinamiza cat si a dinamita timpul din jurul nostru. Putem fi deschizatori de drumuri si timpuri.

Putem sa rupem timpu’-n doo ca pe o scrisoare pe care vrem s-o dam uitarii, pentru a o lua de la capat. De la secunda 0. Tu cum erai in ultima ta stare initiala? Galopai in caruselul tau temporal interior sau te miscai agale de pe un picior pe altul in cercuri, triunghiuri si patrate?

Tu esti din ala de gandeste repede si face lent? Sau poate din ala care gandeste lent si face repede? Sa fii oare cel care gandeste repede si face si mai repede? Ori… nici… nu… gandesti… repede…si…nici…nu… faci… repede… Asa cum unii sunt lacomi in infulecarea timpului, altii is molcomi in digerarea lui.

Dar dragul de el, timpul, este asemenea unui material incolor, inodor si insipid, care are mai multe stari de agregare decat avem noi capacitate sa le cuprindem.

Tu ce faci bun, util si frumos cu timpul tau? Il simti? Ca daca il simti ca parte din tine cu usoare nuante posesive, inseamna ca te cuprinde si un oarecare iz de responsabilizare in utilizarea lui cu cap, trup si suflet. E timpul sa las timpul sa ia o pauza.

times_square_by_lostknightkg-d4su5pi