Tag Archives: soul

Jan27

Ritualul de cu dimineata

Posted on by
Ritualul de cu dimineata

06:50 Prima alarma izbeste linistea cu un sunet de motor turat, dar e gatuita cu o dexteritate vinovata pentru 07:15. Lupa se intinde, ridica usor capul in semn de verificare.

Nu se trezeste. Face cum face ea de obicei. Nu inteleg de ce ii trebuie 3 alarme cu 3 sunete diferite ca sa se ridice din pat. Stiu de ce are nevoie, si ce o va trezi instant. Hihihi. Ma duc sa o pup. Pe toata fata. Si in nas. Si in urechi. Gata, m-am pornit! Cu cat ghearele zgarie parchetul, cu atat tinta se simte incoltita si isi trage patura peste cap in semn de rezistenta la santaj. Nu-i nici o problema. Am mai lins si paturi pana acum. Chiar crede ca daca se ascunde sub patura, eu nu stiu ca e acolo? E dimineata! Si vreau afara! Cat mai repede. Somnul dupa ora 7 mi se pare total inutil.

Pisi, sht! Culcat! Treci la locul tau! Dar… Sht! La locul tau!

Bineeee…Stiu ca nu esti persoana cea mai matinala asa ca te iert de fiecare data cand ma trimiti in coltul meu. Si ma duc. O sa mai lenevesc pana cand o sa te panichezi ca e prea tarziu si o sa sari din pat. De parca nu te stiu eu pe tine. Fazele astea sunt deja clasice.

07:15 A doua alarma perforatoare de minti si timpane se anunta ca un claxon strident. Victima abuzurilor sonore, deschide un ochi si il arunca pe geam. S-a luminat deja. E tarziu. Mai am timp de un snooze. Si in plus eram chiar in mijlocul unui vis pe care trebuie neaparat sa-l termin. Somn deci! Din coltul opus al camerei claxonate se aude o onomatopee tipica lupei.

Offf…Deja sunt fresh si vreau sa zburd. Numai ca n-am cu cine. Sigur! Cand mie mi-e somn de mi se duc ochii in fundul capului si mi se pleostesc urechile-n lateral ei o tin tot intr-o petrecere. Na, sa vada si ei cum e! Vreau afara! Acum! Bine, in curand, atunci! Hai sa ma intind un pic pe toate partile. Ce ma mananca in halul asta? Nuuuu! Purici? De unde? Ah stiu, de la aia mica alba. Dar, nu-i corect, eu vreau sa ma joc nu sa iau purici. Ah, l-am nimerit. E mort! Victorie, deci hai sa mai zac un pic pana se trezesc.

07:45 A treia alarma anunta inevitabilul. E evident de ziua. E tarziu. Trebuie sa ma ridic din pat acum sau o sa intarzii grav. Bun lista. Ce am de facut. Cu ce ma imbrac? Si ce bijuterii imi pun…Ale lui deja sunt pregatite. Hainele adica. Dus. Pisi. Si am plecat. Lupa rasare din mormanul ei de polar verde praz. Se intinde gratios ca o … Pisi, si vine agale spre capul patului.

Deci, carevasazica te-ai trezit. 🙂 Neataaaaaa! Acum nu mai scapi. Trebuie sa ne pupam cum facem in fiecare dimineata. Si sa ma snotocesti un pic, si sa ma scaaaaarpini. Acolo! Exact acolo. Mama lui de puric. Sunt fericita. Opa, imi canta stomacul? Da, mi-e foame. N-o sa o grabesc ca si asa e teleghidata. A intrat in dus. Super! Pot sa ma joc un pic pana iese si apoi afaraaaaaa. Iar trebuie sa fug.

Cat e ceasul? 08:30. Bun, mancare pentru Pisi. Pus, pregatit. Da, fata. Si eu te iubesc dar sa nu incepem cu santajul emotional asa de dimineata. Stai sa ma incalt. Nu-i voie! Abia m-am machiat, pe bune! Pisi! La locul tau! Fara scancete subliminale, te rog. Sunt gata, hai afara.

Ieeeeei. Vant, si viscol, si pipiiiii grav. Mama ce l-am tinut. Ar fi cazul sa stie ca nu-i bine sa ma tina cu vezica plina pana mi se bulbuca ochii. Acum pot sa alerg in voie. Uite-o si pe alba. Saluuuut! Bai ce purici mi-ai dat ieri. Daca mai faci din astea eu nu mai mai joc cu tine sa stii. Joaca, joaca, dar daca ii umplu pe ai mei de purici parca vezi ca ma trezesc in cada. Si nu stiu daca ti-am zis cat de mult urasc eu cada. In fine, hai sa te alerg un pic ca n-am timp foarte mult. Ea pleaca si eu am un bufet de bucatarie de finisat.

Treci in tarc!

Ah, da am uitat de asta. Gata, l-am facut.

Pisi, aici! Hai inapoi in casa. Uite si mancarea. Sunt absolut impresionata de pofta ta de mancare din ultima vreme. Bravo, fata! Am plecat, pa.

Si uite-o cum pleaca. Paaaaa! Stai sa vad in ce directie o ia. Hop pe pervaz. Aha, in stanga. Paaaa! Deci ce ziceam ca mai cioplesc azi? 🙂   

Jan26

Cautari si cautaturi

Posted on by
Cautari si cautaturi

Mamaia mea imi spunea ca Omul se cunoaste dupa cautatura si multa vreme m-am intrebat ce-o fi aia “cautatura”. De fiecare data cand vorba asta de duh capata graiul ei, imi dadeam seama ca trebuie sa fie ceva serios pentru ca doar situatiile speciale o faceau sa se duca cu vorba in directia “cautaturii”.

Poate merita sa va spun ca mamaia mea a fost cea mai tare mamaie de pe aceasta planeta si e unul dintre modelele mele in viata. Cum altfel decat femeie in toata puterea cuvantului si multifunctionala in viata. De o frumusete si un farmec aparte, total naturale si autentice. Am petrecut ceva timp impreuna noi doua si cand mi-era lumea mai draga, aparea si emblematica “cautatura”.

Dupa lupte seculare, ce-au durat mai bine de ceva ani mintea mea s-a revigorat brusc si mi-am zis in sinea mea: “Mah oare cautatura inseamna privire?”. Evident ca n-am vrut sa ma uit prin vreun dictionar sau vreo alta sursa inafara relatiei noastre asa ca am luat decriptarea mesajului ca pe un “personal quest” pe care eu trebuia sa-l duc la bun sfarsit. Daca ea m-a putut intelege inca din prima clipa avand drept material un bot de om si niste scancete, eu de ce n-as putea sa o inteleg pe ea, mamaia mea inteleapta?

Si dupa acest declic monumental, am gonit s-o intreb daca e asa…si asa a fost. Izbavisem! Ha! Bine bine, dar acum trebuia sa merg mai departe cu decodificarea. Mare maestra a interpretarilor si asumptiilor cum mi s-a spus mai in gluma mai in serios inca din generala, am inceput sa eman o droaie de related-thoughts.

Deci plecam de la ipoteza ca “Omul se cunoaste dupa cautatura…”. Omul adica io, tu, inclusiv mamaie. Se cunoaste? El se cunoaste pe Sine? Sau e cunoscut de altii? Sau amandoua? Dupa cautatura, adica spune-mi cum privesti ca sa-ti spun cine esti.

Si aici o s-o dau din abstract in concretul profan punandu-mi o intrebare tampa: Io am strabism, deci “cautatura” mea e cu defect din start/nastere. Lumea prin ochii mei se vede diferit. Ochii sunt oberlihtul sufletului se aude tot de prin popor.

Si atunci de ce ne e atat de greu sa ne privim unii pe ceilalti in ochi?

Sau mai am inca una: De ce credem ca e total irelevant sa ne privim in ochi de fiecare data cand ne reflectam in vreo oglinda?

Ochii pentru mine sunt purtatori de povesti nemuritoare. Ochii pot striga de bucurie si urla de durere, totul intr-o singura privire. Izvorata dinlauntru. Nu vreau sa ma bag in vreun body language statement, ci doar sa imi aduc aminte ca da, ochii spun totul. Dar nu e suficient sa spuna totul daca nu sunt intelesi. Ochii se pot piti sau inchide.

Ai mei cauta prin definitie. Deci am o cautatura cautatoare… 😀 De surse de interes. De energie. De zel si sens. Si din cand in cand se mai atintesc spre ceva/cineva. Nu-i frumos sa te holbezi! Asta faceam? Nici nu mi-am dat seama. Ochii mei vor sa vada… pana in punctul in care isi imagineaza nevazutul si tintesc sa vada luminile orbitoare pentru ca doar atunci vor fi stiut ca le-au vazut pe toate. Ochii tai ce vad?

Jan8

More than Words

Posted on by
More than Words

Today was a great day. Just as last year and the year before that. Let’s just call it the 8th of January tradition.

Went to sleep early… in the morning. Woke up late in the afternoon. Probably snored in a chorus. No fancy night dreams as all of them caught shape in plain daytime.

It’s just the kind of beautifully imperfect day. That’s probably the reason for which my stream of thoughts meant to describe it just fades in the face of the obvious feelings surrounding it.

It is curious how sometimes things just fall right into place. And when that happens all you should do is shut up and enjoy yourself. So shhhh! 😉

Jan3

Peace and Quiet

Posted on by
Peace and Quiet

Uneori, acum mai mult ca in alte dati simt nevoia sa keep it low and simple. Este absolut incredibil pentru mine sa ma dedublez si sa-mi arunc niste priviri cand in loc sa merg drept, aleg sa o iau prin munti si vai. Si ghici ce, la final tot acolo ajung.

Diferenta? Ah da, multa oboseala, febra musculara si oaresce simtaminte initiatice de femeie pierduta in salbaticie. Toata situatia asta poate sa fie la fel de bine o metafora, cat si o forma concreta in care mi se intampla sa ma intamplu. Nush sigur daca e doar a matter of preference sau alegere constienta si asumata, sau mai intra si niste flash-uri inconstiente.

Din (ne)fericire pentru mine atunci cand sunt prea concentrata pe cum sa trec catre urmatoarea vale, restul peisajului dispare si se instaleaza o activare energetica in care I just have to get there no matter what it takes. Nu ma intelegeti gresit…stiu si cum e pe drum drept, lin si neted. E fain, numai ca nu va puteti astepta de la o viata de  vai-munti, vai-munti, vai-munti trecerea si la drum drept si neted sa fie una lina.

 

Ca in primul moment stai nedumerit si te intrebi: Ok and where’s the fun in that? The fun part am descoperit io 😀 ca ar fi tocmai aia cu admiratul peisajului. Poti vedea vai si munti, in timp ce mai vezi s-o floare, o pietricica, un omulete si tot asa. Drumul drept, lin si neted apare pentru mine in ultima vreme ca datator de peace and quiet.

Ce-i mult strica, imi spunea cineva odata si sa stiti ca bine zicea. Asa ca puteti sa ma numiti muntomana de ocazie: a vazut ca poate escalada vai-munti, dar nu o deranjeaza cu nimic sa mearga pe drumuri forestiere line si drepte once in a while. Atentie! Nu am mentionat sosele sau trotuare, de unde se poate deduce ca si peace and quiet-ul meu sunt relative. Fiecare cu sistemul propriu de referinta, dragul de el.

Sau cum zic invatatii, fiecare are povestea sa dominanta. In capul meu postul asta chiar are sens, ceea ce nu implica neaparat ca va avea (acelasi) sens fie pentru voi, oricare m-ati fi citind. Bottom-line: I shall try not to make things complicated, where simplicity prevails!