Category Archives: Awareness

Nume de cod: 647

Nume de cod: 647

The_Vision_by_ahermin

Pe buzele cititorilor electronici rasuna mai nou un singur nume: Gottman. Gottman? Gottman! John Mordecai Gottman… Care prezice divortul umbla vorba-n virtual mai ceva decat Pythia napasta. Printre atatea standardizari, imbutelieri si certitudini trebuia sa-si faca aparitia si o metodologie de predictie a divortului.

Numai ca prima mea reactie la o veste de acest gen e de oarescare revolta. In calitatea mea de om, nicidecum psiholog. Poate pentru ca am pretentia ca oamenii au un nivel de control considerabil asupra propriilor existente incat sa devina constienti atunci cand una dintre cele mai importante relatii ale lor risca sa se duca. Si ca n-ar avea nevoie neaparat de un interviu in urma caruia sa afle misteriosul deznodamant al mariajului.

Pun oare carul inaintea boilor, respectiv dezavantajele unui astfel de demers stiintific inaintea beneficiilor sale? Permiteti-mi sa nu confirm, precum nici sa infirm o astfel de posibilitate… 🙂 Dar daca tot mi-a starnit curiozitatea acest domn cu ale sale gaselnite de cercetare merita sa culeg clandestin cateva informatii. Ca sa am ce diseca cu bisturiul meu critic.

Omul a luat-o pe drumul cercetarii psihologice a maritisului si a divortului acum vreo 16 ani, deci a vazut cate ceva la viata sa… sa zicem. De asemenea este fericitul beneficiar al unei relatii stabile soldate in caznicie cam de 20jde ani. Unde mai pui ca e si american, fapt care implica automat prevalenta unei gandiri pragmatice folosita in directia cercetarii psihologice.

Acestea fiind spuse, sa trecem la numere si clasificari: 6 predictori ai despartirii, 4 calareti ai apocalipsei (relationale), 7 principii care pot ajuta casnicia sa reziste in timp… Sa mai zic sau v-am convins ca omului ii plac numerele si pe alocuri referintele catre filme din anii ’60?

Ia sa vedem cum e cu despartirea. Care ar fi unitatea de masura a despartirii? Cearta zice el, si n-are sens sa ma impotrivesc acestei logici. Asa ca in functie de cum se cearta cuplurile, John isi ia notite, acordand o atentie sporita:

1) modului in care incepe cearta,
2) prezentei/absentei celor 4 calareti ai apocalipsei (desi ma bufneste rasul de cate ori scriu sintagma, am zis sa mentin licenta poetica a autorului de dragul autenticitatii),
3) saturatiei,
4) limbajului corporal,
5) incercarilor esuate de impacare si
6) amintirilor neplacute.

Dar care-i treaba cu calaretii? Care-i aia? Pai criticismul, dispretul, atitudinea defensiva si lipsa de colaborare (a.k.a. stonewalling).

Dintre toti patru, dispretul este cel care m-a pus pe ganduri. Dispretul asta e o emotie secundara care apare la intersectia furiei cu dezgustul (care impreuna cu tristetea, bucuria, frica, surpriza constituie emotiile primare). Hmmmm, ce combinatie volatila! Cocktail Molotov anyone?

Un nene interesat de studiul dispretului, pe numele lui Robert Solomon, il plasa pe un continuum alaturi de ranchiuna si furie. Diferenta esentiala dintre cele trei constructii emotionale este ca in vreme ce ranchiuna este directionata de obicei catre indivizi cu un statut perceput ca superior, iar furia catre indivizi perceputi ca egali in statut, dispretul se indreapta catre indivizi cu un statut perceput ca inferior.

Oh, and the plot thickens! So basically, momentul in care ajungi sa iti dispretuiesti partenerul de viata e fix ala in care e cazul sa te intrebi unde vrei sa ajungi sau daca e timpul sa arunci prosopul. Daca la intrebarea “Mai simti ceva pentru el/ea?” raspunsul tau e “Da, dispret”, e cazul de stop joc.

Si ca tot veni vorba de emotii simt nevoia sa va spun ceva ce poate parea contra-intuitiv: emotiile primare nu au cum sa fie bune sau rele, pozitive sau negative. Ele pur si simplu sunt, avand rolul lor specific in reglarea psihicului.

Hai sa avem un hopeful (not necessarily happy) ending la toata aceasta poveste despre relatii, despartiri si predictori apocaliptici, ce ziceti? Sa incheiem cu rezistenta, durabilitate si rezilienta in casnicie. Cu principii. Sapte la numar dupa cum urmeaza:

1) Fii la curent cu istoricul de viata, scopurile, grijile si sperantele partenerului tau;
2) Cultiva afectiunea si admiratia pentru partenerul tau;
3) Recentrati-va periodic pe partenerul dvs – emotional, romantic, pasional, sexual…;
4) Permiteti-i partenerului sa va influenteze;
5) Rezolvati-va problemele rezolvabile;
6) Depasiti blocajele relationale;
7) Creati un scop major comun.

Ajunsa la finalul expunerii gottmaniene, imi mentin parerea ca daca avem naivitatea sa consideram relatiile interumane atat de simpliste incat sa poata fi incadrate in scheme logice de genul daca faci asta => vei divorta, iar daca faci ailalta => vei avea o casnicie de succes, putem sa ne culcam linistiti… pe-o ureche. Noapte buna, oameni buni!

P.S.: Nu divortati inainte de a va casatori… 😉

Nunta ca rit de trecere

Nunta ca rit de trecere

RITUAL = ceremonial desfasurat conform unor reguli traditionale.
RIT = randuiala.

Pe cand eram prin facultate am dat peste o carte la care ma tot intorc periodic: Rituri de trecere – Arnold van Gennep. N-am citit-o integral pentru ca am senzatia ciudata ca daca o voi citi pe toata o voi epuiza, asa ca o savurez pe pasaje. O recomand celor interesati de sociologie, antropologie, folclor sau psihologie sociala. Pe alocuri pare a fi o poveste desprinsa din fantastic pentru ca in societatea contemporana care incearca din rasputeri sa renunte la orice urma de vechi si traditional e dificil de imaginat cum oamenii de prin diverse parti ale lumii se oranduiau ca sa le fie bine.

Poate va intrebati de ce nunta ar fi un rit de trecere si care ar mai fi altele… Poate nu… Pentru cei care se intreaba nu pot sa va spun decat ca nunta, asemeni nasterii/botezului cat si mortii/inmormantarii sunt unele dintre cele mai importante momente din viata unui om si prin ritualuri acestea sunt ceremoniate cum se cuvine. Psihologul din mine nu doarme niciodata din cate vad pentru ca referindu-ne la puterea anxiolitica a ritualurilor din viata noastra e lesne de inteles de ce nunta se pregateste din timp si presupune parcurgerea unui numar de traditii.

Atunci cand ne aflam fata in fata cu reactiunea faptului ca ceva in viata noastra se schimba pe bune, in loc sa luam Xanax sau Distonocalm, solutia bio care ne ramane este aceea de a planui cu minutiozitate fiecare detaliu al ceremoniei ai carei protagonisti suntem si sa recanalizam cu ocazia asta energia provenita din ganduri fataliste sau incertitudini perpetue in ceva cu finalitate adaptativa.

Cine n-a inteles nimic din fraza asta lunga cat o zi de post, mana sus! Adica decat sa te iei cu mainile de cap si sa dai bir cu fugitii in ziua nuntii, pune mana si pregateste-o din aproape in aproape sa-ti treaca cheful de fuga. Exemplul e concret si pe alocuri sarcastic, dar cred ca acum ati inteles despre ce vorbesc. Pana in zilele noastre sa fi tot mers pe la nunti in calitate de nuntasa cu sau fara rol ajutator prestabilit. Am imbracat mirese, facut misto de miri, glumit cu nasi si conversat cu socrii mari, mijlocii si mici. Deci am o vaga idee noi cum facem cand dam de-o nunta acum. Dar oare altii cum faceau pe vremea lor, si mai ales in comunitatile lor.

Tribul BHOTIA de prin zona Tibetului meridional si a Sikkim-ului face cam asa:

1) Magicienii hotarasc daca proiectata casatorie este una favorabila sau nu comunitatii;

2) Unchii fetei si ai baiatului se aduna in casa baiatului, dupa care merg in casa fetei pentru a o cere in casatorie;

3) In cazul in care darurile aduse de ei sunt acceptate (prin ceremonia NANGCHANG) afacerea se considera incheiata si se fixeaza suma data ca zestre fetei;

4) Se ofera o masa rituala insotita de rugaciuni (prin ceremonia KHELEN). Dupa finalizarea celor doua ceremonii care actioneaza ca rituri de agregare intre cele doua familii, baiatul si fata se pot intalni neingradit;

5) Dupa un an urmeaza ceremonia NYEN: o masa pe cheltuiala parintilor logodnicului la care asista rudele celor doua parti in timpul careia se plateste pretul fetei;

6) La un an dupa NYEN are loc ceremonia CHANGTHOONG:

a) un magician determina ziua prielnica pentru plecarea logodnicei din casa parinteasca;
b) se organizeaza o mare serbare la care sunt invitati preoti lama;
c) doi barbati numiti in acel moment “hoti” patrund cu forta in casa chipurile pentru a fura mireasa. Este simulata o lupta. Hotii sunt batuti si li se arunca in gura carne pe jumatate fripta. Ei nu pot scapa decat platindu-i pe paznicii logodnicei. Dupa doua zile hotilor li se fac onorurile fiind numiti strategi fericiti;
d) invitatii ofera cadouri logodnicei si rudelor sale;
e) alaiul de plecare si petreceri;
f) parintii baiatului vin in intampinarea alaiului si ii conduc pe toti la ei acasa unde are loc o petrecere de 2-3 zile;
g) fata si rudele sale se intorc la casele lor;

7) Dupa inca un an are loc ceremonia PALOKH: rudele fetei ii dau zestrea (care este de 2 ori sau mai mult suma care a fost platita pentru ea) si este condusa in grup la logodnicul sau unde ramane de aceasta data definitiv.

Aha, deci la oamenii astia logodna impreuna cu casatoria dureaza minim 3 ani. Holy Molly!

Bhotia

Pe de alta parte in insulele Mabuiag din stramtoatea Torres fata este cea care il cerea in casatorie pe baiat. Ea facea o bratara din ierburi, iar sora baietului i-o prindea acestuia la incheietura mainii. In schimb el trimitea un MAKAMAK pe care fata si-l prindea la glezna. Cei doi tineri isi dadeau intalnire ziua sau noaptea si aveau relatii sexuale. Baiatul incepea sa faca mici servicii pentru tatal si mama fetei, care se prefaceau ca nu stiu nimic. Insa fratii simulau o lupta cu indragostitul, lovindu-l cu o bata, o data la picior si o data la cap. Imediat dupa aceea, un frate al fetei o lua de mana si o dadea tanarului. Acesta strangea ulterior tot felul de bogatii, care intr-o anumita zi erau puse pe un covor, intr-un loc public. In jur se strangeau toate rudele fetei. Fata era imbracata cu haine de ceremonie si vopsita, o intovaraseau sotiile a doi dintre fratii ei mai mari, care luam darurile, inmanandu-i-le fetei, iar ea le impartea fratilor.

annika_torres-strait-map11

La final, dar nu in ultimul rand la tribul WADSHAGGA din Africa de Est, ceremoniile de casatorie aveau urmatoarele etape:

1) Tanarul (de 16 ani) dupa ce s-a hotarat asupra alesei inimii sale, o fetita de 12 ani, o intreaba daca e de acord:

2) Daca fata accepta, tatal tanarului il cauta pe seful familiei si ii da pentru autorizarea logodnei, o capra si patru vase cu bauturi fermentate;

3) Apoi merge la tatal fetei si ii cere consimtamantul;

4) Tanarul ii ofera fetei perle si o bratara. Mama tanarului o invita pe fata la masa si o tine o noapte in coliba sa. Aceste invitatii se reinnoiesc de mai multe ori;

5) Tanara isi petrece ultimele doua luni ale logodnei in coliba viitoarei soacre;

6) Logodna dureaza mai multi ani, timp in care logodnicul plateste pretul de cumparare socrilor si rudelor dupa un protocol fix;

7) Ultimul act consta in taierea unui bou, partea din spate si un omoplat revenind tatalui fetei, si in oferirea unei capre pe care logodnicul o aduce in coliba socrului, legata cu frunze de dracaena. Din aceasta capra se va prepara ospatul pentru nunta, la care asista toate rudele logodnicilor;

8) Dupa ospat, toti se indreapta spre coliba tanarului, fata mergand in urma logodnicului, cu mainile pe umerii lui. Rudele tinerei bocesc si se vaita pentru a arata ca familia a pierdut o fiica, o sora, constituind totodata un rit de separare;

9) Timp de 3 luni, tanara nu are voie sa faca nimic, toata munca fiind facuta de mama si soacra sa, ele invatand-o cum se tine o gospodarie. De asemenea, tanarul este instruit de tatal si socrul sau;

10) Aceasta perioada de ucenicie se incheie prin sarbatoarea numita UALI, singura care face casatoria sa fie valabila. Orice copil nascut inainte este considerat nelegitim. Sarbatoarea are loc la doua pana la cinci luni de la inceperea vietii in comun, in functie de timpul recoltarii eleusinei. Se bea, mai ales wari (bautura fermentata), se canta, se danseaza si sunt invitate toate rudele, vecinii si prietenii. Majoritatea cantecelor sunt erotice (uuuuuuuu!). Tanarul ii ofera sotiei sale un inel greu de cupru pe care ea il pune pe mana stanga. Daca este deja insarcinata, sunt invitati si batranii la ceremonie. In a treia zi se taie cateva capre ce vor fi mancate in comun. Sarbatoarea se incheie, iar femeia trebuie inceapa sa munceasca in noua ei gospodarie.

Wadshagga-Tribesman

Si acum vine intrebarea de sfarsit: Voi cum v-ati casatorit sau cum va doriti sa va casatoriti? 🙂

O stangace in cautarea dreptatii

O stangace in cautarea dreptatii

QuoteYourDharma

Nu stiu cum fac, dar ma procopsesc ciclic cu o sete de dreptate de nici nu prea mai stiu pe unde sa scot camasa. Si cum unde-i dreptate e si nedreptate, se porneste circul unde maestra de ceremonii sunt chiar io. Stangacea in cautarea dreptatii. La vanatoare de nedreptati cu sulita sa magica.

Am stat la o cafea cu mine zilele trecute si imi apareau mental scene in care io aveam indreptarul. E drept asa? Da’ ma intreb cine m-a pus tocmai pe mine vigilenta-sefa? Experienta imi tot da exemple concrete in care dreptatea nu prea are a face cu realitatea. Sunt de-a dreptul divergente. La sfarsitul zilei tot ceea ce conteaza e sa fii impacat ca ai facut ceea ce trebuia , cand trebuia, cu cine trebuia, unde trebuia si cat trebuia. Din punctul asta ma consider de moda veche, caci modelul asta nu se mai fabrica de prin ’85.

Ceea ce mi se pare ciudat e ca daca stai sa te uiti la un copil care a primit cat de cat ceva repere de-acasa (nu neaparat cuantificate in ani) vei observa ca in relatie cu adultii din viata lui in situatiile de “prins cu matza-n sac” vor aparea invariabil expresii de genul: Nu-i corect! sau Nu-i drept!

Echitate inainte de toate. Caci pentru copii intr-un grup (fie ea si fratrie) conteaza sa fie tratati in mod egal, la fel. Diferitul e greu de dus si acceptat. Prin urmare… nedrept. Din perspectiva oamei care are si un frate mai mare la activ imi amintesc de discutiile despre cum: El e mai mare si baiat, deci poate sa…

Pe vremurile acelea demult apuse ma iritam (fireste!), dar ulterior le-am dat dreptate alor mei. Daca si-ar fi tratat copiii de varste diferite, sexe diferite si preocupari diferite la fel, atunci ar fi contribuit la crearea unor ditamai confuziile legate de ce ti se cuvine si cam in ce conditii.

Revenind la zilele noastre cele de toate zilele, tema dreptatii imi apare cu precadere in contexte formale, in care incidenta subiectivismului ar trebui sa fie scazuta. Si totusi realitatea bate dreptatea pana o lasa lata pe coridoarele obscure ale fiintei noastre. In concluzie, cu stangacia din dotare promit sa ma indrept! 😉

N-am televizor…

N-am televizor…

De fapt v-am indus in eroare… de exprimare. Am. Ceea ce nu am, e abonament radio-teve. E cu premeditare. Imi sfidez televizorul sperand ca se va simti si intr-o buna zi o sa gasesc o hartie de adio pe locul pe care mi-l ocupa in camera de zi, dupa-amiaza si seara. Acesta nu este un apel umanitar. Nu imi doresc un televizor, cat nici un abonament radio-teve.

Am ajuns (cam tarziu zic io) la concluzia ca televizorul nu face bine. Nu IMI face bine. E toxic! Mai ceva ca exploatarea miniera din Rosie, sau fracturarea hidraulica a gazelor de sist. Mizeria si micimea umane se vad prea-prea sub lupa ecranului bombat-plat. Relatarile de la fata locului deja imi provoaca o reactie organica. Nu prea doresc sa le aud.

Pentru ca de fiecare data sper in obiectivismul jurnalismului informativ, si de fiecare data sfarsesc luandu-ma cu mainile de cap. Si cu toate ca nu ma uit la stiri, stiu! Stiu despre starea natiunii. Din ciclul de evenimente care parca nu mi le-as fi dorit pe tapetul media romanesc e cea a copilului care a murit langa Parcul Tei.

Trist este ca mi s-a reconfirmat faptul ca am devenit atat de fixati pe gasirea de vinovati pentru ceea ce se intampla in general cu natia asta, incat am decis ca de vina sunt cainii. Asa ca hai sa-i omoram! Pe toti! Deodata! Si nu cu una cu doo, ci cu referendum inainte ca sa nu ni se aplece. Nu-s pro…Nu-s contra…Si nu, NU ma abtin!

Ma uimeste pana peste poate faptul ca logica de doi lei este cea pe care am ales sa o urmam in evaluarea situatiei decesului acestui copil. Si suntem atat de convinsi de dreptatea deciziei de a raspunde unei morti tot cu moarte, incat nici nu clipim cand dam interviuri… la teve. Io imi permit sa nu judec cainii. Nu de alta, dar cainii nu prea au discernamant si nici raspundere penala. Oamenii in schimb…

Ma intreb retoric: Daca acel copil ar fi murit cazand dintr-un copac, am fi deschis o actiune catre ADP sau Ministerul Mediului dupa smulgerea din radacini a “ucigasului de copii”? Parem a fi mai porniti impotriva unor animale care au ajuns pe strazile oraselor noastre (guess what!) tot din neglijenta umana, decat am fi impotriva unor oameni care raman fara de copii din pura si simpla, dar extrem de dureroasa… neglijenta parentala.

Oare DGASPC ce parere are despre toata mascarada asta mediatica? Io fi sunat careva pe parinti sa-i intrebe de sanatate, sau nu e bine sa-i deranjam ca acum ei sunt indurerati… Da sunt foarte cinica! Prostia doare frate! Si ce-i mai grav e ca efectele nu-s asupra prostilor in acest caz, ci asupra unui copil nevinovat.

Care habar n-avea ca nu-i chiar ok sa iesi din parc, sa te duci pusca spre un teren viran si sa tragi un caine fara stapan de coada. Ca probabil nu prea avut cine sa i-o spuna si pe asta. Caruia nu-i trecea nici macar prin gand ca oamenii care trebuie prin dat si prin lege sa il protejeze, il vor lasa in grija unei bunici care n-a putut…n-a vrut…n-a binevoit sa se plimbe impreuna cu nepotu-su prin parc din motive diverse pe care nu cred ca are sens sa le detaliez.

Exista centre de zi unde iti poti duce copiii daca n-ai cu cine sa ii lasi!

Exista spatii de joaca imprejmuite unde copiii se pot juca fara grija unui pericol fizic!

Exista prezervativ daca vrei sa te protejezi de eventuali copii nedoriti!

Exista avort daca nu ti-a iesit protectia cu prezervativul!

Exista asistenti maternali si familii adoptive daca constati ca nu le ai cu parentajul sau ingrijirea minimala a unui copil!

Dar oare mai exista decenta, bun-simt si responsabilitate parentala in cazul asta?

StopChild

Eticheta regala

Eticheta regala

Pe la Pastele trecut haladuiam pe undeva prin Nordul tarii, aproape de locul unde se agata harta-n cui. Faine locuri si lume simtitoare. Cu trezit dimineata si privit muntii, baut cafea pe terasa in miros de roo si auzit cocosul cucuriguind pe o distanta de trei bataturi.

Amintiri am multe de atunci, dar una e mai vie si vibranta decat celelalte. In catunul unde ne odihneam oasele si muschii dupa fiecare zi de soare si explorare, mai erau cazati si alti crestini. Vreo trei-patru familii cu un cumul de sapte fetite jucause si fara de somn sau astampar. De cum dadeau zorii pana la apus de soare miniginta matriarhala roia prin imprejurimi in cautare de interzis si zazanie. Radeau, se tavaleau prin iarba, urlau de iti puneau la incercare urechea interna si goneau dintr-o parte intr-alta a pajistii din fata catunului.

Cand se imputea carameaua si una dintre ele incalca flagrant regulile de organizare si convietuire in grup era parata fara nici cea mai mica urma de remuscari catre autoritatile paterne. Intr-o zi mai pe inserat pe cand imi contemplam existenta inconjurata de munti, sunt informata de unul dintre partenerii mei de drum ca s-a petrecut ceva extrem de amuzant cu ceata pusa pe taraboi. Una dintre ele, nu stim exact cine, a comis-o…

profile_picture_by_haileyflower-d5xooyn

A comis o marsavie tulburand linistea grupului. S-a partait. Cum raul deja fusese facut, o alta a trebuit sa ia atitudine in pripa notificand unul dintre tatii preocupati cu criza lor de varsta mijlocie mai degraba decat cu supravegherea prepuberelor. La auzul acuzatiilor aduse inculpatei, tatal in cauza a raspuns foarte senin: Nu cred asa ceva, pentru ca ea e printesa si printesele nu trag parturi!

Turnatoarea a ramas brusc blocata pentru replica urmatoare si a plecat luand raspunsul tatalui cu o urma de indoiala. De atunci credinta conform careia “printesele nu trag parturi” a ramas in umorul colectiv al grupului cu care calatoream, cat si inventivitatea tatalui care a debitat-o.

Revenind in zilele noastre, la augustul cel torid si autohton, intr-o seara consultam inainte de culcare starea natiunii scrolland prin stirile online. La un moment dat privirea mi se opri brusc pe un titlu inedit: Romanian princess among 18 rounded up in alleged Oregon cockfighting ring. Am mai citit o data si deja ma gandeam cum ia uite-i bai si pe americanii astia cum dau stiri despre cine stie ce printesa rroama a carei etnii e confundata grav inca o data.

Imi recunosc prejudecatile din rationamentul anterior nascut aproape inconstient, deci ma puteti judeca in voie pentru ele! Intru pe articol si incep a citi: Irina Walker and her husband, former sheriff’s deputy John Wesley Walker, were among those arrested in connection with at least 10 cockfighting derbies between April 2012 and May of this year, the state’s attorney’s office said in a release. Irina Walker is the third daughter of the last king of Romania, Michael I, local newspaper The Oregonian reported.

Ce faceee? O printesa de Romania de-adevaratelea?! Holy shit! Si cum citeam io articolul cu pricina simteam cum imi creste tensiunea arteriala. Obsesiv ruminam ca din nou suntem cunoscuti international ca tara printr-un rahat, facut de o reprezentanta a casei regale de asta data. Adesea ma gandesc ca mi-ar fi placut ca Romania sa redevina monarhie dintr-un snop de motive, dar in acelasi timp imi imaginez cum ar fi impactat un scandal de genul acesta familia regala in acel context…

Nu mi-am pus niciodata problema numarului de copii pe care il au Mihai I si consoarta sa Anne de Bourbon-Parma, dar dupa citirea scriiturii in cauza a trebuit sa sap. Au cinci fiice. Da, cinci! Margarita (64 ani), Elena (63 ani), Irina (60 ani), Sofia (56 ani) si Maria (49 ani). Ma bufneste rasul ca mi se reitereaza mental scenariul familiei regale care tot incearca sa faca un succesor al tronului si se pomeneste cu cinci fete. Sac! 🙂 Forta feminina, domnule!

Imi si imaginez dialogurile de alcov dintre Mihai si Anna: Draga, ce-ai zice daca ne-am opri la cinci, ca e clar ca baiat n-o sa iasa daca n-a iesit pana acum… Scuzati-mi spiritul profan, dar intr-o situatie ca asta, respectiv cea a scandalului in care este implicata central Irina Walker, e cazul de un pic de sarcasm ca sa poti duce ca roman inca o umilire internationala. Deci pana acum eram cersetori, vagabonzi, curve, plagiatori.

Noul rang adaugat listei de gratie este: organizator de lupte ilegale cu cocosi si detinatori de iarba, arme & munitii. Minunaaaat! Exceptional… Fantasmagoric… Alegoric! Baga-mi-as piciorul, frate! Irino, unde-ti fu mintea plecata mai fata? Cu caprele raioase prin Brosteni? Si evident ca am devenit curioasa in legatura cu obiceiurile si indeletnicirile celor cinci gratii regale asa ca am continuat sa dau la lopata cunoasterii. Margareta e fata lu’ tata reprezentand familia regala la diverse evenimente si are o fundatie internationala de intrajutorare. Elena se tot marita si face copii. Sofia scrie. Despre Maria nu se stiu multe, spre nimic. Si Irina? Irina ce faceee? Parnaie face Irina, asta face…

Sunt convinsa ca fiecare familie regala are problemele sale de stima si statut, cu atat mai mult cu cat se afla sub lupa publicului. Si cu cat numarul restrictiilor personale creste, cresc anxietatea si dorinta viscerala de a-ti baga piciorul sau un alt membru (speram nu de familie!) si de a-i arata tu lui tata de ce esti in stare.

Asa ca printesa de mijloc fuge din familia suprimatoare de origine sa isi faca rostul si sfarseste red-neck style prin Oregon langa un nene organizand lupte cu cocosi. Sange, bere, iarba si puscoace. Trebuie sa fi fost mare suferinta printesei de pasii o purtara aproape de capatul pamantului, iar actiunile aprope de limita decentei umane. Dar independent de toate astea, daca tot esti printesa, ce-ar fi sa te comporti ca atare. Nu, nu sa porti in fiecare zi o tiara si sa stai pe un tron in timp ce barbac’-tu iti face vant cu o frunza de palmier. Dar nu te basi frate cu stropi pe tac’-tu, ma-ta si restul familiei… Ce zici de asta, Excelenta Ta?

Dar pana la urma si printesele trag parturi, nu-i asa?

brain_fart__testing_color_by_superdupercookie-d34i0oi