Tag Archives: feminitate

Pin-Up State of Mind

Pin-Up State of Mind

Oricat as incerca sa ma indrept si spre alte stiluri, imi tot reapare in  drum, ca un laitmotiv, pin-up-ul. Si am zis ca nu are sens sa il alung, daca vrea sa fie parte din cine sunt acum. If I like to pin myself up there, wherever there might be, well that’s how it’s gonna be. Si daca tot am percutat instant la unele accente estetice ale stilurilor epocii ’50s+, mi s-a parut de bun simt sa ma apuc sa si citesc un pic despre ce se ascunde in spatele a ceea ce se vede.

Recurenta ca de fiecare data (si inca stau sa ma gandesc daca asta e un pleonasm sau nu), trebuie sa aflu de ce femeile au decis sa se exprime in halul asta. Si spun hal cu toata consideratia fata de reprezentantele speciei “pin-up” pentru simplul fapt ca au reusit sa socheze indeajuns de mult incat sa se indrepte subtil si spre o miscare feminista.

Cica prima duduie care a fost pusa in cui a fost Bettie Page, supranumita “The Queen of Pin-Ups”, si se prezenta cam asa:

Pentru vremurile alea, o astfel de aparitie intr-adevar era una socanta, prin senzualitate, feminitate si acel “je ne sais quoi” – pardon my French. Si dupa acest debut atat de reusit, pe care multe femei ale acelor timpuri l-au revendicat ridicandu-l la rangul de “Looks to live by!” au fost muuulte alte female figures who followed, printre care: Marylin Monroe, Elizabeth Taylor, Gina Lollobrigida, Claudia Cardinale, Jacqueline Bisset, Brigitte Bardot si pana la….

The (In)famous Ms Dita Von Teese,

al carei nume real pare a fi tot un alias, parca si mai simpatic decat cel initial – Heather Renee Sweet. In drumul ei de la Sweet la Teese, aceasta figura reprezentativa a culturii pin-up contemporane s-a autoproclamat an American Burlesque Dancer si a dus mai departe, cu siguranta fara sa isi dea seama prea tare, mostenirea fetelor bune de pus in postere pe care le agati la loc de cinste.

Tocmai ce mi-a venit in minte, apropo de pin-up girls, de scena din Shawshank Redemption in care Andy Dufresne isi suplimenteaza colectia de pin-ups, care ii vor fi salvatoare in planul sau minutios de evadare.

Morala: Pin-Ups can certainly put your life into a whole new perspective! 🙂

Cred ca undeva prin adolescenta (cum altfel? :)) au inceput sa imi suscite interesul stilul si cultura pin-up. There is just something so glamourous, charming and interesting about these women. Par ca de acolo, din posterele pe care le umplu cu atata gratie, sa faca uz de puterea feminitatii, intr-un mod care poate fi catalogat, eronat zic eu, ca degradant.

But if God made you a woman, you just have to learn how to fight as a woman, making use of your womanly strengths and ways. Nu ma voi da inapoi niciodata de la a apara drepturile femeilor in contextul in care societatea actuala intelege distorsionat notiuni precum emanciparea femeii sau egalitatea de sanse dintre barbati si femei. Numai ca voi recurge la aparare doar in cazurile in care femeile au nevoie de ea.

Un concept destul de greu de inteles si acceptat e acela ca nu toate femeile care par a fi “fara aparare” chiar sunt, precum si acela ca nu toate femeile “fara aparare” vor sa fie “salvate” sau “aparate”. Revenind la reprezentarea femeii in cultura pin-up, am convingerea ca toate femeile care au ales sa devina icons for a generation, independent de fragilitatea vietii lor personale, in rolul de pin-up si-au exercitat pe deplin puterea feminina.

Un poster care imi incanta retina si pe care il bag tot in marele cufar pin-up al mintii mele este:

And I do believe with every fiber of my being that WE CAN DO IT! Fara a incerca sa fim barbati, fara a ne purta precum barbatii si fara a pretinde ca avem aceleasi strengths and ways ca barbatii. Pentrul ca in momentul in care o vom lua down that road, it’s gonna be a downfall in care nu vom arata decat ca niste femei caraghioase care pretind sa se simta confortabil in pielea barbatilor doar pentru ca au naivitatea sa creada ca astfel vor reclama sceptrul puterii absolute.

Nu prea agreez titulaturile pompoase, cat nici etichetarile for that matter, dar daca ar fi sa fiu ceva, as fi a pin-up moderate feminist care este indeajuns de aware de apartenenta sa de gen incat sa make the best of it, dar si foarte hotarata sa sara la bataie (pentru drepturi, libertati, demnitati si nu numai) when summoned ;).

Feminitatea, bat’-o vina!

Feminitatea, bat’-o vina!

M-am trezit intr-o dimineata cautand frenetic ceva. Aveam un sentiment straniu ca imi lipseste grav ceva. Ca pot mai mult, mai bine. Bai, si-am cautat ceva nu gluma. Pe masura ce cotrobaiam prin toate colturile camerei, ma apropiam din ce in ce mai mult de tragica concluzie ca n-o sa gasesc ce caut.

Asa se intampla cand “pui lucrurile la locul lor”. Sfarsesti prin a nu mai gasi nimic si te umpli de nervi. Poate va intrebati ce cautam cu atata patos… Sau poate nu… O pereche de cercei. De negasit aparent. Si intreg ritualul meu algoritmic de a ma pregati de inca o zi s-a dat peste cap pentru o clipa.

Noroc ca in materie de reorientare estetica sunt maestra. Zic unii, nu io. Mai e pana incep sa-mi ridic statui singura…un pic, ce-i drept, dar nu am ajuns acolo inca. Ma declar o fana inraita a briz-briz-urilor de toate felurile. Cine m-a vazut de cel putin doua ori stie ca daca n-am cercei sau vreun alt biju cu siguranta s-a intamplat ceva.

Sa zicem ca este o marca personala. Asa cum fetita cu chibrituri avea chibrituri, scufita rosie avea si o fata supt dansa, asa si io ma auto-proclam: Fomeea cu Briz-Briz-uri. Deja am in proiect sa imi mesteresc un cufar unde sa-mi bag cu varf si indesat toate podoabele. Lada de zestre ce mai incolo-incoace.

Dar cred ca tre’ sa ma fac inteleasa: imi plac anumite zdranganele. Nu toate. Lumea zice ca-s dubioasa din punctul asta de vedere. Prietenii cu siguranta stiu de ce…Daca am io sa nu mai aiba nimeni. Daca printr-o eroare (judiciara) cineva mai are, artefactul tre’ modificat dupa chipul si asemanarea propitarei ca sa compensam scaparea.

Sa zicem ca e printre modurile mele preferate de exprimare da sine. Ostentativ, (re)creativ si feminin. Eternul feminin. Numai ca pana sa ajung io la concluzia ca toata impopotonarea asta poa’ sa fie si un semn de ceva fomee care vrea sa iasa la iveala mai ceva ca Alien-ul din mine a trebuit sa imi ung un pic neuronii.

Si culmea e ca desi nu cred ca am apucat sa port de doua ori toate atarnatorile pe care le posed pentru urechi, maini sau gat imi tot cumpar unele noi. Sa fie asta oare un semn al dorintei perpetue de auto-actualizare a lui je? Ca fomee? Simbolic vorbind acum? Sau sa fie explicatia cu nevoia de control? Si asa ma pierd eu in propriile mele debitatii psihologice.

Pot sa ma mandresc cu faptul ca mania cu bijuurile este mostenita din neam. Pazea ca venim noi femeile barbate si impopotonate. Ai putea sa te gandesti ca este si un cover-up perfect pentru a ascunde ce zace-nlauntrul unei femei. Nu te astepti niciodata de la o femeie cocheta, aranjata si accesorizata sa ti-o dea…artistic.

Si-o sa inchei asa cum v-am obisnuit printr-o cujetare retorica: Ma gandeam sa-mi iau un inel din ala format din doo inele sudate, poate chiar doo inele din alea. O fata cu un box pe mana e feminina? 😉