Tag Archives: doliu

Despre tata… cu dor

Despre tata… cu dor

1… 2… 3… 4… 5… 6… 7… 8… 9… 10… 11… 12… 13… 14.

14.

14 ani de cand te-ai dus, tata. Stii ca ma gandeam zilele trecute la cati ani au trecut si am ezitat pentru un moment?

Ce-i drept, stii si tu ca matematica nu a fost niciodata punctul meu forte.

Stii ca la gradinita unde lucrez acum am pus la panoul de ‘Who’s Who’ poza aia de la gradinita cu mine si cu Ionut pe care ai scris tu pe spate, cum iti era obiceiul:

Serbare gradinita
Ioana, 4 ani si 5 luni
19.06.1989
Ionut, 6 ani si 10 luni?

Mi-e tare dor de tine in anumite momente si atunci sunt sigura ca o simti, pe unde esti, dar lasa ca mama e pe pozitii sa ne aline dorul tuturor cu mancare buna, din aia de care iti placea tie. Ti se pregateste un ospat pe cinste maine.

Constantin, paza voastra…

Memoria colectiva

Memoria colectiva

Am luat foc astazi in timpul unei discutii despre evacuarea in caz de incendiu. Si m-am surprins, oarecum inafara mea, uitandu-ma la mine. Eram ca un raging bull, varianta all-black redhead.

Si ca intr-un cerc vicios, imi aminteam ca acum aproape 3 ani, eram in acelasi loc, imbracata tot in negru, plangandu-mi in mine un om care murise in incendiul de la Colectiv. Unul din multii.

Ciudata asociere de amintiri, dar cam asa functioneaza mintea umana, bag seama. In cele mai incomode si nu-tocmai-la-indemana moduri. M-a cuprins o furie mare, care imi iesea sub forma de cuvinte din gura si sub forma de abur pe nari si urechi.

Ca impinsa intr-o transa in care nu voiam sa fiu, m-am trezit inconjurata de flacari.

Ce faci?

Unde te duci?

In ce directie o apuci?

Te intorci sa ii salvezi pe restul sau chemi ajutor de afara?

Memoria nu ar trebui sa ne lase sa uitam Colectivul. Nu pana nu invatam ceva din el.

De acord ca atunci cand te afli conceptual fata in fata cu napasta, nu-ti prea vine sa zici: ‘Da, asta mi se poate intampla si mie!’ pentru ca tot ce iti vine sa faci e sa fugi mancand pamantul cat mai departe de orice urma de napasta. Sa iei distanta, ca sa nu se ia.

Newsflash: toate lucrurile de care fugi cu atat sarg ti se pot intampla si tie. Si mie. Noua. Tuturor. Te poti trezi in mijlocul unui incendiu.

Cum reactionezi in situatie de criza?

Ai avea incredere in tine ca persoana de ajutor, daca te-ai vedea?

In zilele Colectivului am plans cu sughituri, am injurat, am urlat, am fost la spital, am fost la inmormantare, am fost la mars, am fost pe strazi, am aprins lumanari si am jelit in mine.

Am citit mai apoi toate marturiile supravietuitorilor si cu fiecare rand mi se ridica parul in cap de revolta fata de ceea ce au trait acei oameni dupa incendiu. Dupa…

Poate fix din cauza asta, pragul sensibilitatii mele in raport cu acest subiect este foarte ridicat.

Nu pot! Nu pot cu jumatati de masura si cu solutii de compromis. Moartea nu face compromisuri. Eu de ce as face in orice situatie in care posibilitatea mortii vine in discutie?