Tag Archives: Franta

Attention aux jumeaux!

Attention aux jumeaux!

Saptamana care tocmai se incheie a fost densa, ca o ceata pe care nici cu vreun cutit iscusit nu o poti razbate. Cam asa stau lucrurile atunci cand te duci in plina scoala de vara si ai de-a face cu o grupa mare formata exclusiv din baieti… mari. Caci ei sunt grupa cea mai mare, iar parte dintre ei vor schimba gradinita pe scoala din toamna, in vreme ce o alta parte vor mai creste un pic in gradinita pentru a fi pregatiti de stat in banca si facut teme.

Aflati dragii si dragele mele ca m-am distrat teribil inconjurata fiind de baieti pestriti, pentru ca am avut posibilitatea din plin sa ii observ (dar nu cum observa un pustan nastrusnic furnici cu lupa in soare arzator), sa ma joc cu ei de-a orice voiau mariile lor, sa intervin cand pumnii o luau pe dinaintea vorbelor, sa consolez atunci cand genunchii devenisera roz sangeriu de la atata joaca fara de liniste si sa zambesc cu gura pana la urechilor lor ori de cate ori prindeam cate un fragment de discutie serioasa de joc in care flacaii puneau tara la cale.

Aveam impresia inedita ca ma aflu in mijlocului unui Turn Babel, intrucat dintre cei 16-17 prescolari, vreun sfert erau din tari straine, iar din acel sfert jumatate nu vorbeau decat limba lor nativa, respectiv franceza sau kazakha. Asadar in supa delicioasa made in Romania, Polonia, Kazakhstan si Franta, intelegerea nevoilor, dorintelor si planurilor colegului de joaca devenea o materie de studiu in sine, daca se intreaba cineva care a fost castigul educational cel mai de pret al acestor pui de om pe parcursul intregii saptamanani de explorare, joc si creatie.

Fara doar si poate ca au pornit la drumul cunoasterii impreuna sa descopere Americile, noile Indii, impreuna cu Christopher Columb si ale sale trei barci Santa Maria, Pinta si Nina. Ca au facut bandane de indieni americani colorate, pline de pene si motive traditionale indigene, ca au exersat secventialitatea lucrurilor realizandu-si propria reteta de hamburger si ca au aflat pe propria lor piele ce inseamna cu adevarat sa fii cercetas.

Dar la finalul zilei faptul ca au trebuit sa gaseasca o modalitate sa lucreze impreuna pentru a se intelege in privinta jocului a fost castigul major. Needless to mention momentele recurente in care unul dintre ostasii cei viteji era trimis ca sol de pace la Miss ca sa ii spuna pe a sa limba ca nu intelege de ce colegii lui nu fac ceea ce ii roaga el si ca e foarte suparat din acest motiv. Replica invariabila a lui Miss, culmea, era sa gaseasca o modalitate sa se inteleaga cu prietenii sai. Dar cum? Franceza nu stiu! Kazakha nu stiu! Poloneza nu stiu! Engleza nu stiu! Aoleo si vai de mineeee!

Rezultatul acestei saptamani presarata cu frustrari lingvistice si joc dezlanat a fost ca tocmai baietii care initial nu mai stiau pe unde sa scoata camasa vorbitului pe aceeasi limba, erau cei mai buni prieteni. Din perspectiva unui pedagog care a vazut multe la viata ei, trebuie sa recunosc ca factorul de noutate din decursul acestei saptamani a fost fix interactiunea cu o pereche de gemeni vorbitori de limba franceza.

Numele lor nu sunt importante in acest context, caci nu doresc sa le expun vietile pe tapet cu sau fara de (ne)voie, ci doar sa impartasesc cu voi niscaiva invataminte pe care le-am tras de pe urma interactiunii cu ei. Gemenii, mai ales cei bivitelini, respectiv non-identici mi se par fascinanti, pentru ca desi sunt nascuti in acelasi timp, nu arata la fel, nu se comporta la fel si sansele sa fie confundati intre ei de catre lumea care ii stie bine-bine sunt foarte slabe spre nule. Un alt lucru de o factura surprinzatoare cand vine vorba de gemeni este predominanta unuia sau a altuia, intrucat se zice ca din doi unul e dominant. iar celalalt nu.

Ei dragii mei, aflati ca in cazul de fata, cei doi pustani si-au dovedit atat dominanta, cat si non-dominanta in raport cu ei insisi, Miss-e si ceilalti colegi de grupa. Intr-o franceza graseiata impecabila, fiecare geaman s-a desfasurat in legea lui. Unul se juca cu baietii construind navete spatiale, iar celalalt se uita cu interes peste niste carti in limba engleza. Unul raspundea dezinvolt la intrebari despre numere, in vreme ce al sau frate era atras de litere si jocul spanzuratoarea.

Unul picta fara sa depaseasca conturul de creion trasat initial tot de el, iar celalalt era mai ceva la pictorii post-moderni in folosirea pensulei peste tot pe foaie. Unul avea o mima grava si serioasa atunci cand se concentra sa duca la bun sfarsit o sarcina de lucru, in vreme ce fratele sau, la fel de atent si concentrat, avea o mima de copil mic cu gurita intredeschisa si limba un pic iesita inafara fix precum bebeii care asteapta momentul in care vor fi pusi la san de mame si totul va fi bine.

Nu am nici cea mai mica indoiala ca in contextul in care copiii imi sunt o provocare zilnica in materie de crestere interioara, autocontrol al emotiilor si flexibilitate a gandirii pe care o primesc ca cel mai frumos dar pe care am putut sa mi-l fac cadou fix la momentul potrivit, copiii gemeni vin cu un plus de inedit prin specificul existentei si interactiunilor dintre ei si mediul inconjurator.

Finalment, je vous remercie pour cette semaine et pour me permetter d’entrer un peu dans votre universe interieur, mes cheries! Soyez heureux et ne oubliez pas rire avec tout votre couer!

The Cement Garden vs The Dreamers

The Cement Garden vs The Dreamers

Va provoc! La un duel cineast! Sa vedem care-i mai tare…

Gradina de Ciment sau Visatorii?
…Both! πŸ™‚

1993 sau 2003?
….Call me crazy dar ambele perioade au farmecul si patina lor! πŸ˜‰

Andrew Birkin sau Bernardo Bertolucci?
…..E prima data cand vad un film de Birkin, care nu numai ca mi-a placut, dar mi-a deschis again apetitul pentru filmele englezesti tematice cu multa murdarie si praf si esenta primara a vietii. Dar pentru ca pe Bertolucci il stiu de cand eram pustoaica, I’ll have to go with him, for now! πŸ˜€

Charlotte Gainsbourg sau Eva Green?
……Charlotte Gainsbourg fara doar si poate! Are femeia asta o expresivitate si perversitate in jocul actoricesc (si sunt convinsa ca si in alte sfere ale vietii sale) incat nu ma pot abtine sa nu o gasesc fascinanta!

Andrew Robertson sau Louis Garrel?
…….Nu ma prea pot decide pentru ca pe amandoi i-am vazut doar in filmele la care fac referinta. Sunt stiluri diferite. Dar asta nu inseamna ca nu il pot compara pe Andrew Robertson cu Michael Pitt pentru ca first time I saw the dude mi-am zis: Asta e Michael Pitt, frate? Dar ca sa vezi, nu era el. Ci o sosie mai tanara, dar la fel de kinky ca dansul. Extrem de interesanta coincidenta… Si poate din acest motiv l-as alege pe Andrew Robertson…

UK-ul prafuit al anilor ’60 sau Franta revolutionara a anilor ’60?
……..Ca si overall national feeling, regasesc Parisul intelectual si revolutionar a little bit more appealing decat oraselul englezesc industrial si murdar. Call me francophile! :))

Relatia Julie – Jack sau relatia Isabelle – Theo?
………Aici o sa avem ceva de furca pentru ca fiecare dintre cele doua diade este atat de condensata in materie de simboluri, interpretari si istoric incat trebuie sa ma rezum la aparent banalul “Amandoua!”. Ceea ce m-a socat in ambele cazuri a fost inocenta incestuoasa si ma tot intrebam How the fuck? Adica nu se presupune ca incestul (de orice fel) este una dintre perversiunile sexuale cele mai imorale si abjecte cunoscute de omenire? Technically yes, dar divagatiile sunt atat de ramificate incat doar un psiholog se poate pricepe sa incurce si mai tare lucrurile aici.

Adica problema in discutie nu este daca incestul e ok sau nu, pentru ca nu-i ok, asta stim deja! Dar o gramada de lucruri non-ok se intampla in lumea asta, si daca nu facem un efort sa get to the bottom of things si sa intelegem ce anume le-a generat (fara a face uz de cauzalitatea liniara, ci de circularitate sistemica all the way) atunci cu siguranta ca vom ramane la fel de blocati in proiect de fiecare data cand vom auzi rostit cuvantul… INCEST!

Se pot compara oare cele doua pelicule vreodata in lumea asta? Biensur dpmdv! Si care ar fi ma rog ratiunea pentru care aleg sa analizez comparativ tocmai aceste doua filme artistice? Well, cei care le-au vazut pe amandoua probabil ca au intuit raspunsul marelui DE CE…Sau cel putin asa sper, pentru ca in caz contrar dragilor, va informez cu parere de rau ca v-ati uitat la ele degeaba! πŸ˜› On the way other side, pentru restul oamenilor care nu au avut sansa sau curiozitatea sa le vada pe amandoua o sa le spun pe scurt: tema incestului.

Ce face? Pai cum adica? Ce-i asa de fabulos la relatiile incestuoase ma veti intreba…Let us not forget that before being a blogger I was…are…will be…a psychologist. Si drept urmare tot ceea ce iese din norma zilnica de comedii americane, chick flicks, dragoste pura si cinstita, drame pe teme clasice sau thrillere care te inspaimanta doar vizual (nu si cerebral), ma atrage.

Am un soi de magnetism natural catre the weird parts of life. Catre bizar, grotesc, disfunctional, neobisnuit. Poate pentru tocmai prin intermediul identificarii si constientizarii acestor fenomene, normalul imi va fi mai inteligibil, iar necesitatea sa mai iminenta. Iar folosesc cuvinte multe si par a nu spune prea multe? :)) N-am vrut!…Nu mai fac! πŸ˜€

Culmea culmilor este ca the almighty IMDB a cotat ambele filme la 7.1 which is another strange coincidence, pe langa aia cu sosia lui Michael Pitt. Oare sa fie la fel de bune in ochii privitorilor cele doua capodopere cinematografice? Could this be possible?

If you ask me, intensitatea, cat si necesitatea relatiei incestuoase din The Cement Garden este explicata way better decat in The Dreamers. In timp ce ma uitam la the unfortunate series of events din The Cement Garden, una dintre vocile mele interioare ma intreba: Tu ce ai fi facut sa fi fost in locul lui Julie sau al lui Jack? Habar n-am! Sincer! Pentru ca pe langa tema incestului filmul cuprinde lacom si tema pierderii – a doliului, tema supravietuirii, tema copiilor parentalizati, tema homeostaziei familiale and so on.

Una dintre scenele pe care io le consider explanatory pentru rezultanta incestuoasa care se napusteste peste cei doi adolescenti pierduti in spatiu este cea in care mama lor vorbeste cu Jack despre cum in lipsa ei de-acasa cei doi trebuie sa fie responsabili si sa isi asume… temporar… rolurile de mommy and daddy pentru cei doi frati mai mici Sue si Tom pentru a evita ca serviciile sociale sa vina si sa ii ia in custodie pe minori. Thus it all comes down to pure survival care nu prea tine cont de multe lucruri. Nici macar moralitate. Mostenirea lasata pe patul de moarte de catre mama a fost indeajuns de sacra pentru Julie si Jack incat sa fie followed through until… the end.

Sper sa nu va fi stricat fun-ul vizionarii filmului The Cement Garden. Daca nu ati vazut nici unul dintre ele, vi le recomand cu caldura… de la RADET! πŸ˜‰ Dar lasati ceva vreme sa treaca intre vizionari, nu le dati peste cap ca niste shot-uri de tequilla. Ele menita savurate ca un coniac bun sau un vin vechi. Astept pareri pe adresa redactiei! :))