Category Archives: Me Likie!

Grace hangover

Grace hangover

I keep on going in circles, ovals, squares, rectagles until I end up in freakin’ twisted nonagons.

I am who I have become after some pretty hard labour.

From my mom on my birthday almost 30 years ago and from me for the past almost 30 years.

To grow up, to grow out of nasty habits, to see the good, the beautiful, the meaningful, to know, to feel, to become aware, to let go of things, to let people in, to learn from my mistakes, to practise, to believe…

To believe that at the end of the day everything’s going to be alright.

To keep hoping and wishing that life is easier and more pleasant when it’s shared.

Sharing is fuckin’ scaring!

I shared being frightened up to my bones.

I went full throttle, guns blazing, no regrets, head up looking straight forward.

Sometimes I succeed, other times I fail and maybe once, once in a blue moon I hit it bullseye.

But one thing is for certain, I never back down.

Never have, never will.

That’s how I was born and bread.

10547703_10152604796578628_7512077994601538049_n

Cronica Caganatului Arganius

Cronica Caganatului Arganius

Vineri am mers… in padure la Baneasa, in padure la Baneasa, Veto! Nu de una singura, ci cu ditamai echipa. In scopuri de building. Team building! Am fundul ciuruit de tantarii care au trecut prin foc blugi si para ca sa ciupeasca cu pofta mare.

Ideea care ne-a organizat pe toti fu tare faina, pusa la punct de Cristina, liderul nostru cercetas.

Se facea ca eram undeva pe la anul 500 si-un pic pe undeva prin Imperiul Bizantin (astea-s povestiri din aduceri aminte asa ca daca s-au strecurat greseli, fiti ingaduitori cu mine…). Oamenii erau impartiti pe caganate. Fiecare caganat avea un nume dubios duios, o culoare asignata, o capetenie si… si… si… un cronicaaar! 😀 Noi eram Caganatul Roz al lui Arganius.

Aveam o tolba roz plina de unelte de supravietuire – topor, fierastrau, bricege, sfoara groasa, Autan (pe care tantarii au reusit sa-l outsmart), apa, scheme de catapulte si sulite si cate si mai cate. Mai aveam o calauza care trebuia sa ne indrume prin padure pana la cetatea pe care trebuia sa o luam cu asalt pentru a recupera un tezaur demult pierdut.

Bun asa! Quite medieval, I might say! Ne place, ne place, ne place place place…Pana ne-am organizat pe grupuri, pana cand grupurile s-au decis asupra unei capetenii si a unui cronicar, multa vreme a trecut.

Lumea din roz imi tot zicea sa fiu capetenie. Io nu si nu! Io mi-s cronicar, ce nu intelegeti? Si cronicar am fost. Acest corespondent de razboi care relateaza de la fata locului stimati telespectatori. Acest Adelin Petrisor combinat cu Catalin Radu Tanase in carne si oase. Ceea ce urmeaza sa cititi este cronica caganatului Arganius scrisa de yours truly integral si exclusiv pe parcursul drumului nostru prin padure si pregatirilor de la cetate.

Sper sa va placa la fel de mult in virtual cum v-a placut in realitate in momentul in care cronicarii si-au citit scrierile dupa festinul regal. Lecturati dragii mei…

– Ma simt ca la cercetasi!

– Rozu’ are calea cea mai lunga…

– Io o sa stau cu bata la sfarsit sa va apar de animalele salbatice;

– HU, HU, HU! tre’ sa fie amenintator, nu asa floricele pe campii! (un ostean despre cantecul de lupta);

– Io ma transform in sulita, e bine? Subtire sau groasa!

– Bayo (numele regelui) e de la bai… Ce bai ai?

– Una dreapta, da’ sa nu fie murdara si sa nu miroasa (un alt ostean despre… o sulita!)

– Altii dau in oameni si nu le pasa. Dani ia apararea si plantelor!

– Ascultati capetenia!

– Doi osteni raman la carare…

– Am gresit calea. Capetenia a zis “Ne intoarcem!”. Ostenii s-au opus. Capetenia s-a impus. Drumul bun a fost gasit!

– Hai osteni, inca putin. Stiu ca e greu! (capetenia imbarbatandu-si ostenii)

– Unii au pierit pe drum, batrana calauza!

– Un ostean arunca lemnele de sulita cat colo, cu nerv.

– Concentreaza-te sa asculti linistea padurii si vei afla raspunsul.

– Ostenii-s dezbinati. Calauza zice ca “Trebuie sa va tineti grupul compact!”

Ostenii roz au ajuns la cetate. Drumul a fost lung, dar am izbavit. Capetenia imparte sarcini. Unii fac catapulte, altii sulite. Felicia numara lemnele. Capetenia vorbeste despre cinste si onoare. Calauza spune sa ascultam sfaturile regelui Bayan.

“Osteni, ascutiti sulite acum! Multe sulite! Va fi razboi. Daca nu avem arme pierim!” striga capetenia.

Delia zice: “Da’ o bucata de branza sau o ceapa n-ati adus si voi?”.

Vine un alt ostean in sol de pace: “Hai sa ne aliem! Voi aveti arme, ca noi vrem sa cucerim cetatea… Nu trebuie sa promovam razboiul, ci pacea! Uniti vom invinge!”. Un ostean strain si unul de-al nostru merg sa ii convinga si pe ceilalti sa ne unim fortele ca sa daramam cetatea.

Solul regelui spune: “Fiecare caganat va ataca dintr-o alta parte a cetatii. Cetatea trebuie daramata pentru a recupera tezaurul!”.

Ostenii Arganius scruteaza orizonturile. Se uita sa vada ce fac si ceilalti osteni. Privirile le sunt pline de speranta. Fruntile asudate. Mintea ascutita precum varful sulitei. Capetenia fumeaza o tigara.

Din departare se aude: “Da’ de ce veniti in coasta mea? Ce vreti de la mine?”.

“Cioturi ne trebuie!”, zice capetenia. “Ostenii mei tobele victoriei se aud in aer! Pregatiti-va!”.

Calauzele s-au asezat in cerc si bat tobele. Cronicarii scriu despre lupta. Ostenii vorbesc despre cum sa faca sulite si catapulte. Felicia a luat toporul. Stie sa-l foloseasca! E cercetasa. Delia a luat briceagul si ascute o sulita. Andreea se uita imprejur si aduna resurse pentru lupta.

Adina aude un elicopter survoland padurea: “Noi am chemat intariri. Auziti-le!”.

Monica se rezeama de o prajina ca sa faca o catapulta. Nicoleta e infasurata-n sfoara si tese un plan de cucerire a cetatii. Daniela masoara un lemn ca sa faca catapulta sa mearga. Cornelia face schite de atac.

Mari aduce bilele de catapulta si vorbeste despre spiritul luptei. “Putem share-ui!”, zice ea. Iulia asculta povetele cu luareaminte si incepe sa ascuta o sulita.

“Ia uite! Avem si cuie! La ce ne-or trebui?”. “Sa ni le batem in talpa!”.

Felicia o invata pe Nicoleta sa faca prinsoarea de catapulta: “Dai X, lateral, X, lateral, X, lateral, X, lateral!”.

Nicoleta raspunde calm: “Hai vino si ajuta-ma!”. Felicia continua: “Facem un opt pentru catapulta!”.

Solul apare ca o boare graind: “Sulite cat mai puternice ca sa cucerim cetatea!”.

Ostenii-s dezbinati. Unii stau la vorba, altii cioplesc lemne.

Mari aduce pietre si zice: “De ce nu incepem sa rontaim zidul cetatii?”. Ostenii stau pe ciuci si continua a mesteri la noi sulite.

Delia: “Avem cu ce sa aruncam. Da’ numai sa nu dam tare ca sa nu nimerim pe partea cealalta!”.

Felicia zdrobeste pietre cu toporul. Monica ciopleste o sulita. Adina si-a luat inima-n dinti si a inceput sa ciopleasca de zor cu spor.

Delia se mandreste: “Uite ce sulita frumoasa am facut! Cu asta scoti inima!”. Nicoleta alearga dintr-o parte in alta sa caute sfori. Cornelia si Daniela mersteresc la inelul mobil.

Delia face rime: “Am strategii foarte multe, lumea nu vrea sa le-asculte! Io numa’ sed si cujet!”.

Monica contempla cu rima: “Uite ce ascutita e a mea (sulita, desigur!). Poa’ sa intre-n fund cuiva!”.

Felicia intreaba candid: “Unde-i sfoara?”.

Delia raspunde hohotind de ras: “Sub Adina! Impinge-o!”.

Felicia organizeaza fetele. Delia si Iulia sunt fata-n fata cu antebratele ridicate. Felicia ia schema, i-o da lui Mari si incepe a le impleti pe fete cu sfoara cea groasa. Capetenia se odihneste la umbra, galgaie niste apa si se uita cu mandrie la ostenii cei harnici. Adinei a inceput sa-i placa cioplitul sulitei. Nicoleta, Daniela, Cornelia si Andreea mesteresc in continuare la catapulta care incepe sa semene a catapulta. Apare un ostean vecin in recunoastere. Da ochii roata si pleaca.

Cronicarii sunt precum belferii: stau la umbra pomilor si scriu pazindu-si manusitele de asprimea lemnelor si spiritele de indarjirea luptei…

Niste osteni vecini despre catapulta: “Tre’ sa aibe detenta! Cand ii dai drumul sa se ducaaa!”. Un alt ostean face dansuri de lupta. Cronicarul vecin imi zice sa plec. Nu vreau! Alti vecini osteni impletesc plase pentru catapulte. Toata ostirea gandeste strategii de atac cu nesat in nestire. Vad o catapulta simpla si cinstita: o sfoara legata de doi copaci. E functionala! Doi barbati au lucrat la ea!

Mai apare o echipa dupa un traseu lung si anevoios. Timpul le este potrivnic. Sunt strigati TABARA BLONDELOR! Felicia vrea sa puna in aplicare calul troian. Vorbeste cu Nicoleta, Andreea, Iulia si Daniela si le instruieste.

Adina nu mai poate: “Aoleo! Io dau de juma’ de ora la sulita asta si nu se intampla nimic!”.

Vine un cronicar vecin in recunoastere. E pe ulita hai hui.

“Noo ne-au murit doi oameni. Au fost rapusi de drumul greu”, conchide capetenia. Aceeasi capetenie vizionara continua (despre “tabara blondelor”): “Ei s-au ratacit saracii! S-au dus pana la sosea!”.

Delia mai taioasa ca muchia unei sabii: “Si tu ii crezi? Esti naiva? E razboi! Io nu mai cred nimic!”.

Felicia e stapana topoarelor si a fierastraielor. Andreea tine o bata mare pe care ostenii vor s-o foloseasca pe post de berbec. Delia incepe sa vorbeasca despre mancare. Ostenii saliveaza pana in prasele. Delia canta.

Solul regelui ii intrerupe trilul cu mesajul regelui: “A sosit momentul reintregirii neamului”.

Ostenii din toate colturile ataca cetatea. Strigatele de lupta ii fac sa mearga mai departe. Agnarius gaseste una dintre cele doua comori. Ostenii isi folosesc sulitele, berbecii si catapultele. Calauzele bat tobele intr-un ritm sacadat. Capetenia roz se uita preaplina de mandrie la ostenii cei viteji. Sulitele se arunca in aer pentru a darama cetatea. Tobele sunt si mai alerte.

“Daramati cetateaaaa!”.

Plasa a fost rapusa cu sulitele ascutite.

“Pana la ultima piatra de temelie, sa cada totul!”

A doua comoara a fost gasita tot de Agnarius. Ostenii isi striga cantecele de lupta inca o data. Solul isi apropie ostenii cu capeteniile caganatelor. Ostenii sed in cerc si asculta.

Se aude din multime un indemn tintit: “Hai sa ne caganam din nou!”

Vocea solului rasuna printre crengile padurii: “Avarilor, aceasta este ziua in care poporul nostru s-a reintregit. Spiritul poporului avar este intre voi! Tezaurul e al nostru din nou. Respectul, responsabilitatea si solidaritatea stau la baza autorealizarii. Dupa un succes maret urmeaza un festin pe masura. Dar la final un ultim strigat de lupta. Grupati-va pe caganate si sa va aud…”

Into_the_Woods_by_BalchPhoto

CELTA – The Happy Ending

CELTA – The Happy Ending

I present to all of you the people I spent my CELTA with:

Nobel Nicoleta
Glorious Georgiana
Rigorous Richard
Marvelous Mariana
Remarkable Raluca
Mettlesome Monica
Magical Mara
Victorious Victor
Tenacious Tiberiu
Magnificent Mana
Logical Laura
Eloquent Elena
Illustrious Ioana
Comprehensive Claudia
Meaningful Madalina

Hats off to everyone for everything that you have done during this intensive life and learning experience.

vonnegut_sm

P.S.: This is not the end…

CELTA – The Round Up

CELTA – The Round Up

8fcc377804faec88c088e46057d9f273

Pe fundal o am pe Sheryl Crow care imi canta de zor ca “All I wanna do is have some fun…”, tocmai am infulecat delicately un croissant, iar pe lada militara pe care imi sprijin picioarele sa nu cumva sa-mi fuga laptopul din poala se odihneste o cana de cafea proaspat facuta. E sambata. Nu am TP azi.

Dar voi avea luni… si joi… si gata. Ura si la gara! Dar pana luni trebuie sa LP, LA, ASS, PPT, ETC. Am dormit boiereste vreo 7 ore pe furtuna si vant nestatornic. Ma bucur de soarele de afara si ma gandesc cu groaza gratie la toate cele cate am de pregatit pentru ultima saptamana de CELTA.

Am trecut pare-se la etapa de “Zboara, puiule, zboara!”, in care e fix treaba noastra ce si cum predam atata timp cand toate puse cap la cap fac o lectie unitara care sa ii ajute pe cursanti, nu sa le faca creierii prastie. Mi-e asa un drag de toti cursantii carora le-am predat pana acum de la pre-intermediate catre upper-intermediate and back. Pentru simplul fapt ca impreuna ne-am bagat intr-o barca care ulterior a fost lansata in apele tulburi ale invatatului/predatului de limba engleza.

Si suntem in continuare in aceeasi barca, chiar daca unii stau in banci si iau notite, iar altii se chinuie sa scrie inteligibil pe whiteboard. Pe parcursul acestei experiente de curs mi-a fost dat sa resimt bine de tot si mai presus de toate umanitatea celor din jurul meu. Momentele in care habar n-au ce ar trebui sa faca, momentele in care parca le vine sa isi ia campii si sa fuga mancand norii fara sa se mai uite inapoi, momentele de usurare ca “am scapat cu bine si din asta” care se soldeaza cel mai adesea cu un powernap in gradina printre flori (nu in gradina pe pamant, don’t get me wrong… :P) si rarele momente in care zici ca l-ai apucat pe Dumnezeul Cambridge-ului de-un picior si nu vrei sa-i mai dai drumul a.k.a. getting an above standard in your TP.

To be honest with you, io pana acum nu l-am apucat pe Dumnezeu de picioare, da’ mama-mama ce-am mai incercat. Si de fiecare data mi se pare ca ma incontrez si mai tare, doar-doar l-oi prinde. O sa vina si momentul ala… sau nu, ceea ce este la fel de in regula, caci cum bine ne spunea unul dintre mentorii nostri de curs: obiectivul vostru during CELTA este ca lectiile sa fie to standard, asa ca nu visati la cai verzi pe pereti ca s-ar putea sa va frustrati aiurea-n tramvai!

Eh, partea cu caii verzi, frustrarea si tramvaiul is interpretari personale, caci eticheta profesionala nu le-ar permite nicicand tutorilor de curs sa se lanseze in astfel de afirmatii fara de perdea. Fiecare saptamana isi are its peak of tension pe langa numeroasele highs & lows care sunt deja la ordinea zilei. Al meu a fost noaptea de joi spre vineri in care am apucat sa dorm iepureste de pe la 3 pana pe la 6. Lucky me!

Vineri dimineata, la grupul de suport matinal in care stateam cu totii calare pe imprimanta sa ne pregatim materialele pentru TP si ASS (stop giggling, cuz it’s not ass as in behind, it’s ass as in assignment), am concluzionat ca exista si alta lume care nu pusese geana pe geana in noaptea anterioara. De ce? ma puteti intreba senini…

Pai dragii babei (si chiar cred ca sunt indreptatita sa ma autointitulez astfel intrucat mi-au iesit ceva peri albi de cand cu CELTA), io de exemplu vineri a trebuit sa predau la clasa, pe de o parte, cat sa si predau un assignment, pe de alta parte. Joi am mers la curs de la 08:30-17:00, am ajuns acasa pe la 18:00ish, m-am invartit de 3 ori intr-un loc pana pe la 19:30 si de atunci pana la 02:30 A.M. the following day m-am pironit pe canapea cu laptopul in brate, ca sa imi fac toate cele pentru a doua zi. Am avut un moment scurt de WTFaaaaaac?! pentru ca le vedeam pe toate venind peste mine, coplesindu-ma si lasandu-ma livida fara pic de suflare in mine! Dar my comeback was strong. Cu muzica din anii ’90 pe fundal m-am apucat de treaba. Si-am facut-o. Nu perfect, dar cu ideea perfectiunii in ganduri si-n simtiri.

Mi-am mai notat chestii amuzante care s-au spus/gandit in clasa de la saptamana 2 incoace si o sa vi le dau spre vizionare, dar tocmai mi-a venit in minte momentul in care am fost scolded by one of our tutors intr-o zi, cre’ca joi daca nu ma insel, pentru accesele de snorting pseudo-isteric carora le-am dat voie sa fie fix in mijlocului unui TP in care noi, aia care nu predam, trebuia sa fim intr-o bucata, observand, ajutand, si nu razand precum niste liceeni la orele de educatie sexuala.

N-as putea sa spun ce ne-a dat startul, dar stiu ca la un moment dat am fost informati gracefully ca daca mai continuam in stilul asta vom fi catapultati din clasa cu fulgi cu tot. Ne-am potolit, dar isteria era mult prea mare. Atinsese cote alarmante! De ce? Pentru simplul fapt ca nu predam in ziua aia si deci mintea zburda de zaluda printre circumvolutiuni, iar oboseala ii tinea isonul. Ne-am luat o portie buna de morala de ne venea sa ne sapam gropi in care sa ne varam capetele pe loc, precum niste struti urbani.

Slava Domnului pentru rabdarea si intelepciunea tutorilor nostri, ca daca nu era asa cum este, s-ar fi lasat cu avertismente peste avertismente. Si mai e ceva: Slava Domnului ca fiecare dintre cei 12 trainees stie ca his outside-the-classroom persona is and should be very different from his inside-the-classroom persona. Altfel, ar fi iesit o mare varza! Profesionalismul nu ne lipseste, poate doar oleaca de autocontrol, dar nu e nimic care nu poate fi remediat de un weekend de tihna si recentrare pe sine si ai nostri.

Ah, BTW, printre snopul de chestii faine de dinamica de grup de CELTA trainees s-a intamplat inca una tare: la sfarsitul fiecarei saptamani de blood, sweat and tears, am iesit la “bere” to laugh our heads off, thank God we’re still alive, make sense of the week and vent a little bit.

Acum feast your eyes on some juicy (inter)personal insights from the past two weeks. Viewer’s discretion IS advised…

DAY 7

How about dressing up for a funeral?
Let’s have a cannibal celebration!
Relatives should be relative…
The moodal verbs are oozy, just like the squeltchy mud
Forget the hidden stakes/standards you set up for yourself for they might hit you in the head while you’re sprinting the last mile until the finish and shatter your illusion of success.
It’s a slight difference between unique and eunuch!

DAY 8

Give activities the time they need!
Your logical staging is staggering!
I cocked it up, you cocked it up, he cocked it up, she cocked it up… Cock-a-doodle-dooo!
Let’s discuss about roundabouts!
Shall wear a suitable attire or just a tire?
I will dwell on a well until I get well and meet Elle.
Come for table, comfortable for comfort table?
I was thinking of but in a weak form. Yeah, that happens when you’re speaking out of your butt…
There clearly are rules of stress in English!
In classroom be prepared to make a fool of yourself in order to facilitate pronunciation…

DAY 9

Coping with stress? I’m working with it. Do you have stress problems?
Ven du ve gou tu vor? a.k.a. When do we go to war (German speaker style…)

DAY 11

Expect everything, I always say, and the unexpected never happens!
I catnapped my cat, while she was taking a nap. Of course, she snapped ass she felt trapped!
Mr. Smith is a locksmith. He likes to lock himself in places. Mrs. Smith is a blacksmith. She likes to give people black eyes. I, on the other hand, am a wordsmith, as people are often smitten by my words.
To swan or to swine? That is the question…
I dare you to tease my brain! Should you succeed, I’ll tease your ego…

DAY 12

I’m as creative as a potato. A sweet potato! 🙂
Today children, we’re gonna learn the passive aggressive voice!
What drives men and women when driving?

DAY 14

Hold on to your hot hard heart and hurry up the hill!
I noticed that when you’re drunk you have problems with your unvoiced dental fricatives…
You can have your bush trimmed any time of the month!
Behead, he ahead, be a head or bee head?
Pavlov, Stanford, Milgram & Asch sitting in a tree E-X-P-E-R-I-M-E-N-T-I-N-G!
Would you like to be with your feet on the ground or better with your feet in the ground?
How does a con cope with the psychological effects of confinement?
Does being self-sufficient suffice?
I am argumentative, humourous, extrovert, rebellious, talkative, slightly arrogant, resilient, attention-seeking and self-sufficient. Oh my! I could easily go the the moon and back!
There’s no more room in the room!
Meaningful writing rocks!

Hoping that you had the chance to experiment second hand what CELTA training is all about in terms of effort, emotions and actions, wish me luck for the last week of the course. TP-7, TP-8 and ASS-4 here I come! Come out, come out, wherever you are…

A Mid-CELTA Summer’s Dream

A Mid-CELTA Summer’s Dream

Va anunt cu mandrie si fara de prejudecata ca maine voi fi avand ziua 11 din CELTA! Da, am ajuns la ziua 11. A mai trecut o saptamana de stradanii, cazne si pozne.

By Friday I was sure that, somehow during the day, I will just pause everything and lay down comfortably on the cool tiles in the hallway, for some meditation and soul-searching. Why? Because I obviously needed it… Intre timp m-am recentrat prin alte metode si am revenit la sentimente mai bune.

Evident, Fasconalul a ajutat, fiindu-mi un prieten drag atat joi, cat si vineri. Joi de cu seara pana in miez de noapte (alba nascatoare de par alb) am trudit precum micul chinez pe bobul de orez. Dar cat de bine mi-a prins. Mai tineti minte sentimentul ala de satisfactie pe care il aveati (in sesiune de cele mai multe ori) cand dupa o perioada intensa de studiu, reuseati sa luati un examen cu brio? Eh, cam pe-acolo m-am scaldat si io vineri, dupa o joi noapte fierbinte.

Recunosc cu mana pe diploma de CAE faptul ca nu ma asteptam sa beneficiez de atatea stari si experiente during CELTA. Dar ce faina mi-a fost surprinderea! E bine ca din cand in cand sa mai realizezi ca unele lucruri, unii oameni si unele experiente inca te pot surprinde. Da, da! Pe tine, ala care te crezi in mare parte a timpului desteptaciunea intruchipata.

Nu ma intelege gresit! Sunt convinsa ca esti istet, glumet, semet, cat si drumet, dar auto-suficienta asta blazata nu face bine deloc. Desi e confortabil sa tii cu dintii (molari, premolari, incisivi, de care mai ai) de dansa, simtamantul paradoxal de satisfactie care te strabate in momentul in care apare cineva care iti da doo palme making your jaw drop in an instant merita pastrat.

Sunt multe de spus, dar parca nu-mi vine sa le dau drumul. Sunt ale mele deocamdata. Mai lasati-ma un pic cu toate starile din saptamana care tocmai se sfarseste. Nu sunt pregatita sa le dau drumul. Tot ceea ce pot afirma cu tarie este ca…

10513400_10152527517773400_4680685265520372977_n