Tag Archives: tati

Despre calatorii initiatice…

Despre calatorii initiatice…

Vara trecuta am avut o revelatie, si cam ca toate revelatiile mele, s-a napustit peste mine, luandu-ma total pe nepregatite. S-a instalat frumusel in teasta si m-am trezit ca planul cu care plecasem io de acasa spre salonul de tatuaj nu mai era acelasi. In loc de triunghiuri complementare, am decis sa rune.

Draga mea artista care se inhamase in a ma tatua, once more, zice razand in hohote:

Esti sigura? Ieri discutasem cu totul altceva!

Si atunci a fost fix momentul in care ceva mai adevarat despre mine nu as fi putut grai:

Da, dar am avut o revelatie, si asa o sa fie. Eram in metrou si mi-au aparut in cap rune. Deci rune vreau! 11… Rosii… Pe spinare…

Unii isi iau picioarele la spinare, io mi-s cu runele… Mi-a luat fix 5 minute sa mi le aleg din marea de simboluri nordice.

Daca vreti sa stiti in detaliu ce si cum se ascunde simbolic pe spatele meu, luati de cititi o postare pe care am scris-o pe cand inca eram cu Bepanthen-ul la purtator si dormeam pe burta sa nu cumva sa… : http://mytwitchoftheday.ro/2013/remembrance-from-another-life/. A noua runa din sirul meu rosu nordic este cea care se leaga numai bine de conceptul de calatorii initiatice.

raido

E pe mine, e de bine, e in fabrici si uzine, deci tre’ sa fie ceva legat de Sine. Sau sine (d’alea de tren). Expresia de “calatorie initiatica” ma duce cu gandul instant la basmele “Povestea lui Harap Alb” si “Fat Frumos din lacrima”. Io am invatat la scoala ca barbatii, acesti Feti Frumosi si Harapi Albi, la un moment dat in viata, tre’ sa strabata lumea-n lung si-n lat, sa-si dovedeasca fortele si putintele, sa treaca prin foc si para, pentru a fi demni de mana unei tinere si preafrumoase domnite, al carei tata e cu geana pe ei.

Every move they make, every breath they take, her daddy gonna be watching them… Ati observat ca mamele de printese, cat si barbati incercati de soarta nu prea apar in cele doua basme la care m-am incumetat sa fac referire? [Creanga si Eminescu cred ca se distreaza copios uitandu-se cum ce-au scris ei acum mai bine de 130 de ani este dat drept referinta intr-un blogpost despre “fugit cu banii de paine”.]

Tatii sunt cei care taie si spanzura. Care isi pregatesc fiii si isi apara cu determinare fiicele. Cei care discuta cu eventualii pretendenti ai fiicelor, cat si cei care ii trimit la incercari de initiere pe fiii lor.

Asta se intampla in basme, stimati, cat si stimate cititori & cititoare. Viata bate filmul, adica ceea ce ar trebui sa se intample in teorie – tati prezenti, implicati, atenti la nevoile odraslelor lor, in realitate se cufunda in normele de aplicare… care practic se reduc la sloganul “care pe care”. Imi permit sa vorbesc de generatia mea, respectiv de oamenii care acum au 25-35 ani.

Nu voi face nicidecum apologia tatilor absenti, neimplicati, pe alocuri agresivi, inadecvati, neasumati, dar ma avant sa spun ca si tatii nostri au avut si ei tatii lor. Care i-au (ar fi trebuit sa ii fi) invatat meserie. Arta si meseria de a fi tata… Aoleu muica si cu puica! Everyone’s got some good ol’ daddy issues! Mana sus cine zice ca n-are…

Pe de alta parte toti suntem niste membrii onorabili, functionali si platitori de taxe ai acestei patrii. Cu our daddy issues cu tot. Partea de-a dreptul amuzanta e ca atunci cand vine vorba de calatorii initiatice, amintirea tatilor trecuti reapare sa ne bantuie oleaca.

Prima oara cand am mers.

Prima oara cand am mers pe bicicleta.

Prima oara cand am plecat intr-o excursie.

Prima oara cand am luat contact cu apa marii.

Prima oara cand am plecat in vacanta cu familia.

Prima oara cand am fost la volanul unei masini.

Prima data cand ne-am urcat pe un motor.

Intrebarea pe care vi-o lansez acum e: Unde era tata atunci?

Era prin preajma fara sa ajute?

Era si ne spunea cat de prosti/nepriceputi suntem?

Era langa oferind tot sprijinul si suportul?

Era in cu totul alta parte fara sa stie macar de ceea ce faceam?

Nu era din motive obiective?

Si-ar fi dorit sa fie?

Boooon. Anii trec, noi crestem, tatii caruntesc si ne apar in cale provocarile initiatice.

Dat cu parapanta.

Dat cu parasuta.

Dat cu motorul pe 3 roti, 2 roti, 1 roata, nicio roata… :))

Plecat in calatorii dubioase in tari vecine sau total straine.

Plecat de nebun cu alti nebuni la fel ca tine in vederea regasirii si confirmarii statutului de om care poate.

Plecat cu bicicleta pe Dunare insotit de toate urgiile meteolologice posibile.

Plecat cu motoreta prin tara la deal si la vale.

Plecat cu vitezana pe piscuri de munte.

Plecat cu mobra in lumea larga prin vant, burnite si ploi.

Vino tata sa ma vezi, stau in unitate! vorba cantecului. Unii fac stagiul militar, altii dau militaria jos din pod si mai sunt si aia, total sariti, care isi fac propria lor armata. Ca sa demonstreze ca pot. Eu pot. Eu stiu. Eu vreau. Eu sunt. Eu gandesc. Eu simt. Me! Pick me! Me! Mee! Meee!

Nu mai sunt ala mic, neajutorat si prost. Is mare, capabil si prost destept. Da ma, sunt destept! M-am desteptat singur si-am invatat sa suflu in iaurt ca si iaurtul frige cateodata.

Calatorului ii sade bine cu drumul. Si cu libertatea ca daca vrea, poate sa incalece pe-o sa si sa isi traiasca povestea-asa. Si ca dupa ce se va fi luptat cu balaurii adevarati, cat si inchipuiti se va intoarce acasa pentru a recuceri reduta care de fapt e tot a lui. Reduta primordiala. Unde se simte bine, mai ceva ca la tzatza mamei.

Cu mama stai, cu tata te duci. Dar intotdeauna te intorci. Unde iti este cel mai bine. Unde sufletul se simte ca la el acasa. Unde inima se ancoreaza fara vreun gand de relocare. Unde ii vezi fata dimineata pe perna de langa tine si-ti vine sa te tot uiti asa, ca nu cumva s-o uiti. There is a time for travelling alone, as there is a time for travelling together.

Nu uitati ca tre’ sa pleci din cand in cand pentru a te putea intoarce. Dorul si distanta isi au si ele rostul lor in viata asta. Vei gasi cu siguranta drumul inapoi…

Despre niste tati si fiii

Despre niste tati si fiii

Zilele astea mi-a incoltit in minte o idee care nu ma lasa nici acum sa ma concentrez pe altceva. Isi cere drepturile de a fi transcrisa pentru a se face cunoscuta. Ca sa nu imi mai toceasca circumvolutiunile, ci sa zburde libera in lumea virtuala a ideilor fara sfarsit.

Father_and_Son____by_Pharamousse

E despre tati. Si fii. Fiii lor. Ai tatilor. Nu-s tata. Nici fiu. Ceea ce face acest demers cu atat mai provocator pentru mine. De a imi da cu parerea despre ceea ce se intampla acolo. In spatiul dintre tati si fii. Mai mare sau mai mic. Dar nu cu mai putin dens.

O reclama la prezervative si un film aparte m-au propulsat. In orbita dinamicii masculine de familie. Si gravitez acum. In jurul lor. Al barbatilor si baietilor de pretutindeni. Care mi se par deseori pierduti in hatisurile propriilor lor adancimi. M-am prins de ceva vreme ca sa fii barbat nu e chiar asa floare la ureche precum credeam initial cuprinsa de un bias feminist.

Sa fii barbat e epuizant cateodata, atunci cand toata lumea se asteapta de la tine sa performezi. In orice imprejurari si circumstante. Sa fii tata e ca o cursa cu obstacole pe care de multe ori nu le ocolesti, ci sfarsesti infipt in ele. Sa fii fiu poate sa fie sau sa nu fie. Depinde daca te si simti.

In diada parentala in care mama iti da tzatza si dragoste, tatalui ce ii mai ramane sa-ti dea? Branci pe scara de incendiu? De ce cred din ce in ce mai multe mame ca pot fi si mama si tata pentru fiii lor? Poate pentru ca nu inteleg adevarata intensitate a ceea ce inseamna sa fii cu adevarat tatal fiului tau…

Tatal da sens si directie. Masculinitate si (auto)control. Virilitate si determinare. Tenacitate si mandrie. Fiului sau.

Si uite asa cum creste numarul familiilor monoparentale, scade si dorinta baietilor din ziua de azi de a razbate, de a dovedi ca pot si de a se mandri cu reusitele lor in viata. Am auzit frecvent argumentul “tu nu stii sa te porti cu el, pentru ca tu nu l-ai purtat 9 luni in burta”. Incat mi s-a aplecat un pic.

Pentru ca daca ajungem ca femei sa scoatem la atac argumente biologice, atunci e clar ca incepem sa ramanem fara munitie in asa-numitul razboi al sexelor. Pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati? O intrebare intrebatoare… Pe amandoi in mod diferit, pentru ca ei, mami si tati sunt foarte diferiti.

Cumva s-a ajuns la concluzia ca tatilor le e mai greu sa isi asume rolul de tata comparativ cu asumarea rolului de mama pentru femei, doar pentru ca ei nu experimenteaza fizic graviditatea, nasterea si alaptarea. Ca tatii sunt absenti fizic sau emotional din viata fiilor lor. Ca dau bir cu fugitii si ii doare in cot de ce lasa in urma.

Un fapt interesant e ca in societatea contemporana tot mai multe femei isi abandoneaza copiii, numar comparabil cu cel al barbatilor care isi abandoneaza familiile cautand altceva mai confortabil. E oare usor de acceptat o astfel de realitate?

Si in fond si la urma urmei aici vorbim despre niste tati si fiii lor. Adica despre cei care decid sa ramana impreuna. Si sa se creasca unii pe ceilalti. Ca asa se intampla in familii de obicei. Indiferent de varsta, sfarsim prin a ne creste unii pe ceilalti. Tatii care raman si se si implica in viata fiilor lor sunt niste adevarati eroi carevasazica. Care infrunta atacurile materne de hiperprotectie. Care fac pace cu faptul ca nu vor putea concura vreodata cu legatura fizica a mamei cu fiul. Care se gandesc cu groaza cum ar putea ei interactiona cu copilul lor.

E infricosator ca naiba, pun pariu! Sa te trezesti ca ai un copil care n-a iesit din tine, ci din ea, dar la care tu ai contribuit din belsug. Si ca acel pui de om va merge pe drumul pe care tu i-l pavezi prin sfaturi, dar mai ales prin model. Ca va ajunge la varsta la care te va intreba despre sex, despre batai, despre adevar si minciuna, despre certuri, despre competitie, despre tine.

Ca va avea momente in care iti va submina autoritatea atat de virulent incat te va face sa iti descoperi noi limite de anduranta. Si ca undeva, intr-o zi cu soare, te vei uita la el si te vei vedea pe tine intr-o alta versiune. Mai noua si mai buna.

Cred ca tatilor le e atat de frica de fiii lor, asa cum si fiilor le e frica de tatilor lor. Lucru pentru care relatiile tata – fiu tind sa ia turnuri dintre cele mai inedite si explozive. Sub forma de ciocniri plastice si elastice. De idei, de forte, de putinte si de dorinte.

Faci pentru ca asa am spus io! Ma doare-n cur de tata cu ideile lui invechite… Atata vreme cat traiesti sub acoperisul asta vei face cum spun io! Cine se crede si asta de acum s-a apucat sa-mi dea ordine?

father_and_son

Ceea ce se aude in dialogurile tata – fiu ascunde de cele mai multe ori niste nevoi emotionale care stau pe un raft uitate de soarta. Pentru ca barbatii nu au nevoie de nimic. Ei sunt autosuficienti si drept urmare nu se pot preta la a cere afectiune sau atentie. Fie ca sunt tati sau fii.

Ce-ar fi daca tatii ar fi tati si fiii fii, punand undeva in culise barbatul excesiv din ei si in prim-plan dragostea pe care o simt unul fata de celalalt?