Category Archives: Awareness

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Sunt femeie.

Traiesc in Romania.

Nascuta si crescuta la capitala.

Am avut privilegiul de a invata ceva carte. Multa si marunta.

Incat sa-mi destup mintea si gandurile sa-mi zboare spre zari nebanuite ale posibilitatilor pe care le am in fata.

Dar inainte sa ajung femeie am fost o copila hormonala in cautarea raspunsurilor cu jalba-n bat. Tupeista si provocatoare. In permanenta goana dupa descoperire de Sine si de altii. Ca de altfel toate adolescentele care aveau aceeasi varsta cu mine pe atunci. Cand ma gandesc cate au mai patimit ai mei cu mine ma apuca groaza.

Crize din zori si pana in seara.

Certuri peste certuri.

Nemultumiri eterne.

Aruncari cu capul inainte.

Dar a mea muma, cu doza de intelepciune cea de pe urma, inainte de luatul campilor mi-a zis ‘As vrea sa poti sa te vezi acum. Ce ai face in locul meu?’. Replica asta mi-a ramas in minte si o voi considera intotdeauna o dovada de parentaj eficient si sincer. Consultarea adolescentului atunci cand acesta o ia razna si nu prea mai stii ce sa faci ca parinte.

Cat despre provocari si tupeu, in adolescenta mi s-au dezvoltat exponential! Eram cea mai tare si parcare si parcarea nu era deloc goala, stimati telespectatori. Descopeream in fiecare zi ca pot face o groaza de lucruri pe care nu le puteam face cand eram o copilita.

Si faptul ca ma dezvoltam si din punct de vedere fizic imi confirma ca tin lumea in maini. Urcusuri si caderi emotionale. Montagne-russe in toata regula! La nivel social interactiunile mi se diversificau atat cu fetele, cat si cu baietii. Ma transformam pe zi ce trecea dintr-unul dintre ‘baietii din spate’ intr-una dintre tipele alea care mergeau pe la terase cand baietii rai ai grupul chiuleau in masa. Si ce perioada faina de crestere a fost! Experimentare, risc si aventura!

Intr-un minut imi treceau prin cap un catralion de idei care porneau de la ‘cum dracu imi fac io tema la mate pana maine?’ si se opreau la ‘ce-ar fi daca as face sex cu nush cine?’.

Aoleo! Adica ma gandeam in adolescenta la sex? Pesemne ca n-am fost foarte cuminte! Unii ar putea zice ca numai panaramele au ganduri dintr-astea… Am avut intalniri pe nevazute, m-am urcat in masini cu oameni pe care ii cunosteam de putina vreme, am flirtat doar de dragul flirtului, m-am pupat si cate si mai cate.

Dar am avut noroc!

Noroc de niste parinti intregi la cap care nu mi-au pus etichete pentru manifestarea unor comportamente firesti pentru adolescenta.

Noroc cu un anturaj in care ce-i drept io am ales sa fiu care imbina copilaritul cu golanitul fara a se expune aiurea unor riscuri majore.

Noroc de mintea cea de pe urma care m-a ajutat in anumite situatii sa ma eschivez in loc de a ma apara.

Numai ca vedeti voi, norocul asta nu il are toata lumea. Ca mine erau atat de multe fete…

Erau, sunt si vor fi mult timp de acum incolo! Fete care cauta ceva fara sa stie exact ce cauta. Fete care cred vorbele dulci ale unor baieti care le declara dragoste vesnica sau doar le baga in seama. Fete care vor sa devina femei cat mai repede pentru a capata control asupra propriilor lor trairi si experiente.

Dar pe drumul asta de autodescoperire pe care fiecare fata il parcurge in adolescenta apar galerii de suport sau anti-suport! Bine asaaa! Esti cea mai tare! Curvo! Nu ti-e rusine ca te vede toata lumea!

main_title

Si daca stai sa te mai si gandesti la climatul cultural tipic balcanic in care barbatilor le este permis in principiu sa orice, in vreme ce femeile trebuie sa ceara voie sa existe asa cum vor ele sa existe, lucrurile se complica brusc, iar consecintele sunt drastice.

Drumul se reteaza, incep sa pice pietre, aluneca pamantul de sub picioare, iar raspunsurile gasite nu sunt tocmai cele mai frumoase. E foarte usor sa spui ca o pustioaica provocatoare e curva! Nu trebuie sa te uiti la ea din toate partile si sa o intelegi. O bagi intr-o cutie si gata!

Numai ca acea cutie se transforma treptat in cusca ei. Cu fiecare eticheta strigata din toti bojocii de oameni de nimic se mai adauga o bara de metal custii. Cu mintea si experienta de acum pot lesne desconsidera o astfel de remarca la adresa mea, pentru ca stiu cine sunt si mai ales, stiu cine nu sunt!

Dar cum ramane cu fetele de 14, 15, 16, 17, 18… ani? Ele au (ne)sansa sa creada pe cuvant gurile slobode si avide de sange si sa inceapa sa se comporte in acord cu eticheta aplicata. ‘Sexul surpriza’ asa cum au numit niste putzoi violul adolescentei din judetul Vaslui n-ar trebui sa mai fie o surpriza pentru nimeni in Romania! Trebuie doar sa deschizi ochii si un ziar ca te vei elucina de la cap la coada.

Copii, adolescenti, adulti si batrani din toate partile tarii sunt abuzati sexual de familie, parteneri, membrii din comunitate sau straini in fiecare zi. Asta e normalitatea noastra ingretzosanta! Statistic vorbind! Mediatizarea sporadica sau recurenta a acestui tip de infractiuni pare doar sa fi desensibilizat populatia pana in momentul in care se gasesc circumstante atenuante de genul ‘Hai mai ca si ea si-a cerut-o! Ce cauta singura pe strada la ora aia?’.

Si totusi a fost nevoie de eruperea unui caz de viol multiplu ca sa ne trezeasca din somnul nepasarii si rationalizarii! Unul pentru care sa semnam petitii de judecare a faptasilor in arest, nu in libertate. Dar in valtoarea asta nebuna a reconstituirii evenimentelor, victima aproape majora si-o ia pe toate partile fix ca in momentul in care s-a petrecut violul.

Apare la TV si este supra-expusa ca sa stie toata lumea cine e, cum arata si cate lacrimi ii curg pe obraji pe secunda.

Este disecata din crestet pana in talpi: ca a fost curva, ca n-a fost curva, ca s-a dus de buna-voie, ca stia, ca se astepta, ca denigreaza satul vasluian.

C-o fi c-o-mparti!

Bai oameni buni! Am ajuns oare atat de dezumanizati incat nu putem recunoaste niste orori atunci cand ne stropesc peste fata? O fata care abia ce devenise majora a fost violata de 7 barbati majori si vaccinati pe un camp intr-o zi de noiembrie a anului trecut! Trei dintre faptasi si-au recunoscut fapta! Restul se freaca pe Facebook in campanii de denigrare a victimei atatand un sat intreg in apararea onoarei lor de barbati care au facut nitzel sex-surpriza.

Surpriza, nu?

Surpriza e ca oamenii legii sunt tot barbati care nu condamna violul si agresiunea sexuala asupra femeilor.

Ca doar in judetul Vaslui se bea, se bate si se fute surpriza! Iar militienii, procurorii si judecatorii nu pot condamna niste ‘surprize autohtone nevinovate’. Sunt altele mai grave care trebuie gandite, nu ne incurcam cu fete care zic ca-au fost violate, cand noi ca barbati stim dom’le ca le-a cam placut dom’le si acum vor sa bage dupa gratii tineri nevinovati.

Lasand cinismul defensiv la o parte, femeia din punct de vedere cultural in mari parti ale Romaniei continua sa fie obiect.

Care e mutat de colo-colo.

Care nu trebuie sa graiasca.

Sa gandeasca.

Sa doreasca.

Ci doar sa execute.

Iar aceasta mentalitate este propagata de barbati cu acordul tacit si incurajarea pe sub mana a femeilor in etate care isi stiu prea bine locul astfel incat lucrurile sa fie oranduite pana la capat.

Nimeni nu iese din tipar. Si daca indrazneste, va fi tras pe roata sau violata la capu’ satului sa se invete minte o data si o data. O segregare demna de-o cauza mai dreapta!

Mai sunt, pe de alta parte si femeile subiect, crescute de mame subiect, care le-au invatat sa isi sustine punctul de vedere.

Sa tina capul sus indiferent de circumstante.

Sa faca fata cu gratie realitatii si discrepantelor de gen.

Si sa spuna NU atunci cand sunt puse in fata unui fapt la care nu doresc sa ia parte!

Asa ca dragii si dragile mele, in cazul in care aveati nevoie de o confirmare suplimentara: violul e crima! NU inseamna NU! Oamenii adevarati condamna violul, fie ei barbati sau femei! Daca taceti azi, maine veti urma voi! Solidaritate sociala pentru adolescenta din judetul Vaslui si acelora ca ea care nu au curajul sa isi denunte agresorii!

Vive la fucking resistance!

rapeisrape_big1

Instantaneu matinal

Instantaneu matinal

Inceput de octombrie cu vant rece si cer gri. Dimineata. Nu stiu daca soarele a rasarit, caci nu-l prea vad la fata, dar lumina alburie ma face sa cred ca e pe acolo pe undeva.

41. Tramvai.

21. Calatori pe scaune.

50. Fete cu ochi care urmaresc ropotul urban pe geamuri.

45. Telefoane folosite ca sa faca timpul pana la birou sa treaca electronic.

10. Statii pana la munca.

58. Minute trecute peste ora 7.

Ne apropiem de Casin si prindem stopul din intersectie.

Pe trotuarul lat de langa manastire zaresc 2 pampoane mari si ondulate. Priponite strasnic de doua codite carliontate de fetita vesela. Cu ghiozdanul mare in spate merge spre gradinita tinand-o pe mama sa de mana.

Trec pe langa lacas. Mama isi desprinde mana dreapta de manuta durdulana a fetitei si incepe sa se inchine. Tanca, oarecum debusolata de disparitia mainii materne isi intinde manuta spre reconectare.

Mama continua in ritualul sau si nu se lasa intrerupta de nici o culoare sau fata vesela doritoare.

Cu o privire descumpanita, puiul de om incepe si ea sa isi faca cruci cu mana dreapta.

Mama face. Si e atat de important incat nici nu mai vorbeste cu mine. Nici macar nu ma ia de mana. Deci trebuie sa fac si io. Poate asa o sa ma ia de mana din nou…

holding_hands

Analiza pe text

Analiza pe text

El ii zise:
– Ceri mult.

Ea raspunse:
– Valorez mult!

Am citit o treaba blogaristica. Scrisa de o femeie. Titlul fara doar si poate sugestiv: “Conversatie cu o femeie inteligenta”. Adica care intelege multe si marunte.

Nu isteata.

Nu desteapta.

Nu agera.

Nu abila.

Nu breaza.

Nu priceputa.

INTELIGENTA!

Sa ma scuz in avans ca sa ma acuz? Ca io nu fac d’astea? Ca io nu sunt aroganta? Ca io nu-mi falfai inteligenta pe la nasurile straine? Ca io sunt mai breaza? C-o fi si c-o-mparti? Eh, nu prea pot, caci le fac pe toate. Sper ca nu in acelasi timp sau foarte des…

Caci atunci cand te crezi tu cea mai desteapta de pe aceasta planeta se poate spune ca esti intr-o stare modificata de constiinta care iti altereaza atat simturile, cat si procesele cognitive (inclusiv memoria!).

Nu-mi prea sta totusi in fire sa ma apuc sa despic in patru firele altor bloguri. Ca fiecare e cu pareri, nevoi si dorinte pe care pe blogul lui si le poate pune lejer in cui, precum izmenele. Dar in cazul de fata ceea ce am citit mi-a atins coarda feminista. Deci din punctul asta de vedere, si-a atins scopul partial. Am citit, am ruminat, acum scriu despre el. A provocat o reactie persistenta, generatoare de efecte pe termen lung, respectiv scrieri.

Pe de alta parte, am ras un pic citit finalul povestii (adica ala pe care l-ati citit la inceput), care bag seama ca era si morala povestii despre femeile inteligente.

Care stiu sa ceara mult, pentru ca valoreaza mult…

Cam cat valoreaza tabloul acela din vitrina?

2000 EUR.

Aha.

Si ceasul de perete?

300 EUR.

Patul?

1250 EUR.

Tu cat valorezi?

Mult!

Adica cat?

Mult.

5000 EUR?

Mai mult.

10000 EUR?

Maai mult!

100000 EUR?

Valoarea mea are muuuulte zerouri! 🙂

0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000… Atatea? 🙂 Sau mai multe?

So, avem de-a face cu o doamna de poveste care ne istoriseste despre cu ea poate sa le faca pe toate singurica. Aproape toate. Caci e mare si tare… independenta! Ea este subiectul vietii ei. Ea isi este siesi de ajuns intr-o mare de barbati care fie nu o apreciaza, fie nu ii implinesc nevoile.

Fie! Si dupa ce respectiva reprezentanta a sexului independent ii face apologia barbatului perfect unui barbat imperfect care a avut nesansa sa o invite la o cafea, prezentandu-se ca eminamente subiect, la final, o da artistic cu mucii in fasolea proverbiala. Caci gliseaza de la a fi femeia independenta, subiectul propriei sale vieti, la a fi femeia dependenta, obiectul vietii celui care este dispus sa o cumpere.

Caci ea VALOREAZA mult! Culmea e ca in desteptaciunea si aroganta domniei sale, doamna cu pricina nici nu cred ca s-a prins ca-i atarna un muc fix in fasoalea pe care i-a pregatit-o cu atata istetime domnului pe care dorea sa-l imbarlige. Nu prea ai cum sa umbli cu cioara vopsita ca “Dom’le io sunt io! Io sunt femeie independenta! Io fac totul de una singura!” (Ce bucurieeeee! Ce bucurie???) dupa care s-o trantesti pe aia cu valoarea.

N-ai cum! Ca iti dai cu stangu’-n dreptu’, iar omul din fata ta o sa se uite crucis la tine. Ceea ce declari este total contradictoriu. Valoarea ta nu valoreaza nimic valoros daca o scoti aurit la inaintare precum fata mare la maritat….

Cer mult? Cer mult! Bine… Sunt o femeie high-maintenance care stie ce si cum vrea, modificare “genetica” generata fix de dinamica relationala a vremurilor actuale. Cer mult pentru ca dau mult. In directia asta s-ar fi putut indrepta negocierea relationala ca sa aibe si oleaca de sens pentru ambii participanti, cat si logica pentru oricine i-ar “citi” ulterior.

Echitatea relationala intre ce dai si ce primesti sau ce dai si ce ceri is a bitch! Pentru ca noi toti credem ca meritam, ca ni se cuvine, ca-i musai sa primim, or else. Suntem ca niste pustani care striga din toti rarunchii ca voooooor cevaaaaaaa acuuuuuuuuuuum! Complementaritatea in satisfacerea nevoilor si dorintelor intre partenerii de cuplu e cu dus si-ntors de cele mai multe ori.

Speli tu vasele si duc io gunoiul? Sigur dragostea mea!

Fac io patul si aranjezi tu hainele? Cum sa nu, sufletelul meu!

Stau io acasa cu copilul si pleci tu la munte cu prietenii? Mda, dar doar de data asta… draga!

Iti dau io sex si tu imi cumperi lantul ala pe care l-am vazut ieri? Mhm, dar vreau sex acum… draga!

Imi satisfaci mie nevoile si dorintele dupa care, pe urma, ti le satisfac si io pe-ale tale? NU! Imi satisfaci TU mie nevoile si dorintele dupa care, pe urma, ti le satisfac si io pe-ale tale!

Care pe care… in care… gonind catre finish-ul oamenilor pe deplin satisfacuti de partenerul de cuplu. Frustrare zero! Toleranta la frustrare zero!

Ieeeei! Felicitari! Ati reusit sa va faceti bula voastra de perfectiune temporara care se va sparge facand un zgomot foarte mare (precum o bula de sapun… zgomotos) la prima urma de frustrare sau neintelegere…

Acum, cum era treaba aia cu valoarea si inteligenta? 😉

Bubbles__by_MellyBaldin

Ceasuri, flori, fete, vieti & baieti

Ceasuri, flori, fete, vieti & baieti

M-a izbit criza de floarea varstei din plin, pe deplin. Asa cum nu a mai facut-o pana acum si cum stateam intr-o rana ma gandeam cum sa fii in floarea varstei si in criza in acelasi timp. Floarea varstei nu implica bucurii nemarginite, orizonturi mai intinse precum desertul Gobi, visuri cu white picket fences and running children around sprinklers?

Numai ca nici prin cap nu mi-a trecut ca pe umerii florii atunci cand este inflorita sade o presiune de cateva atmosfere bune, si anume sa se asigure ca dupa venirea toamnei semintele sale vor fi purtate de vanturile dinspre Rasarit peste mari si tari, pe un taram in care se pot asterne la dospit, fiind aparate de culcusul de pamant pe timp iernatic.

Nu exista tristete mai mare pentru o floare decat aceea ca nu isi va putea directiona semintele intr-un loc bun de flori. Caci ingrijitul florilor nu este chiar asa de usor cum cred unii. Acesti Ikebanisti de weekend. Faptul ca ai un cactus in apartament nu te face un cunoscator intr-ale plantelor. Bambusul din coltul sufrageriei sau bonsaiul de pe birou nu sunt marturii ale grijii pe care o porti tu florei.

Atunci cand primesti munti de flori de ziua ta, le aduci acasa si le indesi pe toate intr-un borcan de muraturi (numa’ bun de vaza), le pui apa, dupa care uiti de ele cu saptamanile si sfarsesti prin a le gasi intr-o buna zi ofilite, cat si putrezite, realizezi cu adevarat cam ce inseamna cu adevarat sa ingrijesti flori.

Ceci n’est pas une ecriture sur les fleurs! Ceci est un petit fragment de vie…

Cresti. Vrei o familie. Lucrurile se intampla mai firesc intr-o familie cu o mama si un tata care locuiesc impreuna, se iubesc pe ei insisi, cat si reciproc. Si bonus, te iubesc si pe tine.

Esti adolescent si incepi sa vezi ca ai tai parca nu se iubesc asa cum iti imaginasei tu idilic toata copilaria – asta in cazul in care parintii au lucrat impreuna sa pastreze imaginea de familie fericita “de dragul copiilor”. Mintea ta curioasa le cotrobaie prin toate cotloanele relationale, in cautarea murdariei, imperfectiunilor si minciunilor. Si le gasesti.

Cine cauta, gaseste! Cine zice, ala este!

Esti teribilist, anarhist, nihilist. Das ist…

Si cu un zambet amar de dispret si mandrie le arunci in fata “Stiam io ca sunteti de cacat! Asta nu-i familie! N-ati fost in stare sa faceti o familie!”. Pleci victorios, precum parsul care a crescut toata viata in umbra ilustrilor sai parinti parsi

[PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul și unde hiberneaza)].

Pe masura ce te umfli in penele tale pseudoadolescentine, iti rasuna in creieri indemnul “tu poti mai bine, tu o sa iti faci o familie, tu nu o sa dai gres, tu o sa le dovedesti ca poti”. Numai ca karma is a real bitch… Asta sau patternurile de relationare transgenerationala.

Old habits die hard. Ceea ce ai vazut in casa, replici si mai mult si mai des si mai cu mot. Compulsia la repetitie sta intr-un colt si face misto de tine pe masura ce te vede ca dai cu mucii-n fasole.

Iti tine scorul. Pare ca esti inca in casa cu ai tai. Muma-ta iti sta pe umarul stang, iar tac’-tu pe umarul drept. La mijloc, cu greutatea intregii lumi asupra ta, precum un Apollo, te simti incoltit, impovarat, fara scapare.

Asta sunt! Altu’ mama nu mai face!

Ce? Nu-ti place de mama?

De ce nu iti place de mama?

Sa aleg intre tine si mama?

Da’ de ce ma pui sa fac una ca asta?

Nu joci corect!

Credeam ca si tu iti doresti o familie cu mine, caci io imi doresc o familie cu tine.

Mult!

Mama si tata au zis ca nu ma mai primesc acasa pana nu vin cu cineva de incredere care sa ma suporte si pe mine pana la adanci batraneti. Cu care sa fac un copil. Poate doi. Pe care mama sa-i rasfete si tata sa-i invete despre viata si cu care sa faca temele la mate.

Am auzit din ce in ce mai des replica…

2012_11_8_IAE

Poate la fel de des pe cat am auzit-o pe…

ive_had_enough_flier_for_website

sau…

somebodyLovesYou

Acuma poate va intrebati cum am trecut io de la izmele la chiftele (una dintre vorbele de duh ale mamei mele) in a matter of seconds… In capul meu totul se leaga de tot. Atunci cand traiesti cu imaginea imperfectiunii si disfunctionalitatii in familie, vei vrea sa scapi de dansa. Fuga, fuga prin porumb pana cand te trezesti ca fugi in cerc si nimeresti de fiecare data in acelasi loc.

Ala al naibii de inconfortabil in care faci la fel ca mama si esti la fel ca tata. Nici mai presus, nici mai prejos. O odrasla ascultatoare care nu iese nici din cuvantul parintilor, nici din scenariile lor de viata.

Timpul trece… Toti prietenii tai de bine, de rau, au pe cineva in viata lor si iti povestesc despre vicisitudinile vietii de cuplu. Ca-s legati de calorifer. Ca-s tinuti sub papuc. Ca nu mai au viata. Ca car. Ca mar.

Mai sunt si prietenii care au fost ceva mai harnici si deja au si copii. Si vorbesc de scutece, diversificare si bone.

Tu esti tu. Un extraterestru urban cu urme relationale si aspiratii de love story. Tu vrei perfectiunea care sa stearga toate imperfectiunile care ti-au facut viata de copil o viata de om mare.

Vrei tot.

Acum.

Aici.

Pe masa.

Daca nu ai totul, mai bine nu ai nimic.

Niciodata.

Si o sa fii singur.

Si o sa iti fii deajuns.

Caci ti-a ajuns cu atatea neajunsuri si compromisuri.

Nu mai vrei sa mai fii cel mai prost din curtea scolii.

Ala care vorbeste de cat de fericiti sunt ai lui, si ajunge acasa sa adune bibelourile sparte, vestigii ale neintelegerilor amiabile intre ai sai parinti.

Ceasul biologic bate. Orele sunt inaintate.

Ce ai de gand sa faci cu viata ta?

O sa continui sa o irosesti?

Pentru ce traiesti?

Iti suna cunoscut?

Ce faci cu toate astea?

Le cari dupa tine?

Pana cand?

Cu ce pret?

Pentru cine?

De ce?

Bottomline…

img_20140623_151143

Despre calatorii initiatice…

Despre calatorii initiatice…

Vara trecuta am avut o revelatie, si cam ca toate revelatiile mele, s-a napustit peste mine, luandu-ma total pe nepregatite. S-a instalat frumusel in teasta si m-am trezit ca planul cu care plecasem io de acasa spre salonul de tatuaj nu mai era acelasi. In loc de triunghiuri complementare, am decis sa rune.

Draga mea artista care se inhamase in a ma tatua, once more, zice razand in hohote:

Esti sigura? Ieri discutasem cu totul altceva!

Si atunci a fost fix momentul in care ceva mai adevarat despre mine nu as fi putut grai:

Da, dar am avut o revelatie, si asa o sa fie. Eram in metrou si mi-au aparut in cap rune. Deci rune vreau! 11… Rosii… Pe spinare…

Unii isi iau picioarele la spinare, io mi-s cu runele… Mi-a luat fix 5 minute sa mi le aleg din marea de simboluri nordice.

Daca vreti sa stiti in detaliu ce si cum se ascunde simbolic pe spatele meu, luati de cititi o postare pe care am scris-o pe cand inca eram cu Bepanthen-ul la purtator si dormeam pe burta sa nu cumva sa… : https://mytwitchoftheday.ro/2013/remembrance-from-another-life/. A noua runa din sirul meu rosu nordic este cea care se leaga numai bine de conceptul de calatorii initiatice.

raido

E pe mine, e de bine, e in fabrici si uzine, deci tre’ sa fie ceva legat de Sine. Sau sine (d’alea de tren). Expresia de “calatorie initiatica” ma duce cu gandul instant la basmele “Povestea lui Harap Alb” si “Fat Frumos din lacrima”. Io am invatat la scoala ca barbatii, acesti Feti Frumosi si Harapi Albi, la un moment dat in viata, tre’ sa strabata lumea-n lung si-n lat, sa-si dovedeasca fortele si putintele, sa treaca prin foc si para, pentru a fi demni de mana unei tinere si preafrumoase domnite, al carei tata e cu geana pe ei.

Every move they make, every breath they take, her daddy gonna be watching them… Ati observat ca mamele de printese, cat si barbati incercati de soarta nu prea apar in cele doua basme la care m-am incumetat sa fac referire? [Creanga si Eminescu cred ca se distreaza copios uitandu-se cum ce-au scris ei acum mai bine de 130 de ani este dat drept referinta intr-un blogpost despre “fugit cu banii de paine”.]

Tatii sunt cei care taie si spanzura. Care isi pregatesc fiii si isi apara cu determinare fiicele. Cei care discuta cu eventualii pretendenti ai fiicelor, cat si cei care ii trimit la incercari de initiere pe fiii lor.

Asta se intampla in basme, stimati, cat si stimate cititori & cititoare. Viata bate filmul, adica ceea ce ar trebui sa se intample in teorie – tati prezenti, implicati, atenti la nevoile odraslelor lor, in realitate se cufunda in normele de aplicare… care practic se reduc la sloganul “care pe care”. Imi permit sa vorbesc de generatia mea, respectiv de oamenii care acum au 25-35 ani.

Nu voi face nicidecum apologia tatilor absenti, neimplicati, pe alocuri agresivi, inadecvati, neasumati, dar ma avant sa spun ca si tatii nostri au avut si ei tatii lor. Care i-au (ar fi trebuit sa ii fi) invatat meserie. Arta si meseria de a fi tata… Aoleu muica si cu puica! Everyone’s got some good ol’ daddy issues! Mana sus cine zice ca n-are…

Pe de alta parte toti suntem niste membrii onorabili, functionali si platitori de taxe ai acestei patrii. Cu our daddy issues cu tot. Partea de-a dreptul amuzanta e ca atunci cand vine vorba de calatorii initiatice, amintirea tatilor trecuti reapare sa ne bantuie oleaca.

Prima oara cand am mers.

Prima oara cand am mers pe bicicleta.

Prima oara cand am plecat intr-o excursie.

Prima oara cand am luat contact cu apa marii.

Prima oara cand am plecat in vacanta cu familia.

Prima oara cand am fost la volanul unei masini.

Prima data cand ne-am urcat pe un motor.

Intrebarea pe care vi-o lansez acum e: Unde era tata atunci?

Era prin preajma fara sa ajute?

Era si ne spunea cat de prosti/nepriceputi suntem?

Era langa oferind tot sprijinul si suportul?

Era in cu totul alta parte fara sa stie macar de ceea ce faceam?

Nu era din motive obiective?

Si-ar fi dorit sa fie?

Boooon. Anii trec, noi crestem, tatii caruntesc si ne apar in cale provocarile initiatice.

Dat cu parapanta.

Dat cu parasuta.

Dat cu motorul pe 3 roti, 2 roti, 1 roata, nicio roata… :))

Plecat in calatorii dubioase in tari vecine sau total straine.

Plecat de nebun cu alti nebuni la fel ca tine in vederea regasirii si confirmarii statutului de om care poate.

Plecat cu bicicleta pe Dunare insotit de toate urgiile meteolologice posibile.

Plecat cu motoreta prin tara la deal si la vale.

Plecat cu vitezana pe piscuri de munte.

Plecat cu mobra in lumea larga prin vant, burnite si ploi.

Vino tata sa ma vezi, stau in unitate! vorba cantecului. Unii fac stagiul militar, altii dau militaria jos din pod si mai sunt si aia, total sariti, care isi fac propria lor armata. Ca sa demonstreze ca pot. Eu pot. Eu stiu. Eu vreau. Eu sunt. Eu gandesc. Eu simt. Me! Pick me! Me! Mee! Meee!

Nu mai sunt ala mic, neajutorat si prost. Is mare, capabil si prost destept. Da ma, sunt destept! M-am desteptat singur si-am invatat sa suflu in iaurt ca si iaurtul frige cateodata.

Calatorului ii sade bine cu drumul. Si cu libertatea ca daca vrea, poate sa incalece pe-o sa si sa isi traiasca povestea-asa. Si ca dupa ce se va fi luptat cu balaurii adevarati, cat si inchipuiti se va intoarce acasa pentru a recuceri reduta care de fapt e tot a lui. Reduta primordiala. Unde se simte bine, mai ceva ca la tzatza mamei.

Cu mama stai, cu tata te duci. Dar intotdeauna te intorci. Unde iti este cel mai bine. Unde sufletul se simte ca la el acasa. Unde inima se ancoreaza fara vreun gand de relocare. Unde ii vezi fata dimineata pe perna de langa tine si-ti vine sa te tot uiti asa, ca nu cumva s-o uiti. There is a time for travelling alone, as there is a time for travelling together.

Nu uitati ca tre’ sa pleci din cand in cand pentru a te putea intoarce. Dorul si distanta isi au si ele rostul lor in viata asta. Vei gasi cu siguranta drumul inapoi…