Category Archives: Me Likie!

Ulming for the Second Time Around

Ulming for the Second Time Around

I-am promis ca o sa fiu acolo de ziua ei asa ca mi-am luat bilet din timp si cand a venit vremea de plecare, m-am impachetat. In bucati mai mici sau mai mari, aranjate alandala portocala. I-am luat si cadoul si-am incalecat pe-un Uber nocturn, mi-am basculat my ‘(im)personal belogings’ la cala si-am zburat intr-o clipita peste mari si tari.

Barbatul mi-a ramas singur, dar nu cuc, mai degraba singur pisici. Intre doo nu-i rost de plictiseala si daca nu l-au pisicit de l-au innebunit. S-or fi gandit ‘Hait! A plecat mama! Am imbulinat-o! Tre’ sa ne dam bine pe langa tata sa ne dea de mancare in continuare…’.

Zborul fu lin si in mai putin de 2 ceasuri ceasul imi arata 7:45 in loc de 8:45 soarele stralucea in nemteste si pupaza presarbatorita impreuna cu a sa surata ma asteptau pe aeroportul din Munchen. Io imbracata de vreme nemteasca, dar cand colo n-a prea fost sa fie asa.

Am adus in geamantanul meu kaki soare cu nemiluita care a durat de la venire pana la plecare. Acum, in timp ce scriu pe picior de plecare, in trenul care ma duce din Neu Ulm in Munchen, s-au adunat ceva nori de ploaie. Ce-i drept valiza a fost facuta si soarele mi-l iau inapoi. Nu-l las aici ca sigur se pierde printre picurii vestitori de toamna precoce.

image1

Sambata si duminica am golanit prin Munchen in sus si-n jos. Cafele, sucuri, preumblari, shoppingareli, socializari si cate si mai cate. Ne-am uitat in etape ca fetele la ‘How to Train Your Dragon 2’ si am impuscat (eu si Andreea), tot ca fetele o criza de bila care pe ea a tinut-o cateva ore, iar pe mine cu intermitente vreo zi jumate.

Oboseala + mancat dupa apusul soarelui + caldura = bleeaaaah! Dar s-a gatat cu bine asa ca asta conteaza. Sa-i zicem o dieta la impuse caci ‘paine uscata cu branza’ imi fu meniul vreo 3 zile.

Munchen-ul era in pregatiri de Oktoberfest, iar fiecare vitrina pe langa care treceai iti arata costume tradionale care mai de care mai colorate si piperate a pret. Am probat cateva doar ca sa ma admir narcisic cateva momente in oglinda cabinei.

Am gasit si magazinul pe care aveam in plan de acasa sa-l identific si golesc de produse, respectiv Pylones. Odata intrate in el,  m-a pocnit: stai asa ca eu am mai intrat intr-un magazin Pylones, cand am fost in iarna in Praga. Tare faine produsele, prezentarea si atmosfera. M-am oprit cu greu din pus chestii in cos. Si cosul era atat de dragut ca l-as fi cumparat si pe el.

Dar nu va imaginati ca mi-am cumparat lucruri doar pentru mine… Nu, nu! Ceva pentru sarbatorita! Ceva pentru Razvan! Ceva pentru frati-meu! Ceva pentru noi! Ceva pentru mine! Si inca ceva… pentru casa. Easie-peasie! 😀

Ne-am plimbat de zalude prin centrul urbei, ne-am delectat cu niste fresh-uri de fructe si legume dupa care am mancat pare-se la unul dintre burger joint-urile cele mai faine din oras pe nume ‘Hans Im Glucke’. Cica numele localului e preluat de la o poveste pentru copii pe care sunt tare curioasa sa o citesc.

Seara deja aveam stabilit sa mergem la un rooftop terrace sa bem ceva si sa ne uitam la nori, stele si furtuni inopinate. Ne-am pozat, am dezbatut starea natiunilor si ne-am lasat batute de vant. Inainte sa ma ia criza de bila am vrut niste Cola ca fetele mele isi luasera Hugo, iar cum mie nu-mi prea place sa beau am zis sa dau pe gat niste Domestos, pardon Cola.

Asa ca ma duc la bar, ma aplec usor spre tejghea si intreb cu o privire ingenua ‘Do you have any Coke?’. Barmanul isi scoate nasul dintre pahare, se uita prelung la mine si face o pauza inainte de a-mi raspunde. Dandu-mi seama ce tocmai se intamplase continui razand ‘The drink!’, iar el rade inapoi dand aprobator din cap. Mi-a turnat Pepsi, dar a fost ok pentru ca scena precedenta fusese mult prea spumoasa ca sa ma supar ca in loc de Cola omul mi-a dat Pepsi.

Oricum toate-s un Domestos si-un pamant, ca de apa nici nu poate fi vorba. La primele semne ale unei ploi de vara ne-am mutat discutia intr-un alt bar ca sa avem un acoperis deasupra capetelor. Timpul zbura, vinul se scurgea din pahare, iar conversatia avansa. Timp petrecut cu rost. La drumul catre intoarcere, am trecut printr-un mic rond verde care fremata de oameni, viata si vibratii. Era sambata seara, iar Munchen-ul nu dormea. Asta era clar!

Ajunse acasa, in mai putin de 2 minute am fost preschimbate in pijamale si asezate ca 3 sardine pe canapeaua extensibila Ikea. Dupa care grosse schlafen, my friends! Pana dimineata in zori cand ma pocni bila. Atat mirosurile, cat si sunetele si luminile mi se pareau prea puternice. Da-i cu Colebil, da-i cu Triferment, da-i cu mers agale, da-i cu apa. Dupa un catarsis fiziologic prelung m-am potolit.

Si am putut sa ma bucur de lancezeala molcoma de duminica de la o cafenea din campusul universitar, chiar daca beam apa in loc de cafea. Am luat-o catinel inapoi spre casa, ne-am impachetat inca o data si am pornit motorizate pe 4 roti spre Ulm.

Am prins si-un ambuteiaj pe autostrada, dar intarzierea ne fu de doar cateva minute. Nici bine nu am ajuns in Ulm ca ne-am dus invitati fiind (ei si eu ca +1) la un Sunday afternoon garden barbeque. Lume multa, mancare din belsug, muzica anilor ’70 in surdina, oameni din diferite colturi ale lumii si subiecte de conversatie cat vezi cu ochii.

Cum ma linistisem nitel inlauntru apare un tip argentinian tinand in mana o farfurie cu niste chestii luate de pe gratar. Intinde farfuria spre mine si zice ‘Tenes que probarlo! Es delicioso! Probalo! Probalo!’. Sotia sa, la fel de argentiniana il dojeneste pe loc ‘Probalo! Probalo! Si ella quiere lo proba, si no no!’.

And I did! Era ananas pe gratar cu scortisoara deasupra si a fost cu adevarat delicios. Asta pana cand a aparut tiramisu-ul facut chiar de un cuplu de italieni. Care mi-a saltat papilele gustative fix in sus! Dar vedeti voi, oameni buni, lacomia si nesabuinta nu mi-au fost trecute cu vedere caci odata ajunsa acasa in Neu Ulm, criza, draga de ea, a revenit with the whole 9 freakin’ yards!

Greata, frisoane si durere de cap la super oferta. Asa ca da-i cu Colebil, da-i cu Triferment, da-i cu Ketonal, da-i cu apa, da-i cu patura intru incalzirea pacatelor si somn intru recuperare pana dimineata tarziu. Luni muncitoresc! Ma trezesc relativ tarziu, ma dezmeticesc, Facebook-esc un pic dupa care imi zic: nothing better than a workout to get me back on my feet again!

Asa ca am pedalat in gol vreo 30jde minute pe haus muzik, mi-am pornit sistemul intern, am facut un dus, am mancat precaut cate ceva, baut apa si am fost ca noo! Unde mai pui ca pe dupa-amiaza am fost impreuna cu Andreea la gym-ul ei unde a urlat un nene la noi o ora ca sa tone our back&abs.

Concluzia a fost ca intonatia trainerilor de fitness e aceeasi independent de cultura sau limba si se invarte in jurul mesajului ‘Hai inca 5, 4, 3, 2, 1… Relaxeaza!’. Ii ziceam si Andreei ca va fi prima vacanta din care ma intorc mai fit decat am plecat. Ceea ce nu e rau chiar deloc.

Dupa workout am luat-o aval catre Dunare si am tot mers pe mal tragand cu ochiul din cand in cand la ambarcatiunile pline ochi cu oameni care se distrau dand la rame dupa munca. In Ulm exista viata dupa munca ceea ce este fabulos.

Dupa ora 4:30-5:00 fruntile se descretesc, camasile se descheie cu un nasture sau doi, manecile se sufleca, si fie ca stai la o vorba si-o bere la terasa, alergi de nebun sa take the edge off, biciclesti, iesi cu familia in parc sau te dai cu barcuta pe Dunare, un lucru e clar: nu mai muncesti!

Cultura overtime-ului de dragul sucombarii pe altarul muncii nu isi are locul in Germania. Asta da buna practica de dat mai departe! Pe de alta parte, oamenii isi propun sa ajunga la 8:00 la munca si asta si fac pentru a pleca la 4:30-5:00 deci tot 8 ore muncesc si ei.

image2

Anyway, tot mergand si vorbind ne-am oprit unde altundeva decat in gradina cu trandafiri unde am zabovit mai bine de un ceas la o vorba intensa despre flori, fete si baieti, cum altfel? Si am despicat in 4 dilemele cu care ne confruntam ca femei ajunse la 30 de ani. Pfuuu, ce ne-am mai aerisit mintile!

Serile au fost pentru Skype-uit acasa si facut planurile pentru a doua zi. Partea cea mai buna a vacantei asteia e ca planul general valabil era ca nu era nici un plan. Ulmul deja il stiam de data trecuta, deci trecuse frenezia vizitatului, pozatului si cunoscutului. Acum m-am putut plimba pe indelete prin oras fara un scop anume. Dar fie vorba intre noi, cine nu are un scop si-l cauta.

Am pierdut urma zilelor si a ordinii evenimentelor. Cred totusi ca marti am facut o scurta cercetare de piata in randul saloanelor de piercing din Ulm. Istoria se repeta fara doar si poate: daca pe cand aveam 18 ani, proaspat iesite din bac ne-am dus sa ne pierce-uim la mall (pisi), la 30 de ani parul ni l-am schimbat, dar naravul ba!

Dupa ce am stat si m-am maimutarit in magazinul meu preferat din oras, si anume Wonderland 13, proband tot felul de minuni rock-goth-punk-fetish, mi-am luat prietena de-o aripa sau ea pe mine si ne-am dus la Body Cult Tattoo & Piercing. Un salon fain numai bun de dat gauri! La intrare ne intampina Natalie, o blonda cu flori in par, machiaj pin-up, pielea alba, sleeve-uri, rochita rosie si pierce in buza.

Ne pune sa completam un formular, ne explica the dos and donts of pierce maintenance si ne da vestea ca in Germania orice pierce se face cu acul, nu cu pistolul. Oh well, that’s gonna hurt a bit! Andreea ii zice ca ea va pleca la mare intr-o saptamana si afla ca nu prea poate sa isi dea gaura atunci pentru ca nu poate intra in apa vreo 4 saptamani.

Iupiii! Deci sunt doar io huh? No bine, let’s get this show on the road. Ma asez, imi aleg cercelul, ma dezinfecteaza, imi face semnul pe nas, il confirm si scoate femeia o pensa si un ditai acul. Intorc capul si simt cum imi strapunge nasul cu acul si impinge frate! ‘Fuuuuck!’ zic dupa vreo cateva secunde de impins.

Scoate acul, baga un pai transparent si incepe sa bage cercelul. Si-l invarte, si-l suceste, si transpira, si ma doare, si rezist, si ea insista dupa care…. It’s in! Hip hip freakin’ hooray! Imi curg ceva lacrimi pe obraji involuntar, ma ridic, ii multumesc si ma duc sa platesc toata treaba.

Taxa de piercing include cercel si solutie antiseptica! Me gusta mucho! Natalie ma felicita pentru stoicism si imi zice ca dat fiind ca era a treia oara cand imi dadeam gaura in nas, pielea draga de ea, s-a ingrosat. Third time’s a charm si nici ca-l mai scot! Cross my heart and hope to die!

De bine ce mi-am facut nasul stropitoare cu restrictie de stat foarte mult cu capul sub apa, la o zi distanta ne decidem sa mergem la fetele la un complex de agrement din Ulm sa innotam… Ma rog, Andreea sa innoate, io sa ma duc cu pluta.

Primul bazin in care ne incumetam sa intram are adancime graduala: de la 1,40m la 2,00m. Io dau din craci pe mal si ma invart in zona cu 1,40m. Acolo e de mine… Un pustan imi spune ceva in germana, probabil ‘Tanti, da-te ca nu-o pentru tine sectiunea asta!’ si ii raspund zambind ca ‘Germana niet!’. 

Mergem la un alt bazin cu valuri si copchilaraie cat cuprinde. Inaltimea maxima a astuia e 1,60m. Deja incepe sa-mi placa! Fac pluta pe spate, vine valul ma ia cu totul. Ma agat de pluta ca o pisica disperata. Ating fundul bazinului cu picioarele. Ma linistesc!

Iesim din nou si mergem afara la un alt bazin cu adancime maxima de 1,40m. Hihihi! Apa e calda si involburata! Ca la bai… Dar ce imi vad mie ochii? Tobogane de apa! Rosu, albastru si portocaliu… Incep a ranji ca o nebuna si Andreea imi zice: ‘Vrei sa te dai?’. Ii raspund cu gura pana la urechi ca DAAAA si pornesc in sus pe scari cu pluta cu tot.

Ajung la toboganul rosu care ulterior am aflat ca era cel mai usor. Inspectez, cercetez, ma uit la adancimea maxima a apei pe traseu: 0,5m! Pfiu! Hai sa ne daaaaam! Si porneeesc! Iau curbele arcuit si rad in hohote zgomotoase! Si ajung si la final intr-un pleosc magistral! Andreea vine la intampinare.

Face inventarul de maini si picioare dupa care zice: ‘Nu ziceai ca vrei pe ala portocaliu?’. Asa ca imi scot apa din nas si urechi si ma duc la lupta! Urc ce urc si ajung la intrarea in toboganele albastru si portocaliu. Astea sunt mai abrupte si au semafor de ‘Go! Stop!’. La portocaliu e coada asa ca ma duc la albastru.

Pleaca un pustan in jos pe burlan. Io sau sa ma asez, sa ma uit, sa ma pregateeeeeesc! Shit! Am alunecat inainte de unda verdeeee! Futuuuu-i! E abrupt si intunecaaaat! Cat de tareeee! Inima mi-e in gat si rad cu toata inima! Iuhuuu! Se vede o lumina. Si pleosc! Da da da! Andreea vine sa ma recupereze si imi zice ca albastru e cel mai dificil. Ranjesc in continuare! What a ride, man!

Dupa balaceala prelunga ne reunim si mergem sa bem ceva undeva pe langa Ulm pe dreapta. Cre’ca-i zice Blautopf, dar n-as baga mana-n foc, ca memoria mea tare-i selectiva la denumiri nemtesti. Dau sa ridic dreapta sa mai cer o apa minerala si ai mei de la masa incep sa faca misto de mine ca sa am grija cum fac semne cu dreapta, ca vorba aceea… Heil, heil, heil! Pufnesc in ras si le zic ca o sa wave from side to side ca sa fiu safe.

Se apropie si ziua sarbatoritei. Pregatiri nevoie-mare pentru marea sarbatoare. Am mers la shopping-arit cu o zi inainte ca sa stim sigur ca o sa aratam Smashing Pumpkins. Ea in salopeta cromatic varateca, io in rochie scurta albastru electric. Secsimadarfacars! Joi pe 13 la pranz iesim la masa in centrul vechi al Ulmului. Desi am intrebat insistent in stanga si-n dreapta nimeni nu m-a putut dumiri daca in Ulm sunt ulmi sau nu. Mancam de pranz, dupa cum ziceam la grecesc, ne facem digestia din mers si ajungem semi-lesinate (de la caldura) acasa pentru dusul si reinvesmantarea de seara.

image5

Pe seara ne vedem cu niste oameni faini la o terasa tot in buricul targului sa mancam inghetata, bem chestii si sa vorbim verzi si uscate. In sfarsit pot sa ma lafai si io gastronomic un picut! Dupa o inghetata supraetajata mi se ridica glicemia, cat si cheful de vorba si pana in miez de noapte radem, glumim, socializam si cunoastem lume noua.

Printre redari umoristice de Jimmy Carr, rasete grohaite, ciocnit de pahare si fum de tigara, seara fu mai mult decat reusita. Toata lumea relaxata intr-o dupa-amiaza de joi care (imi) parea a fi mai degraba una de sambata.

Vine omul dar tre’ sa mai si plece, vorba poetului! Numai joi n-a fost vineri si am inceput metodic sa ma (re)impachetez. Am pranzit intr-o gradina insorita, dupa care cu ghiozdanul in spate si trolerul pe roate am luat-o la sanatoasa spre gara, care era chiar la 5 minute de mers. Tres joli!

Ne-am imbratisat sa ne tina pana data viitoare si m-am inserat in tren. 8 ore mai tarziu eram din nou acasa in bratele lui care mi-au aratat cam cat de dor le-a fost de mine. ‘Ar trebui sa plec mai des…’, I-am soptit strengar dupa care am adormit la pieptul lui. M-a sarutat de noapte buna si asa a si fost…

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Sunt femeie.

Traiesc in Romania.

Nascuta si crescuta la capitala.

Am avut privilegiul de a invata ceva carte. Multa si marunta.

Incat sa-mi destup mintea si gandurile sa-mi zboare spre zari nebanuite ale posibilitatilor pe care le am in fata.

Dar inainte sa ajung femeie am fost o copila hormonala in cautarea raspunsurilor cu jalba-n bat. Tupeista si provocatoare. In permanenta goana dupa descoperire de Sine si de altii. Ca de altfel toate adolescentele care aveau aceeasi varsta cu mine pe atunci. Cand ma gandesc cate au mai patimit ai mei cu mine ma apuca groaza.

Crize din zori si pana in seara.

Certuri peste certuri.

Nemultumiri eterne.

Aruncari cu capul inainte.

Dar a mea muma, cu doza de intelepciune cea de pe urma, inainte de luatul campilor mi-a zis ‘As vrea sa poti sa te vezi acum. Ce ai face in locul meu?’. Replica asta mi-a ramas in minte si o voi considera intotdeauna o dovada de parentaj eficient si sincer. Consultarea adolescentului atunci cand acesta o ia razna si nu prea mai stii ce sa faci ca parinte.

Cat despre provocari si tupeu, in adolescenta mi s-au dezvoltat exponential! Eram cea mai tare si parcare si parcarea nu era deloc goala, stimati telespectatori. Descopeream in fiecare zi ca pot face o groaza de lucruri pe care nu le puteam face cand eram o copilita.

Si faptul ca ma dezvoltam si din punct de vedere fizic imi confirma ca tin lumea in maini. Urcusuri si caderi emotionale. Montagne-russe in toata regula! La nivel social interactiunile mi se diversificau atat cu fetele, cat si cu baietii. Ma transformam pe zi ce trecea dintr-unul dintre ‘baietii din spate’ intr-una dintre tipele alea care mergeau pe la terase cand baietii rai ai grupul chiuleau in masa. Si ce perioada faina de crestere a fost! Experimentare, risc si aventura!

Intr-un minut imi treceau prin cap un catralion de idei care porneau de la ‘cum dracu imi fac io tema la mate pana maine?’ si se opreau la ‘ce-ar fi daca as face sex cu nush cine?’.

Aoleo! Adica ma gandeam in adolescenta la sex? Pesemne ca n-am fost foarte cuminte! Unii ar putea zice ca numai panaramele au ganduri dintr-astea… Am avut intalniri pe nevazute, m-am urcat in masini cu oameni pe care ii cunosteam de putina vreme, am flirtat doar de dragul flirtului, m-am pupat si cate si mai cate.

Dar am avut noroc!

Noroc de niste parinti intregi la cap care nu mi-au pus etichete pentru manifestarea unor comportamente firesti pentru adolescenta.

Noroc cu un anturaj in care ce-i drept io am ales sa fiu care imbina copilaritul cu golanitul fara a se expune aiurea unor riscuri majore.

Noroc de mintea cea de pe urma care m-a ajutat in anumite situatii sa ma eschivez in loc de a ma apara.

Numai ca vedeti voi, norocul asta nu il are toata lumea. Ca mine erau atat de multe fete…

Erau, sunt si vor fi mult timp de acum incolo! Fete care cauta ceva fara sa stie exact ce cauta. Fete care cred vorbele dulci ale unor baieti care le declara dragoste vesnica sau doar le baga in seama. Fete care vor sa devina femei cat mai repede pentru a capata control asupra propriilor lor trairi si experiente.

Dar pe drumul asta de autodescoperire pe care fiecare fata il parcurge in adolescenta apar galerii de suport sau anti-suport! Bine asaaa! Esti cea mai tare! Curvo! Nu ti-e rusine ca te vede toata lumea!

main_title

Si daca stai sa te mai si gandesti la climatul cultural tipic balcanic in care barbatilor le este permis in principiu sa orice, in vreme ce femeile trebuie sa ceara voie sa existe asa cum vor ele sa existe, lucrurile se complica brusc, iar consecintele sunt drastice.

Drumul se reteaza, incep sa pice pietre, aluneca pamantul de sub picioare, iar raspunsurile gasite nu sunt tocmai cele mai frumoase. E foarte usor sa spui ca o pustioaica provocatoare e curva! Nu trebuie sa te uiti la ea din toate partile si sa o intelegi. O bagi intr-o cutie si gata!

Numai ca acea cutie se transforma treptat in cusca ei. Cu fiecare eticheta strigata din toti bojocii de oameni de nimic se mai adauga o bara de metal custii. Cu mintea si experienta de acum pot lesne desconsidera o astfel de remarca la adresa mea, pentru ca stiu cine sunt si mai ales, stiu cine nu sunt!

Dar cum ramane cu fetele de 14, 15, 16, 17, 18… ani? Ele au (ne)sansa sa creada pe cuvant gurile slobode si avide de sange si sa inceapa sa se comporte in acord cu eticheta aplicata. ‘Sexul surpriza’ asa cum au numit niste putzoi violul adolescentei din judetul Vaslui n-ar trebui sa mai fie o surpriza pentru nimeni in Romania! Trebuie doar sa deschizi ochii si un ziar ca te vei elucina de la cap la coada.

Copii, adolescenti, adulti si batrani din toate partile tarii sunt abuzati sexual de familie, parteneri, membrii din comunitate sau straini in fiecare zi. Asta e normalitatea noastra ingretzosanta! Statistic vorbind! Mediatizarea sporadica sau recurenta a acestui tip de infractiuni pare doar sa fi desensibilizat populatia pana in momentul in care se gasesc circumstante atenuante de genul ‘Hai mai ca si ea si-a cerut-o! Ce cauta singura pe strada la ora aia?’.

Si totusi a fost nevoie de eruperea unui caz de viol multiplu ca sa ne trezeasca din somnul nepasarii si rationalizarii! Unul pentru care sa semnam petitii de judecare a faptasilor in arest, nu in libertate. Dar in valtoarea asta nebuna a reconstituirii evenimentelor, victima aproape majora si-o ia pe toate partile fix ca in momentul in care s-a petrecut violul.

Apare la TV si este supra-expusa ca sa stie toata lumea cine e, cum arata si cate lacrimi ii curg pe obraji pe secunda.

Este disecata din crestet pana in talpi: ca a fost curva, ca n-a fost curva, ca s-a dus de buna-voie, ca stia, ca se astepta, ca denigreaza satul vasluian.

C-o fi c-o-mparti!

Bai oameni buni! Am ajuns oare atat de dezumanizati incat nu putem recunoaste niste orori atunci cand ne stropesc peste fata? O fata care abia ce devenise majora a fost violata de 7 barbati majori si vaccinati pe un camp intr-o zi de noiembrie a anului trecut! Trei dintre faptasi si-au recunoscut fapta! Restul se freaca pe Facebook in campanii de denigrare a victimei atatand un sat intreg in apararea onoarei lor de barbati care au facut nitzel sex-surpriza.

Surpriza, nu?

Surpriza e ca oamenii legii sunt tot barbati care nu condamna violul si agresiunea sexuala asupra femeilor.

Ca doar in judetul Vaslui se bea, se bate si se fute surpriza! Iar militienii, procurorii si judecatorii nu pot condamna niste ‘surprize autohtone nevinovate’. Sunt altele mai grave care trebuie gandite, nu ne incurcam cu fete care zic ca-au fost violate, cand noi ca barbati stim dom’le ca le-a cam placut dom’le si acum vor sa bage dupa gratii tineri nevinovati.

Lasand cinismul defensiv la o parte, femeia din punct de vedere cultural in mari parti ale Romaniei continua sa fie obiect.

Care e mutat de colo-colo.

Care nu trebuie sa graiasca.

Sa gandeasca.

Sa doreasca.

Ci doar sa execute.

Iar aceasta mentalitate este propagata de barbati cu acordul tacit si incurajarea pe sub mana a femeilor in etate care isi stiu prea bine locul astfel incat lucrurile sa fie oranduite pana la capat.

Nimeni nu iese din tipar. Si daca indrazneste, va fi tras pe roata sau violata la capu’ satului sa se invete minte o data si o data. O segregare demna de-o cauza mai dreapta!

Mai sunt, pe de alta parte si femeile subiect, crescute de mame subiect, care le-au invatat sa isi sustine punctul de vedere.

Sa tina capul sus indiferent de circumstante.

Sa faca fata cu gratie realitatii si discrepantelor de gen.

Si sa spuna NU atunci cand sunt puse in fata unui fapt la care nu doresc sa ia parte!

Asa ca dragii si dragile mele, in cazul in care aveati nevoie de o confirmare suplimentara: violul e crima! NU inseamna NU! Oamenii adevarati condamna violul, fie ei barbati sau femei! Daca taceti azi, maine veti urma voi! Solidaritate sociala pentru adolescenta din judetul Vaslui si acelora ca ea care nu au curajul sa isi denunte agresorii!

Vive la fucking resistance!

rapeisrape_big1

Time – The Making Of

Time – The Making Of

fuck

Got time to meet for drinks?

No way, I’m swamped! I barely have time to breathe. You wouldn’t want to be me right now!

Well, you are actually right for a change. I wouldn’t!

Because you are the slave of time. You have not managed to make it your own.

Tame it!

Enjoy it!

Use it!

Abuse it!

Make it, not just have it!

Time is not on your side since you don’t have the time. Time is a sneaky bastard especially when highlighting your priorities behind your back or under your very busy nose.

Silverfuckinglinings baby!

The making of time is quite a skillful activity. You have to put some effort into it.

Get your hands dirty!

Clear your head!

Listen to yourself and see what matters and what doesn’t…

I have to do this and that and that… Oh and there’s also that other thing! I’m so sorry! I wish I could!

The myth of the almighty busy man has grown old… It’s a pile of useless explanations and sound dust.

You want it, you make time for it, whatever that it may be. You don’t, it will catch up with you via nocturnal regrets and fuck you insomnia style.

Timing is everything sometimes!

I have met synchronicity and it feels pretty great!

I have also been acquainted with persistent lack of synchronization. Feels frustrating as fuck.

In the end, I concluded that we are still masters and commanders of our own lives and where timing fails, we can step in and make the fucking time.

Nevertheless, I have come to trust the timing of my life! It knows where I’m going and where I’ve been!

And now here I stand before you!

Pick’a’freakin’boo!

trust

plECarea nECesara

plECarea nECesara

27 iunie.

Sambata.

Dimineata.

Miros de ploaie si chef de viata. Bagajele facute fedeles. Matzele se uita dojenitor la noi pe picior de plecare si ne spun din priviri ca ne raporteaza la protectia animalelor pentru ca suntem ‘parinti denaturati’. Plecam calare pe Suzume la cel mai lung drum impreuna, cat si separat. Bucuresti-Bontida si retur. Aproximativ 1000 km.

Ce mare scofala! Barbatul stie ruta. La dus mergem Brasov-Sighisoara-Targu Mures-Cluj-Bontida. Ne ies ochii ca la melci pana iesim din Bucuresti prin Colentina. Pana la urma scapam de traficul haotic de periferie si incepem sa ne bucuram de privelistea drumului. Ploiesti in reparatii de drumuri. Brasov pe curbe descendente ametitoare.

Stau precum o regina pe saua pasagerului, sprijinita de top-case, cu mainile pe manere si casca infipta pe cap in loc de coroana. Ma simt bine. Cant in casca. El se distreaza pe curbe fara a renunta la prudenta si fluenta in mers. In nush ce oras de pe drum, pare-mi-se Brasov, unu’ da sa se bage peste noi. Se apropie ca bou’ de noi. Ridic mana la el si il injur birjareste in casca. Se potoleste si franeaza.

O tinem tot intr-o serpuiala senina pana la Sighisoara, dupa care apar niscaiva ace de par provocatoare pana-n Targu Mures. Il simt cum se bucura precum un copil care se da pentru prima oara cu bicicleta pe dealuri. Mai oprim, ne mai dezmortim fundurile, mai bem o cafea, mai stau la o tacla doo.

unnamed (1)

Ajungem langa Cluj!

Yeepeeyaho!

Mai avem asa putin!

Rascruci!

Bontidaaa!

Suntem aici! E 18:30. Suntem pe drum de la 8:30. O cautam frenetic pe doamna in curtea careia sa lasam bestia pe doua roti. O gasim pe strada Sicului. Avem un moment de pendulare si cugetare adanca soldat cu decizia de a lasa motoreta acolo-sa in batatura omului. Luam snopul de bagaje si ne ducem spre festival.

Wristbands first, camping second, put up the tent third… Suntem bine! Noroiul e peste tot numai in locul de campare nu. Sunteti dotati! Avem cizme de guma. Halal colectie de incaltari: booti moto, cizme de cauciuc si slapi.

unnamed

Omul meu e strasnic! Cum si-a condus el femeia la castel atata amar de drum! Dar nu se lasa, desi in uitatura i se citeste istoveala. Mergem sa bem o bere, sa luam pulsul festivalului, sa ne afundam picioarele-n glod. Se simte ca si cum ai merge pe ceva pufos si moale.

Ce mai senzatie. A inceput Nouvelle Vague. Gasim niste oameni cunoscuti. Incepem sa sporovaim printre melodii. Soarele se pregateste sa apuna. Zarile arata ademenitor. Miroase a iarba ca la balamuc! Se gata Nouvelle Vague. Se pregatesc Dub Pistols. Ne mai preumblam un pic de jur imprejur. Mancam o rapana babana. Ne intoarcem la scena principala.

Pistols sar de apucati spunand cat de tare le place la EC. Si noua ne placeee! Vibe-urile lor dub, ska, reggae nu se uita usor. Dupa o ora si mai bine de sarit in toate directiile se gata si dansii.

Urmeaza, urmeaaza, urmeaaazaa: Rudimental!

‘Tell me that you love mee, yeah! Tell me that you need me, yeah! Tell me that you love, tell me that you need me!’

Sunt o gramada de oameni. Habar n-aveam! Multi barbati si doua gagici. Beat-urile devin minimaliste, dar suna tare bine in contextul noptii de Bontida. Ne cam dor picioarele de la condensul din cauciucuri asa ca ii zic omului sa mergem sa stam pe o lada de Becks pana la finalul rudimentar. Multimea e compacta asa ca ma avant nebuna sa strapung drum ca sa ajungem sa sadem.

Ma injura unii, ma tzatzaie altii, dar dupa ceva minute ajungem. Ne asezam. Picioarele ne multumesc pe aceasta cale. Ne uitam in jur. Cizme de cauciuc, funduri in blugi taiati, salvari, conversi innoroiti, corpuri undiutoare in miscare.

Barbatul se uita la mine rugator si zice: ‘Nu mai pot! Hai la somn!’. Dau din cap aprobator si ne pornim ocolit spre camping. Razbatem prin bezna incercand sa nu ne rupem gaturile in atele corturilor. Evrica! Iata cortul! Nemesi 2. Mic, gri si de imprumut! Adapostul nostru pe perioada festivala.

Ups! Am uitat o plasa deschisa. E plin de furnici inauntru. Asta e, o sa dormim impreuna la noapte. Bagam dopurile de urechi, tragem sacii de dormit peste noi si somn taica. Prin noapte ne strabat niste furnici. Le trimitem la plimbare. Revin. Iar le dam la o parte. Si tot asa pana dimineata. Devine deja reflex, caci io una dorm dusa.

E dimineata. Soarele incalzeste cortul. El se trezeste cu sarg, foscaie printre sacose si pleaca la dus. Se intoarce juma’ de ora mai tarziu, dupa un dus rece cu trei cafele aburinde in brate. Ma trezeste cu drag si precautie.

He knows once you poke the bear, you have to start counting your blessings! Ma trezesc buimaca, arunc un ochi afara din cort si vad cafelele. Ma uit la el si ii zambesc tamp a multumire. Imi zambeste dragastos inapoi. Il iubesc si el stie asta. Ma iubeste si ma rasfata. E dimineata frumoasa, cu cafea, cu cizme pline de noroi uscat, dus revigorant de rece si drum’n’base.

unnamed (2)

Sa vedem ce facem azi!

Fascinatie

Fascinatie

10628121_369655336519959_843312594911672850_n

Vioi precum un pitigoi
Dragul meu drag face taraboi
Zvapaiat si oleaca zurliu
Cu barba si parul blonziu
Se duce si se-ntoarce
Cu sprancenele ca niste arce
Si zambet de pustan hazliu
Ma prinde de mana zglobiu
Imi arunca o privire dibace
Si-mi zice “Ma tii ca pe ace!”
Ma uit pentru o secunda la noi
Si ma bucur ca suntem doi…