Tag Archives: femeie-subiect

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Sunt femeie.

Traiesc in Romania.

Nascuta si crescuta la capitala.

Am avut privilegiul de a invata ceva carte. Multa si marunta.

Incat sa-mi destup mintea si gandurile sa-mi zboare spre zari nebanuite ale posibilitatilor pe care le am in fata.

Dar inainte sa ajung femeie am fost o copila hormonala in cautarea raspunsurilor cu jalba-n bat. Tupeista si provocatoare. In permanenta goana dupa descoperire de Sine si de altii. Ca de altfel toate adolescentele care aveau aceeasi varsta cu mine pe atunci. Cand ma gandesc cate au mai patimit ai mei cu mine ma apuca groaza.

Crize din zori si pana in seara.

Certuri peste certuri.

Nemultumiri eterne.

Aruncari cu capul inainte.

Dar a mea muma, cu doza de intelepciune cea de pe urma, inainte de luatul campilor mi-a zis ‘As vrea sa poti sa te vezi acum. Ce ai face in locul meu?’. Replica asta mi-a ramas in minte si o voi considera intotdeauna o dovada de parentaj eficient si sincer. Consultarea adolescentului atunci cand acesta o ia razna si nu prea mai stii ce sa faci ca parinte.

Cat despre provocari si tupeu, in adolescenta mi s-au dezvoltat exponential! Eram cea mai tare si parcare si parcarea nu era deloc goala, stimati telespectatori. Descopeream in fiecare zi ca pot face o groaza de lucruri pe care nu le puteam face cand eram o copilita.

Si faptul ca ma dezvoltam si din punct de vedere fizic imi confirma ca tin lumea in maini. Urcusuri si caderi emotionale. Montagne-russe in toata regula! La nivel social interactiunile mi se diversificau atat cu fetele, cat si cu baietii. Ma transformam pe zi ce trecea dintr-unul dintre ‘baietii din spate’ intr-una dintre tipele alea care mergeau pe la terase cand baietii rai ai grupul chiuleau in masa. Si ce perioada faina de crestere a fost! Experimentare, risc si aventura!

Intr-un minut imi treceau prin cap un catralion de idei care porneau de la ‘cum dracu imi fac io tema la mate pana maine?’ si se opreau la ‘ce-ar fi daca as face sex cu nush cine?’.

Aoleo! Adica ma gandeam in adolescenta la sex? Pesemne ca n-am fost foarte cuminte! Unii ar putea zice ca numai panaramele au ganduri dintr-astea… Am avut intalniri pe nevazute, m-am urcat in masini cu oameni pe care ii cunosteam de putina vreme, am flirtat doar de dragul flirtului, m-am pupat si cate si mai cate.

Dar am avut noroc!

Noroc de niste parinti intregi la cap care nu mi-au pus etichete pentru manifestarea unor comportamente firesti pentru adolescenta.

Noroc cu un anturaj in care ce-i drept io am ales sa fiu care imbina copilaritul cu golanitul fara a se expune aiurea unor riscuri majore.

Noroc de mintea cea de pe urma care m-a ajutat in anumite situatii sa ma eschivez in loc de a ma apara.

Numai ca vedeti voi, norocul asta nu il are toata lumea. Ca mine erau atat de multe fete…

Erau, sunt si vor fi mult timp de acum incolo! Fete care cauta ceva fara sa stie exact ce cauta. Fete care cred vorbele dulci ale unor baieti care le declara dragoste vesnica sau doar le baga in seama. Fete care vor sa devina femei cat mai repede pentru a capata control asupra propriilor lor trairi si experiente.

Dar pe drumul asta de autodescoperire pe care fiecare fata il parcurge in adolescenta apar galerii de suport sau anti-suport! Bine asaaa! Esti cea mai tare! Curvo! Nu ti-e rusine ca te vede toata lumea!

main_title

Si daca stai sa te mai si gandesti la climatul cultural tipic balcanic in care barbatilor le este permis in principiu sa orice, in vreme ce femeile trebuie sa ceara voie sa existe asa cum vor ele sa existe, lucrurile se complica brusc, iar consecintele sunt drastice.

Drumul se reteaza, incep sa pice pietre, aluneca pamantul de sub picioare, iar raspunsurile gasite nu sunt tocmai cele mai frumoase. E foarte usor sa spui ca o pustioaica provocatoare e curva! Nu trebuie sa te uiti la ea din toate partile si sa o intelegi. O bagi intr-o cutie si gata!

Numai ca acea cutie se transforma treptat in cusca ei. Cu fiecare eticheta strigata din toti bojocii de oameni de nimic se mai adauga o bara de metal custii. Cu mintea si experienta de acum pot lesne desconsidera o astfel de remarca la adresa mea, pentru ca stiu cine sunt si mai ales, stiu cine nu sunt!

Dar cum ramane cu fetele de 14, 15, 16, 17, 18… ani? Ele au (ne)sansa sa creada pe cuvant gurile slobode si avide de sange si sa inceapa sa se comporte in acord cu eticheta aplicata. ‘Sexul surpriza’ asa cum au numit niste putzoi violul adolescentei din judetul Vaslui n-ar trebui sa mai fie o surpriza pentru nimeni in Romania! Trebuie doar sa deschizi ochii si un ziar ca te vei elucina de la cap la coada.

Copii, adolescenti, adulti si batrani din toate partile tarii sunt abuzati sexual de familie, parteneri, membrii din comunitate sau straini in fiecare zi. Asta e normalitatea noastra ingretzosanta! Statistic vorbind! Mediatizarea sporadica sau recurenta a acestui tip de infractiuni pare doar sa fi desensibilizat populatia pana in momentul in care se gasesc circumstante atenuante de genul ‘Hai mai ca si ea si-a cerut-o! Ce cauta singura pe strada la ora aia?’.

Si totusi a fost nevoie de eruperea unui caz de viol multiplu ca sa ne trezeasca din somnul nepasarii si rationalizarii! Unul pentru care sa semnam petitii de judecare a faptasilor in arest, nu in libertate. Dar in valtoarea asta nebuna a reconstituirii evenimentelor, victima aproape majora si-o ia pe toate partile fix ca in momentul in care s-a petrecut violul.

Apare la TV si este supra-expusa ca sa stie toata lumea cine e, cum arata si cate lacrimi ii curg pe obraji pe secunda.

Este disecata din crestet pana in talpi: ca a fost curva, ca n-a fost curva, ca s-a dus de buna-voie, ca stia, ca se astepta, ca denigreaza satul vasluian.

C-o fi c-o-mparti!

Bai oameni buni! Am ajuns oare atat de dezumanizati incat nu putem recunoaste niste orori atunci cand ne stropesc peste fata? O fata care abia ce devenise majora a fost violata de 7 barbati majori si vaccinati pe un camp intr-o zi de noiembrie a anului trecut! Trei dintre faptasi si-au recunoscut fapta! Restul se freaca pe Facebook in campanii de denigrare a victimei atatand un sat intreg in apararea onoarei lor de barbati care au facut nitzel sex-surpriza.

Surpriza, nu?

Surpriza e ca oamenii legii sunt tot barbati care nu condamna violul si agresiunea sexuala asupra femeilor.

Ca doar in judetul Vaslui se bea, se bate si se fute surpriza! Iar militienii, procurorii si judecatorii nu pot condamna niste ‘surprize autohtone nevinovate’. Sunt altele mai grave care trebuie gandite, nu ne incurcam cu fete care zic ca-au fost violate, cand noi ca barbati stim dom’le ca le-a cam placut dom’le si acum vor sa bage dupa gratii tineri nevinovati.

Lasand cinismul defensiv la o parte, femeia din punct de vedere cultural in mari parti ale Romaniei continua sa fie obiect.

Care e mutat de colo-colo.

Care nu trebuie sa graiasca.

Sa gandeasca.

Sa doreasca.

Ci doar sa execute.

Iar aceasta mentalitate este propagata de barbati cu acordul tacit si incurajarea pe sub mana a femeilor in etate care isi stiu prea bine locul astfel incat lucrurile sa fie oranduite pana la capat.

Nimeni nu iese din tipar. Si daca indrazneste, va fi tras pe roata sau violata la capu’ satului sa se invete minte o data si o data. O segregare demna de-o cauza mai dreapta!

Mai sunt, pe de alta parte si femeile subiect, crescute de mame subiect, care le-au invatat sa isi sustine punctul de vedere.

Sa tina capul sus indiferent de circumstante.

Sa faca fata cu gratie realitatii si discrepantelor de gen.

Si sa spuna NU atunci cand sunt puse in fata unui fapt la care nu doresc sa ia parte!

Asa ca dragii si dragile mele, in cazul in care aveati nevoie de o confirmare suplimentara: violul e crima! NU inseamna NU! Oamenii adevarati condamna violul, fie ei barbati sau femei! Daca taceti azi, maine veti urma voi! Solidaritate sociala pentru adolescenta din judetul Vaslui si acelora ca ea care nu au curajul sa isi denunte agresorii!

Vive la fucking resistance!

rapeisrape_big1

Ce poliandria mea fraternala?

Ce poliandria mea fraternala?

Po-li-an….Ceeee? Iar vine si asta cu vorbe complicate asa pe nemancate? Adica io o citesc, dar daca incepe cu faze din astea nu ma mai joc. Ma duc pe blogul altcuiva mai putin complicat si fitos!

Stimate cititorule, sezi bland, ca nici io nu stiam pana acum 5′ ce-i aia poliandrie. Drept pentru care am facut o excursie mica pan’ la DEX care zice ca poliandria ar fi o forma istorica de organizare a familiei (intalnita astazi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multi barbati. Indeajuns de simplu si cinstit, nu crezi?

Dar mai cu seama, ca s-o bagam pe ea, poliandria, in context, mai aduc o vorba de care ai auzit sigur: poligamie. Asadar, si prin urmare, daca unii barbati isi permit luxul de a se lafai in viata avand coada de muieri aliniate spre a le fi soate, asa si unele dudui aleg sa isi faca asigurari de viata casatorindu-se cu mai multi barbati, concomitent sau cu ceva decalaj. Oricum ar fi, e cu mai multi. De acolo si sintagma de poli. 😉

Pentru noi astia care nu suntem nici mormoni (unde poligamia se practica in draci!), nici arabi (idem), nici nepalezo-tibetane din varful muntilor Himalaya care in loc de drame clasice cu adulter si plecat la mama acasa, baga o poliandrie mica, totul pare foarte iesit din comun.

Asa ca te invit la ZOO, draga cititorule! Cumparam bilete impreuna. Fara reducere, ca suntem majori si ne intereseaza pana la bulbucarea ochilor acest subiect situat la granita dintre sociologie, antropologie si psihologie de cuplu.

Daca poliandria e ceea ce tocmai am spus mai sus, poliandria fraternala e practic starea de caznicie a unei femei cu doi sau mai multi frati. Pai nu? Mama de mica imi spunea ca e bine sa impart chestii cu frati-meu. Acum io nu stiam ca s-ar referi si la parteneri de cuplu. :)) Noroc ca am un frate, si nu o sora, ca atunci sa fi vazut rivalitati fraterne.

Dar asta nu pare a fi o problema pentru comunitatile rurale neatinse de mana omului occidental situate undeva intre Nepal si Tibet, la vrea peste 500 km de Kathmandu, capitala Nepalului. Pe cultura si civilizatia mea daca inteleg toata smecheria asta combinatorica!

Si io atunci cand nu inteleg ceva, ma incrunt, iau sapa din debara si incep sa dezgrop explicatii care sa imi domoleasca setea, cat si foamea de cunoastere. Imi puteti spune lejer Knowledge Flamanzila & Setila! 😀 Mintea mea deja s-a dus la conectarea poliandriei de poligamie si de monogamie.

In principiu in functie de nevoi si neam, vorba poietului, oamenii se organizeaza marital in consecinta. Tin minte ca in formarea mea pe terapie de cuplu si familie, la un moment dat al nostru formator drag ne-a pus o intrebare incuietoare: Care credeti ca este tendinta naturala a speciei umane? De a fi monogama, monogama in serie sau poligama?

Cursantii, femei in majoritate, au creat o rumoare de nedescris, strigand sus si tare: MONOGAMIEEE! Io, va spun drept, desi tot femeie cum ma si recomand de obicei 😛 am stat un pic pe ganduri. Ca nu eram convinsa de categorisirea monogamiei ca tendinta naturala. Cred ca asta ne dorim ca oameni. Atentie, exclusivitate si monogamie. Liniste in pat si in casa.

Dar oare asta este tendinta noastra naturala? Daca ma gandesc la ipotezele conform carora barbatii ar fi programati genetic sa isi raspandeasca samanta in cele 9 zari pentru a indeplini legamantul de procreere si perpetuare a speciei, monogamia cade grav.

Mai mult decat atat, daca ma mai gandesc si cele mai noi tendinte relationale in care atasamentul si angajamentul devin complicate, deschise si flexibile, as zice ca parca toata lumea zilelor noastre migreaza spre o forma de poligamie. Unii dusi de valul maselor cu intentii poligame in vreme ce altii cu buna stiinta si premeditare.

Acum intrebarea pe care mi-o pun io ar fi: Da’ de ce aleg unii oameni occidentali sa fie poligami? Care este spiel-ul? Si reteaua mea de rationament se duce spre motivatii religioase, sociale si economice mai intai. Dar intra in ecuatie si factorul X al moralei relationale.

Huh? Ce-i aia morala relationala?

Pai e aia cu gen ce e bine si ce nu e bine sa faci intr-o relatie, sau in raport cu partenerul tau de cuplu.

Ah, deci vorbim si de vinovatie daca vorbim de morala.

Desigur, ca unde-i morala, e si nitica religie, si unde-i religie, culpabilitatea e nelipsita. Ca asa ne place noua, credinciosilor, sa ne credem vinovati pentru simpla noastra existenta. Daca mai si poligamam, atunci sa te tii pe pozitii.

In cazurile unde poligamia este o prescriptie religioasa, toate-s bune, cum e cazul musulmanilor sau a mormonilor. In celelalte cazuri vorbim de preacurvie cu diferite grade de gravitate. Daca te duci din floare in floare, fie barbat sau femeie, intri in conflict cu dogma crestina. Adica mai pe scurt, ai pus-o, fraiere/fraiero!

Tre’ sa te duci sa iti marturisesti pacatele, daca mai vrei vreodata sa te arati asa cum esti in fata lui Doamne Doamne, si evident tre’ sa iti ispasesti pacatele. Cum? Pai da-i cu Tatal Nostru, 20 de bucati, Crezul, de 3 ori pe zi, contributii la cutia milei si una dupa ceafa din partea sutanei care ti-a ascultat netrebniciile!

Dupa consultarea cu ceva materiale de specialitate musulmana, am conchis ca poligamia in acest tip de societati are ratiuni atat religioase – Gen, toate femeile sa vina la Allah, sa dea proba de sotie!, cat si pecuniare. Adica poligamia ar fi o solutie echitabila la saracie, si evitarea situatiilor in care femeile ar ramane pe strazi, nemaritate si fara un sprijin real din partea unui barbat.

Pentru ca aici, barbatul e baza. Fara de dansul, treaba nu-i treaba, si viata nu-i viata! Si femeile s-au conformat sa imparta un partener intre ele, atata vreme cat imparteala era echitabila si fara favoritisme. Ca daca era cu favoritisme s-ar fi lasat automat cu galceava in batatura, si cu strigaturi ca in tara Oasului. Nici un musulman, oricat de bazat ar fi, nu isi doreste sa trebuiasca sa tina in frau o hoarda de araboaice furioase care isi cer drepturile de neveste.

Nu, nu, nu! Evident, prima-i prima, intotdeauna. Alpha Wife! Cat si prima nevasta care naste un baiat… Dar sub aspectul compensatiilor si beneficiilor care se asociaza cu jobul de nevasta de arab, toate trebuie sa primeasca aceeasi cantitate de aur, camile, mancare, atentie, sex, toale si tot asa.

Daca omul nostru poligam scapa in porumb, atunci e jale. Pentru el. Pentru ca oricum ar fi, de ura si razbunarea unei femei nu prea poti sa scapi. Poti sa incerci sa fugi, dar asta nu o va face decat sa se ambitioneze si sa te urmareasca si mai abil. Ascultati, o femeie care stie ce spune…;)

Pe principiul asta functioneaza si comunitatea mormona din punctul de vedere al organizarii poligame. Barbatu’-i miezul, iar femeile pulpa din fructul casatoriei! O diferenta majora ar fi aceea ca mormonii sunt un pic mai occidentali de fel decat musulmanii. Mai deschisi la minte. Nu-si infasoara femeile in valuri, mai ceva ca niste mumii, nu le pun site pe ochi si nu se isterizeaza daca vad capul descoperit al unei femei, sau vreo bucatica de carnita la vedere.

Acum ca ne-am dumirit cat de cat cu privire la poligamie sa trecem in subiectul care ne macina creierii azi, adica poliandria. Cand am citit articolul asta care a si generat de altfel activarea resurselor pentru a intelege fenomenul poliandriei un gand curajos mi-a sagetat mintea:

Ce-ar fi daca poliandria, nu ar fi decat o alta forma de manifestare matriarhatului in acele comunitati, si deci o forma de feminism?

Aici categoric am nevoie de sprijinul si indrumarea persoanelor abilitate sa cugete despre drepturile femeilor si doctrina feminista. Deci astept lamuriri, doamnelor si domnisoarelor cititoare! Intr-o astfel de conjunctura nu prea putem spune ca femeia devine obiect al barbatului, pentru ca face o alegere, respectiv aceea de a se casatori si coabita cu mai multi barbati. Ea singura, ei multi. Cel putin doi.

Ca sa o dau in trivialitati, bine zicea Alex Velea cu: Dragostea se face-n minim doi. Dar pun pariu ca el nu se gandea la poliandrie, ci doar la un amarat de menaj a trois. Banal daca ma intrebati pe mine! :)) Sa revenim, deci femeia devine subiectul principal al unei casnicii cu mai multi barbati, al caror scop primordial in viata este sa aiba grija de ea. Haremul tibetan reloaded! 😉 Pai ma duc si io in Tibet, frate! Sa ma dau la mica publicitate:

Femeie caucaziana, alba ca branza, cu prea multa scoala, capoasa grav, caut barbati tibetani, cu stare, amabili si draguti in vederea realizarii unei uniuni consensuale poliandrice. Accept si frati! :))

Acum sincer, asiaticii nu prea sunt pe gustul meu. Puteti sa spuneti ca sunt prea selectiva, sau chiar rasista, dar io doresc uniuni cu barbati cu care sa am lucruri in comun. Pasiunea pentru Buddha, nu este unul dintre aceste lucruri, asa ca I’ll pass on Tibetans and Nepalese.

Hai sa zicem ca dupa ceva sapaturi arheologice mi s-a mai cracanat un pic mintea, cat sa incapa si conceptul de poliandrie. Dar acum poliandria fraternala deja ma provoaca si mai tare ca happening. Si nu pot sa nu ma gandesc decat la complexul lui Seth. Adica pe bune? Dupa ce avem de-a face, noi copiii care suntem mai multi la parinti, cu rivalitati si invidii mai mult sau mai putin prostesti, acum ca doi sau mai multi frati sa imparta aceeasi femeie mi se pare un intins dubios de coarda.

In filmul competitivitatii fraterne masculine este aruncata o femeie. Care daca nu e devorata de frati, are mari sanse sa traiasca visul vietii ei in care este idolatrizata si disputata intre 2 sau mai multi frati mai ceva ca o zeitate. Cu ofrande, sacrificii si tot tacamul. Sunt convinsa ca viata nu e una roz in poliandria fraternala, dar macar e variata! Si femeia e mai presus de tot si toate. Ceea ce ma face sa conchid ca poate nu-i o idee chiar atat de rea. Pacat ca bigamia in Romania e usor ilegala. Si mama nu a crescut si educat o infractoare…:)