Celta si-a luat inima-n dinti si sa dus pusca spre CELTA! Ce-a manat-o-n lupta? Dragostea de patrie, bineinteles, cat si pasiunea pentru limba engleza si predat. V-am povestit despre cariera mea de profesor de engleza din cadrul uneia dintre cele mai prestigioase institutii educationale create vreodata, respectiv dormitorul parintilor mei? Nu? S-ar impune o mini-incursiunea ca sa faceti o idee despre profunzimea motivatiei de a dobandi un Certificate in English Language Teaching to Adults.
Cand eram prin gimnaziu, mi se parea absolut fascinant sa fii profesor. De atunci pana acum aceasta credinta de viata nu a suferit modificari considerabile, ci doar cateva modulatii si nuantari. Sa fii profesor este intr-adevar una dintre cele mai complexe alegeri vocationale pe care le poti face… Pe locul doi pentru mine, dupa cea de psiholog si psihoterapeut. Partea amuzanta este ca cele doua, profesoratul si psihoterapia, au destul de multe intersectari conceptuale si metodologice, fiind in sine doua profesii pe cat de complexe, pe atat de diferite in termeni de scopuri si mijloace.
Inscrierea la examenul de admitere pentru cursul CELTA n-a fost o decizie tocmai usor de luat, ci s-a nascut dupa un travaliu de cateva zile si nopti de brainstorming si calcule intense de timp si bani. Caci cursul nu este ceea ce ai putea numi o perfectionare profesionala accesibila. Nu-i deloc! Acesta ar fi poate si unul dintre motivele pentru care am concluzionat in cele din urma ca merita investitia de resurse de tot felul.
Sunt multumita si impacata cu toate aceste aspecte, intrucat imi este absolut clar ca la finalul cursului voi fi mai ceva precum omul nou…hmmm… sau poate omul ou! :)) Calitatea unui curs de orice fel din punctul meu de vedere este data atat de participantii la curs (si dinamica dintre acestia), profesori, mijloace, metoda, organizare si cate si mai cate. Dar ati inteles ideea principala, nu?
In CELTA aerul este vizibil mai rarefiat. Trebuie sa-ti faci o strategie de a te mentine pe linia de plutire, cat si sa gasesti o modalitate sa sari tot timpul la nivelul urmator. E o provocare continua, mai ceva ca aceea din The Hunger Games, metaforic vorbind fara doar si poate. Scopul nu este nici pe departe unul ilogic. Structura, managementul de resurse si avalansa de factori umani dau tonul fiecarei zile de lucru.
Noi lucram, nu ne jucam! Eh, ne mai si jucam, dar lucrand. Ne jucam cu cuvinte, structuri morfologice, transcrieri fonetice, unii cu altii, cat si cu nervii formatorilor nostri. Suntem precum cei 12 apostoli (cine-i mai bisericos sa imi scuze blasfemia din start, rogu-va) sau poate ca cei 12 calareti ai apocalipsei (care de fapt erau 4). Ne rugam sa nu o dam cu mucii-n fasole in timpul TP-urilor dupa care galopam mai mult sau mai putin raniti… in orgoliu, catre urmatoarea provocare incercand sa ignoram norii negri de presiune personala si profesionala.
Pana acum am avut doua TP-uri si-am trait sa povestesc despre asta. Repet, tensiunea e mare, joaca nu-i tocmai o joaca de copii, dar rezultatele proiectate in viitor merita fiecare picatura de sudoare, nerv dislocat, ora din noapte nedormita sau fir de mandrie ciufulit. Ieri am terminat prima saptamana din 4. Optimism vorbind, am parcurs un sfert din CELTA. Pesimist, mai am trei sferturi. Realist, asta mi-am dorit, so bring it on! 😀 Nu mai am timp de nimic in timpul saptamanii.
Ma fugaresc precum hotii de cai de acasa la curs si-napoi, incercand poate sa lungesc drumul de intoarcere ca sa mai respir si ceva aer de seara. Timpul mi se scurge printre LP-uri, written assignments si background research-uri. Zilele au incetat sa fie luni, marti, miercuri, joi, vineri si s-au transformat in fara TP, cu TP, fara TP, fara TP, cu TP. And this is only the beginning! There is, I’m sure much more to come and I, I am waiting impatiently for it…
Si ca sa get a glimpse of our CELTA wits sounds like, mi-am notat niste vorbe de duh pe care vreau sa pe impartasesc cu voi. Pot fi categorisite ca bottom-line-uri, words of wisdom sau humourous moments.
DAY 1
Moje ime je Joana i ja imam 4 crvene šipke. a.k.a. My name is Ioana and I have four red rods… in Serbian.
DAY 2
You can’t teach anybody anything. What you can do is help them learn…
Mistakes can be anonymous.
DAY 3
Stop trying to re-invent the wheel and follow the bloody course structure!
My tailor is rich.
DAY 4
Most of the time, you don’t have all the time in the world!
Don’t rush it! Instead, focus on time well-spent!
You can call me EEWANA!
Every language has its deepthongs! :))
A lesson is like a film, football match, meal and symphony all together.
Remember, remember the apple-shaped LPs!
You can go from zero to hero…
Teach the learners, not the plan!
My circumvolutions are convoluted! 😀
DAY 5
Sleep like a baby although you’re not one!
I apologize profusely!
That’s simply a piece of bull sheet…
Good teaching is varied, no need to be worried (phonemic transcript: WARID! :P)
Wish me luck for the following 3 weeks! Otherwise, I’m lovin’ it! 🙂
