Tag Archives: prietenie

Oameni

Oameni

Pe cine ai suna sa-i povestesti cum ti-a fost ziua?
In cine ai avea incredere sa-i impartasesti gandurile tale cele mai intime?
Cu cine ai vorbi sa iti descarci oful dupa ce toate ti se aduna si ti se sparg in cap?
Cu cine ai rade de ironia sortii?
De cine ai avea nevoie cand esti in spital si vrei o cana pentru ceai?
De cine ai putea sa dai in miezul noptii cand ti-e rau rau?
Cine te-ar veghea cand ti-e viata mai grea?
Pe cine ar interesa daca ai mancat sau ai dormit cum trebuie noaptea trecuta?
Cu cine te-ai simti in largul tau sa-ti urli si plangi in hohote neputinta?

Putem sa ne descurcam singuri.
Sa traim pe cont propriu.
Sa muncim singuri.
Sa mancam singuri.
Sa iesim singuri in oras.
Sa ne salvam singuri.
Asta mai putin cand nu putem sa ne salvam singuri.
Si atunci realizam de fapt cat ne-am insingurat.
Sub iluzia alunecoasa a autosuficientei.
Sub scutul de atotputernici.
Sub frica de a nu depinde de nimeni.
Pentru ca nu-i bine sa depinzi de oameni.
Oamenii depind de oameni.
Oamenii ajuta oameni.
Oamenii asculta oameni.
Tu esti om?

Time – The Making Of

Time – The Making Of

fuck

Got time to meet for drinks?

No way, I’m swamped! I barely have time to breathe. You wouldn’t want to be me right now!

Well, you are actually right for a change. I wouldn’t!

Because you are the slave of time. You have not managed to make it your own.

Tame it!

Enjoy it!

Use it!

Abuse it!

Make it, not just have it!

Time is not on your side since you don’t have the time. Time is a sneaky bastard especially when highlighting your priorities behind your back or under your very busy nose.

Silverfuckinglinings baby!

The making of time is quite a skillful activity. You have to put some effort into it.

Get your hands dirty!

Clear your head!

Listen to yourself and see what matters and what doesn’t…

I have to do this and that and that… Oh and there’s also that other thing! I’m so sorry! I wish I could!

The myth of the almighty busy man has grown old… It’s a pile of useless explanations and sound dust.

You want it, you make time for it, whatever that it may be. You don’t, it will catch up with you via nocturnal regrets and fuck you insomnia style.

Timing is everything sometimes!

I have met synchronicity and it feels pretty great!

I have also been acquainted with persistent lack of synchronization. Feels frustrating as fuck.

In the end, I concluded that we are still masters and commanders of our own lives and where timing fails, we can step in and make the fucking time.

Nevertheless, I have come to trust the timing of my life! It knows where I’m going and where I’ve been!

And now here I stand before you!

Pick’a’freakin’boo!

trust

Time to Say “Haidi pa!”

Time to Say “Haidi pa!”

 

And so it came the time to say good-bye. Could not escape it as much as I wanted to. So badly! Good things come for those who wait and all good things must come to an end.

Oricat mi-am repetat cu vocea mintii ca e ok, o sa mai vin, o sa o mai vad, nu e un capat de tara, my inner voice sat silent waiting for the train to just leave the station and just go.

Cuz the more it stayed, the more intense the feeling of longing became. Zoe fu barbata si ca ea multe alte femei.

Si eu, pana la un punct in care ochii au inceput sa imi luceasca dubios si mucii incercau din rasputeri sa siroiasca. Eram o copila care isi lua ramas bun de la prietena ei draga dupa ce tocmai petrecuse un snop zdravan de zile de joaca impreuna. The heart knows few reasons and they are far from being reasonable. Privirea parca mi se lipise de geamul compartimentului de tren.

De partea cealalta, ea, prietena, ajunsese in punctul in care isi sufla mucii, pentru ca sa ii traga devenise inutil. Si cum ni se intalneau ochii, cum toata treaba se transforma intr-o boceala colectiva.

Din dorinta de a ne imbarbata una pe cealalta, ne aratam fioros pumnul spunand fara vorbe la unison ca “Daca mai plangi ti-o iei artistic!”. So what? Nici una dintre noi nu a plans at her full extent, intrucat no Ulmer would have liked a flood at the end of summer.

Oh and what a marvelous German summer it was! Comprimata in 10 zile de stat impreuna… mancat bunatati impreuna dupa care simtit vinovate ca they would go straight to our thighs cum altfel decat impreuna… vorbit despre viata impreuna… glumit tot despre viata si tot impreuna si cel mai important… de enjoyed each others company so much that words became unnecessary. 

In every friendship comes a point where distance is futile, cuz the bonds are so tight that no mountain high or valley low can break them. Si e tare socant atunci cand realizezi ca esti unul dintre protagonistii unei astfel de legaturi.

Parca simti ca prinzi super-puteri atunci cand you join forces with your friend developing into some sort of mythical creature who thinks, feels and acts alike. 

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost un pic teama de primele clipe de revedere. Daca o sa fie ciudat si stanjenitor si nu o sa ne gasim cuvintele? Dupa o colosala cascada de “daca”-uri m-am linistit singura, fiindu-mi clar ca ma confruntam doar cu niste ganduri parazite obsesive which would only be fed by my fear. Mama, ce psihologic am dat-o pe asta! Din adancurile superficiale ale unei minti hiperanalitice.

The first lines of dialogue came as natural as she walked into the train station looking for us. Desi am avut impulsul de a-i sari de gat acoperind-o cu pupaceli copilaresti, dar foarte sincere, mi-am asteptat randul. Si-am pupat-o. Si-am strans-o tare in brate in timp ce ii simteam zambetul luminandu-mi ceafa. Cat de dor mi-a fost de tineee! Nici nu ai idee!

Noi nu ne prea spunem chestii marete de genul asta, dar si atunci cand ne scapa cate una, it hits us like a freaking emotional bomb!

We had our share of emotional roller-coaster which we wisely decided to leave behind and jump on a smooth train instead. And we’ve been riding it ever since. Together, in our own way.

Si asa cum trenul asta ma duce din Ulm in Munchen, asa si trenul ala al nostru ne duce si aduce impreuna oriunde am fi in lumea asta larga! Am devenit brusc prea cheesy? Sa ma opresc oare? Dar nu imi prea vine, sa o zic pe aia dreapta. Imi vine sa tooot vorbesc despre how much fun we had and still manage to have together.

Intr-una dintre seri, chiar de ziua ei, am iesit la bere. Era o ocazie care a cerut implicare si sarg din partea mea. Si chiar am reusit sa beau… un sfert de pahar de bere cu cola in vreo ora jumate. :))

As the night was dawning ne-am apucat sa depanam amintiri ca niste babute din alea rozinite care povestesc din vremea razboiului. Si cat de amuzant a fost, nici nu va puteti inchipui! E chiar o dovada de maturitate (relationala) sa ajungi sa vorbesti cu lejeritate si sa faci tot felul de glume despre evenimente care were far from being amusing at that moment in time.  

E semn ca people grew smart enough not to let themselves get too serious about themselves. When you start taking yourself too seriously, then you should probably make a change of perspective. Get out and let the air flood your nostrils straight into your brain. Si dupa un timeout de acest calibru, lucrurile vor capata cel mai probabil alte intelesuri.

Vorba poietului: Totul va fi bine! Sau in varianta nemteasca pocita de my lack of knowledge: Alt ist gut! Si cum ni se imbarligau amintirile unor clipe traite impreuna, timpul se scurgea, iar cei din jurul nostru, desi vag informati cu privire la intamplari, nu puteau patrunde in poveste asa ca noi.

All good friends have secrets which they treasure and safely keep for always and forever. Nu stiu daca o fi fost berea de vina, sau poate atmosfera foarte relaxata si familiara, dar la finlul intoarcerii noastre in trecut I felt much lighter and happier.

Era genul ala de satisfactie pe care nu ti-o poate da decat o discutie cu un vechi prieten. Si la partea cu vechimea bag seama ca lucram din greu.

Ea deja are ceva avans de cateva luni. We are currently in the race for our thirties. Cine ajunge prima, aia e! 😛 Sau cine ajunge prima, o asteapta si pe cealalta ca sa poata face misto una de cealalta ca li se apropie mid-life crisis-urile.

Parca ne si vad pe la 60+ ani de vorba despre totul si nimic whatsoever la o cafea intr-o terasa cocheta din centrul orasului (fie al meu, fie al ei). But we do still have time, good ol’ friend! I have the feeling that time will always be on our side.

Si daca te-a apucat plansul citind postul asta…Da-ti doua palme de revigorare! Daca nu… Tot da-ti doua palme!…Preventiv! 🙂 Ai grija de tine ceea ce imi doresc si mie pana data viitoare…