Ieri m-am culturalizat. Nimic neobisnuit pana aici. Am patruns in Festivalul Filmului European cu premeditare. La Elvira, caci stiti prea bine cat de draga imi este. Dupa o atenta consultare a programului de sambata, am decretat: Ljudozder vegetarijanac, sa fie! Cu o subtila strangere de inima cum ca pelicula s-ar putea sa-mi disturbe peste masura zenul meu sabatic, am purces. Io fata-n fata cu realitatile croate. Unde-i arta cinematografica balcanica, se lasa cu jale, teroare si cinism.
Asta e o lectie pe care am invatat-o cu greu, examenul final fiind chiar vizionarea lui Srpski film pe care l-am digerat cu ajutorul unei nopti de adanca cujetare si cateva colebile. Intorcandu-ma totusi la drama croata, trailerul m-a infrigurat o tzara, iar premiile pentru cel mai bun actor, regizor si film castigate la Festivalul de Film din Pula (really!) mi-au starnit curiozitatea. Daca Pula a zis ca e de bine, atunci merita vizionat, mi-am zis!
Incepe filmul… Tare, repede si intr-o limba slava usor melodioasa. Ma intrebam in timp ce incercam sa tin pasul cu firul epic hiperactiv al peliculei, da’ unde-i graba domnule? Dupa ce m-am simtit fugarita de la un cadru la altul timp de vreo 30jde minute, am realizat ca ceea ce incerca sa ne transmita Branko Schmidt era ca protagonistul filmului, Danko Babić, a.k.a. the pussy mechanic cam asa isi ducea traiul.
Gonind intr-o cursa nebuna intre sectia de Obstetrica – Ginecologie, pe care ulterior ajunge sa o si conduca, intalnirile cu ceva capi ai lumii interlope si momentele de intimitate in apartamentul sau burlacesc. Fara a incerca sa va conving sa-l vedeti sau sa-l dati uitarii, va pot spune ca acest film, din punctul meu de vedere, da clasa intr-ale crearii de antieroi, care nu sunt neaparat “aia rai”. Pentru ca “aia rai” isi au sens doar in contextul existentei “unora buni”.
Ori in cazul de fata, stimatul nostru domn doctor canibal vegetarian nu prea are un echivalent eroic in film. Dar modul in care este pus cap la cap acest personaj merita fara doar si poate 1 ora jumate din vietile voastre. Asta daca va plac balcaniadele cinematografice. Daca nu, nu-i bai, ca-s filme pentru toate gusturile si starile. Danko este prototipul doctorului in plina manifestare a complexului sau de Dumnezeu.
Asupra pacientelor pe care ori le salveaza, ori le pedepseste. Asupra colegilor de sectie pe care ii manevreaza fantastic in sensul satisfacerii propriilor sale interese. Asupra oamenilor dinafara sistemului sanitar cu care interactioneaza “fara de frica” astfel incat sa isi lege unele afaceri neterminate sau sa-si mai cumpere si el un Mertz ceva. Este barbatul carismatic si fatal. Pe care il vezi tragand la sala, dupa care uitand de sine prin cluburi, conducand cu muzica la maxim prin oras, bagand bani la pariuri sau alegand vreo dama de companie pentru a-si petrece noptile.
Cunostintele si abilitatile sale profesionale il fac sa se simta in elementul sau in sala de operatie si sa ia decizii in momentele cele mai critice. Lipsa sa de scrupule si uzura data de interactiunile haotice intre lumea medicala si cea interlopa il fac atat de real si fatal incat sunt scene din film cand parca il simti respirandu-ti in ceafa. Numai ca problema cu complexul de Doamne-Doamne e ca mai devreme sau mai tarziu te loveste in fata, pe tine, muritorul, care a avut indrazneala sa se creada mai presus de divinitate.
Si uite asa dom’ doctor incepe sa se grabeasca prosteste in spital si sa duca malpraxisul pe culmile succesului. Iar lumea infractionala il acapareaza precum niste nisipuri miscatoare din care cu cat incearca mai abitir sa iasa, cu atat il afunda mai tare. Blond, cu ochi albastri, imbracat invariabil in alb (in spital) si foarte colorat (inafara spitalului), plin de muschi si cu un regim alimentar vegetarian care il face ciuca batailor tuturor “partenerilor” sai de afaceri carnivori.
El, el este canibalul vegetarian. Cel care isi mananca de vii pacientele, cu suflet cu tot… dupa care musca cu pofta dintr-un mar verde.
