Category Archives: Dalia

Life as it is…

Life as it is…

…sometimes feels heavy.

Like a ball of led pulling you down under, into your deepest and most sincere self.

As other times sweeps you off your own two feet more unpredictable than the strong winds of winter.

But most of the time is just about learning to walk on a rope set somewhere up high into the sky of our grandiose expectations. And in the meantime enjoying each minute of the journey without forgetting that the earth is just right under. Up in the clouds of hopes and dreams the world seems small, manageable, even too common, but as you approach the ground you kinda start to feel the biting reality of things.

Our expectations and patterns can lift and then smash us straight to the ground. We are by nature grounded some more than others. One of the arising questions would be:

Are our feet moving freely step it and step out oriented by our own will or have they become so buried into the soil of our existence that even the illusion of being able to change position seems a luxury?

In real time, you wake up some morning better than others.

Your groggy time from dawn can turn into a groggy mood of the day, or just be the bad start of a great day.

The coffee ritual might be utterly disrupted by the lack of coffee and the obsessive dilemma “HTF did I forget to buy coffee yesterday?” or can have real chances of satisfying your appetite with flavor and poise.

The dress you planned to wear to work is in the laundry basket, or maybe you discover the greatest dress ever in the mystery of your closet and have the unique feeling of wearing something new to work.

The hot water you had been yearning for since you got up in the morning might as well be stuck of the pipes or for sure give you a bit of comfort and pampering before facing life again.

While putting on mascara your eyes have two options: either to play tricks on you and direct the black swirling brush straight into one of them ruining your vision (of life) or to contribute to the best eye-lashes ever invented.

The bus may come in 3′ or you may choose to walk to work and see the sun rising up in the sky for yet another time.

Your team can be the best you’ve ever seen, or in the mood for war and terror. Your over all day of work could be excellent, productive and creative, or just another day you wish for to finish as soon as possible.

Life after work can be or not. If it is for sure you will have a blasting time or the most boring and irritating hours ever.

Your (in)significant other can make you, shake you or break you, or all three at the same time.

At night before you go to sleep you can think of yourself as a winner or a wiener.

The fight or the flight.

The best or the worst.

The genuine or the copycat.

The change or the acceptance of what is.

And this happens day in and day out. As the chaotic routine of our lives.

What will you do?

Will you choose or comfort yourself with the thought that life is as it is?

Will you scream or sit quietly in the corner of your self?

Will you grant yourself the permission of living or being lived?

///////////////////////////
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

(((((((((((((((((((((((((((
)))))))))))))))))))))))))))

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<< ........................... ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ --------------------------- +++++++++++++++++++++++++++ =========================== ??????????????????????????? !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Whatcha gonna do?

Poveste alb-negru-rosu

Poveste alb-negru-rosu

Cineva spunea candva ca…

Hai sa va…

…o poveste, vreti?

A fost odata ca niciodata o…

…care plutea prin propria sa viata invaluita de un aer de mister cetos. Intr-o zi, cu nimic mai alba, negra sau rosie ca celelalte care treceau sacadat, dar de fiecare data altfel, i-a iesit in cale un…

La inceput nu i-a acordat foarte mare atentie, dar nu putea sa nu-si recunoasca amuzamentul pe care il simtea de fiecare data cand se intampla sa dea peste EL.

EA mergea cu…

EL o prindea din urma cu…

Si ca intr-o vanatoare fiecare devenea pe rand atat prada, cat si pradator. Hmmm, ce de emotii le treceau prin stomac, urcau spre chestia aia mare, rosie si care pompeaza sange si se duceau direct spre cap unde se transformau in ganduri (ne)curate albe.. negre… rosii.

Deja nu mai conta ca viata era ca o…

…sau ca lumea ii privea ca pe niste…

…pentru ca EA descoperise ca poate sa mearga printr-o…

…la bratul lui, iar EL ca se poate simti ca…

…de cate ori o strangea la piept sub…

Asa ca EA si cu EL, cat si EL impreuna cu EA au…

…spre…

In timp ce se apropiau de zori, EL i-a zis…

EA i-a raspuns…

EA si-a amintit de…

EL s-a dezvaluit pe de-a-ntregul ca un…

EA i-a spus intr-o zi brusc si total neasteptat…

EL a zis…

… IT!

Spatiul dintre ei a devenit ca o gara gri si apasatoare in care…

Nu mai era nici un chip sa…

EL s-a trezit dintr-o data…

…de toate limitarile pe care le auzea in gura ei, iar EA se simtea ca…

…si tot ceea ce vedeau in fata ochilor era…

Se spune ca…

…dar nimeni nu stie ce se intampla in cazurile in care…

Si-am incalecat pe-o sa si v-am inceput o poveste alb-negru-rosu pe care EA si EL, cat si EL si EA nu m-au lasat sa o termin…

(acesta nu este) SFARSIT(ul)

Those Sunday Mornings

Those Sunday Mornings

When everything just seems to fall right into place

And you don’t feel out of place

As you replace the weekdays’ rush with a warm and fuzzy brush

Over your face that still attempts

To come to senses and redemps

The whole sunshine, the belated moon and the morning stars

As the coffee flavour floods the entire room

Bringing some taste to such a view

And grounds the feeling of you

And me…

Dalia

Dalia

Aerul era atat de rece incat fiecare pala de vant ii sfredelea fata devenita deja rosie. Mergea pe strada intr-un ritm ametitor. Parca o fugarea cineva. Parul ii era purtat dintr-o parte in alta ca intr-un dans al suvitelor carliontate, care nu-si dadeau pace. Ochii mari incercau sa mentina contactul cu realitatea strazii, in timp ce privirea era deja departe sau poate chiar un pic prea aproape.

Are darul asta: de a privi in oameni. Lumea se uita prin oameni in general, numai ea se incapataneaza sa se uite in oameni. In cele mai ascunse si intunecate colturi ale fiintelor lor. Este deja invatata cu faptul ca ceea ce descopera niciodata nu e usor de privit, insa continua. Nici ea nu stie de ce. E ca o chemare.

Cand era mica se gandea ca ceva e total in neregula cu ea pentru ca i se intampla adesea sa citeasca gandurile oamenilor. Nu spusese nimanui nici pana in ziua de azi, asa ca pe umerii aplecati in fata cara povara asta zi de zi. E doar o pustioaica, cu mult tupeu si vise cat casa. Dar azi ceva o facea sa mearga parca si mai repede si apasat incat talpile bocancilor sai militari patimeau crunt de pe urma asta.

Cu castile adanc infipte in urechi se misca cu o agilitate ritmica prin marea de oameni pe care incerca sa o evite. De obicei cand vroia sa isi puna gandurile in ordine alegea un loc foarte aglomerat. De exemplu treptele de la C.E.C.-ul de pe Calea Victoriei unde statea cu orele si fixa trecatorii. Si se calma. Totul redevenea zen.

Lucrurile n-au fost niciodata usoare pentru ea. Deja renuntase sa se mai intrebe daca se intampla asta datorita ei, karmei sau poate oamenilor care ii tot apareau in cale. Cu o incapatanare demna de o cornuta, mintea ei se invartea in jurul unor cuvinte care-i rasunau in minte. Spart, strident si inexplicabil.

Si pe masura ce mergea mai repede sirul de cuvinte o urmarea agasant. Nu mai patise asta pana acum: sa aiba o reactie corporala la niste cuvinte pe care nu reusea sa le atribuie unei situatii.

Sa fii visat ceva urat azi-noapte?

Sau poate e de la prea multa cofeina?

Rahat! Ar fi prea cliseu sa o iau razna!

Sunt un pic cam mare pentru internari la balamuc.

Atunci de unde mi se trage?

Si ce dracu inseamna?

Imi este dor sa te sarut!…Vreau sa te sarut!

(fata ii ia foc, parul se incolaceste in jurul gatului in timp ce picioarele izbesc asfaltul semi-inghetat)

Imi este dor sa te sarut!…Vreau sa te sarut!

(ochii se umezesc, urechile i se infunda lasand undeva departe Luna Amara din casti si aerul devine tot mai greu de inspirat)

Imi este dor sa te sarut!…Vreau sa te sarut!

(dintii se inclesteaza iar mainile indesate in buzunare se strang in pumni) 

Era ca si cum mintea Daliei incerca sa gaseasca o explicatie logica la acea insiruire de cuvinte. Culmea era ca parea u a fi de dragoste. Dar de ce sa o faca o declaratie atat de explicita a dorintei sa isi piarda cumpatul? Si pana la urma dorinta cui fata de cine? E chiar magulitor sa fii obiectul dorintei cuiva care sfarseste prin a-ti marturisi franc: Imi este dor sa te sarut!…Vreau sa te sarut!

Sau poate nu era vorba despre ea. Dar cu siguranta era implicata in toata povestea asta. Altfel corpul sau nu s-ar fi razvratit cu fiecare fibra. De unde atata revolta? Fata de ce? Nici ei nu ii era clar. Incertitudinea o obosea si pe masura ce pasii inaintau, ritmul sau de mars incetinea. Dupa mai bine de 2 ore de mers prin frig, inchisa in capul ei cu afurisitul ala de gand, Dalia era epuizata.

La ce bun sa ma agit? Oricum fiecare face ce vrea… Cu cine vrea… Cand vrea… In timp ce incerca din rasputeri sa se convinga de toate astea, din strafundurile cele mai primitive ale fiintei ei rasuna eliberator:

Where the fuck did I go wrong?!

Lacrimile ii siroiau de acum necontrolat, innodandu-se in barbie. Era singura asa ca isi permitea sa le lase libere. Si pentru o clipa timpul a stat mut…