Category Archives: Ruminez, deci exist!

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Mulier Inter Obiectum Et Subiectum

Sunt femeie.

Traiesc in Romania.

Nascuta si crescuta la capitala.

Am avut privilegiul de a invata ceva carte. Multa si marunta.

Incat sa-mi destup mintea si gandurile sa-mi zboare spre zari nebanuite ale posibilitatilor pe care le am in fata.

Dar inainte sa ajung femeie am fost o copila hormonala in cautarea raspunsurilor cu jalba-n bat. Tupeista si provocatoare. In permanenta goana dupa descoperire de Sine si de altii. Ca de altfel toate adolescentele care aveau aceeasi varsta cu mine pe atunci. Cand ma gandesc cate au mai patimit ai mei cu mine ma apuca groaza.

Crize din zori si pana in seara.

Certuri peste certuri.

Nemultumiri eterne.

Aruncari cu capul inainte.

Dar a mea muma, cu doza de intelepciune cea de pe urma, inainte de luatul campilor mi-a zis ‘As vrea sa poti sa te vezi acum. Ce ai face in locul meu?’. Replica asta mi-a ramas in minte si o voi considera intotdeauna o dovada de parentaj eficient si sincer. Consultarea adolescentului atunci cand acesta o ia razna si nu prea mai stii ce sa faci ca parinte.

Cat despre provocari si tupeu, in adolescenta mi s-au dezvoltat exponential! Eram cea mai tare si parcare si parcarea nu era deloc goala, stimati telespectatori. Descopeream in fiecare zi ca pot face o groaza de lucruri pe care nu le puteam face cand eram o copilita.

Si faptul ca ma dezvoltam si din punct de vedere fizic imi confirma ca tin lumea in maini. Urcusuri si caderi emotionale. Montagne-russe in toata regula! La nivel social interactiunile mi se diversificau atat cu fetele, cat si cu baietii. Ma transformam pe zi ce trecea dintr-unul dintre ‘baietii din spate’ intr-una dintre tipele alea care mergeau pe la terase cand baietii rai ai grupul chiuleau in masa. Si ce perioada faina de crestere a fost! Experimentare, risc si aventura!

Intr-un minut imi treceau prin cap un catralion de idei care porneau de la ‘cum dracu imi fac io tema la mate pana maine?’ si se opreau la ‘ce-ar fi daca as face sex cu nush cine?’.

Aoleo! Adica ma gandeam in adolescenta la sex? Pesemne ca n-am fost foarte cuminte! Unii ar putea zice ca numai panaramele au ganduri dintr-astea… Am avut intalniri pe nevazute, m-am urcat in masini cu oameni pe care ii cunosteam de putina vreme, am flirtat doar de dragul flirtului, m-am pupat si cate si mai cate.

Dar am avut noroc!

Noroc de niste parinti intregi la cap care nu mi-au pus etichete pentru manifestarea unor comportamente firesti pentru adolescenta.

Noroc cu un anturaj in care ce-i drept io am ales sa fiu care imbina copilaritul cu golanitul fara a se expune aiurea unor riscuri majore.

Noroc de mintea cea de pe urma care m-a ajutat in anumite situatii sa ma eschivez in loc de a ma apara.

Numai ca vedeti voi, norocul asta nu il are toata lumea. Ca mine erau atat de multe fete…

Erau, sunt si vor fi mult timp de acum incolo! Fete care cauta ceva fara sa stie exact ce cauta. Fete care cred vorbele dulci ale unor baieti care le declara dragoste vesnica sau doar le baga in seama. Fete care vor sa devina femei cat mai repede pentru a capata control asupra propriilor lor trairi si experiente.

Dar pe drumul asta de autodescoperire pe care fiecare fata il parcurge in adolescenta apar galerii de suport sau anti-suport! Bine asaaa! Esti cea mai tare! Curvo! Nu ti-e rusine ca te vede toata lumea!

main_title

Si daca stai sa te mai si gandesti la climatul cultural tipic balcanic in care barbatilor le este permis in principiu sa orice, in vreme ce femeile trebuie sa ceara voie sa existe asa cum vor ele sa existe, lucrurile se complica brusc, iar consecintele sunt drastice.

Drumul se reteaza, incep sa pice pietre, aluneca pamantul de sub picioare, iar raspunsurile gasite nu sunt tocmai cele mai frumoase. E foarte usor sa spui ca o pustioaica provocatoare e curva! Nu trebuie sa te uiti la ea din toate partile si sa o intelegi. O bagi intr-o cutie si gata!

Numai ca acea cutie se transforma treptat in cusca ei. Cu fiecare eticheta strigata din toti bojocii de oameni de nimic se mai adauga o bara de metal custii. Cu mintea si experienta de acum pot lesne desconsidera o astfel de remarca la adresa mea, pentru ca stiu cine sunt si mai ales, stiu cine nu sunt!

Dar cum ramane cu fetele de 14, 15, 16, 17, 18… ani? Ele au (ne)sansa sa creada pe cuvant gurile slobode si avide de sange si sa inceapa sa se comporte in acord cu eticheta aplicata. ‘Sexul surpriza’ asa cum au numit niste putzoi violul adolescentei din judetul Vaslui n-ar trebui sa mai fie o surpriza pentru nimeni in Romania! Trebuie doar sa deschizi ochii si un ziar ca te vei elucina de la cap la coada.

Copii, adolescenti, adulti si batrani din toate partile tarii sunt abuzati sexual de familie, parteneri, membrii din comunitate sau straini in fiecare zi. Asta e normalitatea noastra ingretzosanta! Statistic vorbind! Mediatizarea sporadica sau recurenta a acestui tip de infractiuni pare doar sa fi desensibilizat populatia pana in momentul in care se gasesc circumstante atenuante de genul ‘Hai mai ca si ea si-a cerut-o! Ce cauta singura pe strada la ora aia?’.

Si totusi a fost nevoie de eruperea unui caz de viol multiplu ca sa ne trezeasca din somnul nepasarii si rationalizarii! Unul pentru care sa semnam petitii de judecare a faptasilor in arest, nu in libertate. Dar in valtoarea asta nebuna a reconstituirii evenimentelor, victima aproape majora si-o ia pe toate partile fix ca in momentul in care s-a petrecut violul.

Apare la TV si este supra-expusa ca sa stie toata lumea cine e, cum arata si cate lacrimi ii curg pe obraji pe secunda.

Este disecata din crestet pana in talpi: ca a fost curva, ca n-a fost curva, ca s-a dus de buna-voie, ca stia, ca se astepta, ca denigreaza satul vasluian.

C-o fi c-o-mparti!

Bai oameni buni! Am ajuns oare atat de dezumanizati incat nu putem recunoaste niste orori atunci cand ne stropesc peste fata? O fata care abia ce devenise majora a fost violata de 7 barbati majori si vaccinati pe un camp intr-o zi de noiembrie a anului trecut! Trei dintre faptasi si-au recunoscut fapta! Restul se freaca pe Facebook in campanii de denigrare a victimei atatand un sat intreg in apararea onoarei lor de barbati care au facut nitzel sex-surpriza.

Surpriza, nu?

Surpriza e ca oamenii legii sunt tot barbati care nu condamna violul si agresiunea sexuala asupra femeilor.

Ca doar in judetul Vaslui se bea, se bate si se fute surpriza! Iar militienii, procurorii si judecatorii nu pot condamna niste ‘surprize autohtone nevinovate’. Sunt altele mai grave care trebuie gandite, nu ne incurcam cu fete care zic ca-au fost violate, cand noi ca barbati stim dom’le ca le-a cam placut dom’le si acum vor sa bage dupa gratii tineri nevinovati.

Lasand cinismul defensiv la o parte, femeia din punct de vedere cultural in mari parti ale Romaniei continua sa fie obiect.

Care e mutat de colo-colo.

Care nu trebuie sa graiasca.

Sa gandeasca.

Sa doreasca.

Ci doar sa execute.

Iar aceasta mentalitate este propagata de barbati cu acordul tacit si incurajarea pe sub mana a femeilor in etate care isi stiu prea bine locul astfel incat lucrurile sa fie oranduite pana la capat.

Nimeni nu iese din tipar. Si daca indrazneste, va fi tras pe roata sau violata la capu’ satului sa se invete minte o data si o data. O segregare demna de-o cauza mai dreapta!

Mai sunt, pe de alta parte si femeile subiect, crescute de mame subiect, care le-au invatat sa isi sustine punctul de vedere.

Sa tina capul sus indiferent de circumstante.

Sa faca fata cu gratie realitatii si discrepantelor de gen.

Si sa spuna NU atunci cand sunt puse in fata unui fapt la care nu doresc sa ia parte!

Asa ca dragii si dragile mele, in cazul in care aveati nevoie de o confirmare suplimentara: violul e crima! NU inseamna NU! Oamenii adevarati condamna violul, fie ei barbati sau femei! Daca taceti azi, maine veti urma voi! Solidaritate sociala pentru adolescenta din judetul Vaslui si acelora ca ea care nu au curajul sa isi denunte agresorii!

Vive la fucking resistance!

rapeisrape_big1

plECarea nECesara

plECarea nECesara

27 iunie.

Sambata.

Dimineata.

Miros de ploaie si chef de viata. Bagajele facute fedeles. Matzele se uita dojenitor la noi pe picior de plecare si ne spun din priviri ca ne raporteaza la protectia animalelor pentru ca suntem ‘parinti denaturati’. Plecam calare pe Suzume la cel mai lung drum impreuna, cat si separat. Bucuresti-Bontida si retur. Aproximativ 1000 km.

Ce mare scofala! Barbatul stie ruta. La dus mergem Brasov-Sighisoara-Targu Mures-Cluj-Bontida. Ne ies ochii ca la melci pana iesim din Bucuresti prin Colentina. Pana la urma scapam de traficul haotic de periferie si incepem sa ne bucuram de privelistea drumului. Ploiesti in reparatii de drumuri. Brasov pe curbe descendente ametitoare.

Stau precum o regina pe saua pasagerului, sprijinita de top-case, cu mainile pe manere si casca infipta pe cap in loc de coroana. Ma simt bine. Cant in casca. El se distreaza pe curbe fara a renunta la prudenta si fluenta in mers. In nush ce oras de pe drum, pare-mi-se Brasov, unu’ da sa se bage peste noi. Se apropie ca bou’ de noi. Ridic mana la el si il injur birjareste in casca. Se potoleste si franeaza.

O tinem tot intr-o serpuiala senina pana la Sighisoara, dupa care apar niscaiva ace de par provocatoare pana-n Targu Mures. Il simt cum se bucura precum un copil care se da pentru prima oara cu bicicleta pe dealuri. Mai oprim, ne mai dezmortim fundurile, mai bem o cafea, mai stau la o tacla doo.

unnamed (1)

Ajungem langa Cluj!

Yeepeeyaho!

Mai avem asa putin!

Rascruci!

Bontidaaa!

Suntem aici! E 18:30. Suntem pe drum de la 8:30. O cautam frenetic pe doamna in curtea careia sa lasam bestia pe doua roti. O gasim pe strada Sicului. Avem un moment de pendulare si cugetare adanca soldat cu decizia de a lasa motoreta acolo-sa in batatura omului. Luam snopul de bagaje si ne ducem spre festival.

Wristbands first, camping second, put up the tent third… Suntem bine! Noroiul e peste tot numai in locul de campare nu. Sunteti dotati! Avem cizme de guma. Halal colectie de incaltari: booti moto, cizme de cauciuc si slapi.

unnamed

Omul meu e strasnic! Cum si-a condus el femeia la castel atata amar de drum! Dar nu se lasa, desi in uitatura i se citeste istoveala. Mergem sa bem o bere, sa luam pulsul festivalului, sa ne afundam picioarele-n glod. Se simte ca si cum ai merge pe ceva pufos si moale.

Ce mai senzatie. A inceput Nouvelle Vague. Gasim niste oameni cunoscuti. Incepem sa sporovaim printre melodii. Soarele se pregateste sa apuna. Zarile arata ademenitor. Miroase a iarba ca la balamuc! Se gata Nouvelle Vague. Se pregatesc Dub Pistols. Ne mai preumblam un pic de jur imprejur. Mancam o rapana babana. Ne intoarcem la scena principala.

Pistols sar de apucati spunand cat de tare le place la EC. Si noua ne placeee! Vibe-urile lor dub, ska, reggae nu se uita usor. Dupa o ora si mai bine de sarit in toate directiile se gata si dansii.

Urmeaza, urmeaaza, urmeaaazaa: Rudimental!

‘Tell me that you love mee, yeah! Tell me that you need me, yeah! Tell me that you love, tell me that you need me!’

Sunt o gramada de oameni. Habar n-aveam! Multi barbati si doua gagici. Beat-urile devin minimaliste, dar suna tare bine in contextul noptii de Bontida. Ne cam dor picioarele de la condensul din cauciucuri asa ca ii zic omului sa mergem sa stam pe o lada de Becks pana la finalul rudimentar. Multimea e compacta asa ca ma avant nebuna sa strapung drum ca sa ajungem sa sadem.

Ma injura unii, ma tzatzaie altii, dar dupa ceva minute ajungem. Ne asezam. Picioarele ne multumesc pe aceasta cale. Ne uitam in jur. Cizme de cauciuc, funduri in blugi taiati, salvari, conversi innoroiti, corpuri undiutoare in miscare.

Barbatul se uita la mine rugator si zice: ‘Nu mai pot! Hai la somn!’. Dau din cap aprobator si ne pornim ocolit spre camping. Razbatem prin bezna incercand sa nu ne rupem gaturile in atele corturilor. Evrica! Iata cortul! Nemesi 2. Mic, gri si de imprumut! Adapostul nostru pe perioada festivala.

Ups! Am uitat o plasa deschisa. E plin de furnici inauntru. Asta e, o sa dormim impreuna la noapte. Bagam dopurile de urechi, tragem sacii de dormit peste noi si somn taica. Prin noapte ne strabat niste furnici. Le trimitem la plimbare. Revin. Iar le dam la o parte. Si tot asa pana dimineata. Devine deja reflex, caci io una dorm dusa.

E dimineata. Soarele incalzeste cortul. El se trezeste cu sarg, foscaie printre sacose si pleaca la dus. Se intoarce juma’ de ora mai tarziu, dupa un dus rece cu trei cafele aburinde in brate. Ma trezeste cu drag si precautie.

He knows once you poke the bear, you have to start counting your blessings! Ma trezesc buimaca, arunc un ochi afara din cort si vad cafelele. Ma uit la el si ii zambesc tamp a multumire. Imi zambeste dragastos inapoi. Il iubesc si el stie asta. Ma iubeste si ma rasfata. E dimineata frumoasa, cu cafea, cu cizme pline de noroi uscat, dus revigorant de rece si drum’n’base.

unnamed (2)

Sa vedem ce facem azi!

Wishlist

Wishlist

Together_by_John77

How about…
…letting me in on your soul’s whereabouts
…slowing down your mind from running out on you
…spending more time hoping and less stoping
…glowing in the dark together
…shining bright in broad daylight
…grasping words and meanings where there are some
…chasing fears where reasons are none
…holding hands and never letting go
…breathing the cold morning air
…feeling anyway you want to
…sneaking up on yourself and laughing out loud
…giving yourself the benefit of the doubt
…starting over when you feel down and under
Right about now…

CELTA – The Happy Ending

CELTA – The Happy Ending

I present to all of you the people I spent my CELTA with:

Nobel Nicoleta
Glorious Georgiana
Rigorous Richard
Marvelous Mariana
Remarkable Raluca
Mettlesome Monica
Magical Mara
Victorious Victor
Tenacious Tiberiu
Magnificent Mana
Logical Laura
Eloquent Elena
Illustrious Ioana
Comprehensive Claudia
Meaningful Madalina

Hats off to everyone for everything that you have done during this intensive life and learning experience.

vonnegut_sm

P.S.: This is not the end…

CELTA – The Round Up

CELTA – The Round Up

8fcc377804faec88c088e46057d9f273

Pe fundal o am pe Sheryl Crow care imi canta de zor ca “All I wanna do is have some fun…”, tocmai am infulecat delicately un croissant, iar pe lada militara pe care imi sprijin picioarele sa nu cumva sa-mi fuga laptopul din poala se odihneste o cana de cafea proaspat facuta. E sambata. Nu am TP azi.

Dar voi avea luni… si joi… si gata. Ura si la gara! Dar pana luni trebuie sa LP, LA, ASS, PPT, ETC. Am dormit boiereste vreo 7 ore pe furtuna si vant nestatornic. Ma bucur de soarele de afara si ma gandesc cu groaza gratie la toate cele cate am de pregatit pentru ultima saptamana de CELTA.

Am trecut pare-se la etapa de “Zboara, puiule, zboara!”, in care e fix treaba noastra ce si cum predam atata timp cand toate puse cap la cap fac o lectie unitara care sa ii ajute pe cursanti, nu sa le faca creierii prastie. Mi-e asa un drag de toti cursantii carora le-am predat pana acum de la pre-intermediate catre upper-intermediate and back. Pentru simplul fapt ca impreuna ne-am bagat intr-o barca care ulterior a fost lansata in apele tulburi ale invatatului/predatului de limba engleza.

Si suntem in continuare in aceeasi barca, chiar daca unii stau in banci si iau notite, iar altii se chinuie sa scrie inteligibil pe whiteboard. Pe parcursul acestei experiente de curs mi-a fost dat sa resimt bine de tot si mai presus de toate umanitatea celor din jurul meu. Momentele in care habar n-au ce ar trebui sa faca, momentele in care parca le vine sa isi ia campii si sa fuga mancand norii fara sa se mai uite inapoi, momentele de usurare ca “am scapat cu bine si din asta” care se soldeaza cel mai adesea cu un powernap in gradina printre flori (nu in gradina pe pamant, don’t get me wrong… :P) si rarele momente in care zici ca l-ai apucat pe Dumnezeul Cambridge-ului de-un picior si nu vrei sa-i mai dai drumul a.k.a. getting an above standard in your TP.

To be honest with you, io pana acum nu l-am apucat pe Dumnezeu de picioare, da’ mama-mama ce-am mai incercat. Si de fiecare data mi se pare ca ma incontrez si mai tare, doar-doar l-oi prinde. O sa vina si momentul ala… sau nu, ceea ce este la fel de in regula, caci cum bine ne spunea unul dintre mentorii nostri de curs: obiectivul vostru during CELTA este ca lectiile sa fie to standard, asa ca nu visati la cai verzi pe pereti ca s-ar putea sa va frustrati aiurea-n tramvai!

Eh, partea cu caii verzi, frustrarea si tramvaiul is interpretari personale, caci eticheta profesionala nu le-ar permite nicicand tutorilor de curs sa se lanseze in astfel de afirmatii fara de perdea. Fiecare saptamana isi are its peak of tension pe langa numeroasele highs & lows care sunt deja la ordinea zilei. Al meu a fost noaptea de joi spre vineri in care am apucat sa dorm iepureste de pe la 3 pana pe la 6. Lucky me!

Vineri dimineata, la grupul de suport matinal in care stateam cu totii calare pe imprimanta sa ne pregatim materialele pentru TP si ASS (stop giggling, cuz it’s not ass as in behind, it’s ass as in assignment), am concluzionat ca exista si alta lume care nu pusese geana pe geana in noaptea anterioara. De ce? ma puteti intreba senini…

Pai dragii babei (si chiar cred ca sunt indreptatita sa ma autointitulez astfel intrucat mi-au iesit ceva peri albi de cand cu CELTA), io de exemplu vineri a trebuit sa predau la clasa, pe de o parte, cat sa si predau un assignment, pe de alta parte. Joi am mers la curs de la 08:30-17:00, am ajuns acasa pe la 18:00ish, m-am invartit de 3 ori intr-un loc pana pe la 19:30 si de atunci pana la 02:30 A.M. the following day m-am pironit pe canapea cu laptopul in brate, ca sa imi fac toate cele pentru a doua zi. Am avut un moment scurt de WTFaaaaaac?! pentru ca le vedeam pe toate venind peste mine, coplesindu-ma si lasandu-ma livida fara pic de suflare in mine! Dar my comeback was strong. Cu muzica din anii ’90 pe fundal m-am apucat de treaba. Si-am facut-o. Nu perfect, dar cu ideea perfectiunii in ganduri si-n simtiri.

Mi-am mai notat chestii amuzante care s-au spus/gandit in clasa de la saptamana 2 incoace si o sa vi le dau spre vizionare, dar tocmai mi-a venit in minte momentul in care am fost scolded by one of our tutors intr-o zi, cre’ca joi daca nu ma insel, pentru accesele de snorting pseudo-isteric carora le-am dat voie sa fie fix in mijlocului unui TP in care noi, aia care nu predam, trebuia sa fim intr-o bucata, observand, ajutand, si nu razand precum niste liceeni la orele de educatie sexuala.

N-as putea sa spun ce ne-a dat startul, dar stiu ca la un moment dat am fost informati gracefully ca daca mai continuam in stilul asta vom fi catapultati din clasa cu fulgi cu tot. Ne-am potolit, dar isteria era mult prea mare. Atinsese cote alarmante! De ce? Pentru simplul fapt ca nu predam in ziua aia si deci mintea zburda de zaluda printre circumvolutiuni, iar oboseala ii tinea isonul. Ne-am luat o portie buna de morala de ne venea sa ne sapam gropi in care sa ne varam capetele pe loc, precum niste struti urbani.

Slava Domnului pentru rabdarea si intelepciunea tutorilor nostri, ca daca nu era asa cum este, s-ar fi lasat cu avertismente peste avertismente. Si mai e ceva: Slava Domnului ca fiecare dintre cei 12 trainees stie ca his outside-the-classroom persona is and should be very different from his inside-the-classroom persona. Altfel, ar fi iesit o mare varza! Profesionalismul nu ne lipseste, poate doar oleaca de autocontrol, dar nu e nimic care nu poate fi remediat de un weekend de tihna si recentrare pe sine si ai nostri.

Ah, BTW, printre snopul de chestii faine de dinamica de grup de CELTA trainees s-a intamplat inca una tare: la sfarsitul fiecarei saptamani de blood, sweat and tears, am iesit la “bere” to laugh our heads off, thank God we’re still alive, make sense of the week and vent a little bit.

Acum feast your eyes on some juicy (inter)personal insights from the past two weeks. Viewer’s discretion IS advised…

DAY 7

How about dressing up for a funeral?
Let’s have a cannibal celebration!
Relatives should be relative…
The moodal verbs are oozy, just like the squeltchy mud
Forget the hidden stakes/standards you set up for yourself for they might hit you in the head while you’re sprinting the last mile until the finish and shatter your illusion of success.
It’s a slight difference between unique and eunuch!

DAY 8

Give activities the time they need!
Your logical staging is staggering!
I cocked it up, you cocked it up, he cocked it up, she cocked it up… Cock-a-doodle-dooo!
Let’s discuss about roundabouts!
Shall wear a suitable attire or just a tire?
I will dwell on a well until I get well and meet Elle.
Come for table, comfortable for comfort table?
I was thinking of but in a weak form. Yeah, that happens when you’re speaking out of your butt…
There clearly are rules of stress in English!
In classroom be prepared to make a fool of yourself in order to facilitate pronunciation…

DAY 9

Coping with stress? I’m working with it. Do you have stress problems?
Ven du ve gou tu vor? a.k.a. When do we go to war (German speaker style…)

DAY 11

Expect everything, I always say, and the unexpected never happens!
I catnapped my cat, while she was taking a nap. Of course, she snapped ass she felt trapped!
Mr. Smith is a locksmith. He likes to lock himself in places. Mrs. Smith is a blacksmith. She likes to give people black eyes. I, on the other hand, am a wordsmith, as people are often smitten by my words.
To swan or to swine? That is the question…
I dare you to tease my brain! Should you succeed, I’ll tease your ego…

DAY 12

I’m as creative as a potato. A sweet potato! 🙂
Today children, we’re gonna learn the passive aggressive voice!
What drives men and women when driving?

DAY 14

Hold on to your hot hard heart and hurry up the hill!
I noticed that when you’re drunk you have problems with your unvoiced dental fricatives…
You can have your bush trimmed any time of the month!
Behead, he ahead, be a head or bee head?
Pavlov, Stanford, Milgram & Asch sitting in a tree E-X-P-E-R-I-M-E-N-T-I-N-G!
Would you like to be with your feet on the ground or better with your feet in the ground?
How does a con cope with the psychological effects of confinement?
Does being self-sufficient suffice?
I am argumentative, humourous, extrovert, rebellious, talkative, slightly arrogant, resilient, attention-seeking and self-sufficient. Oh my! I could easily go the the moon and back!
There’s no more room in the room!
Meaningful writing rocks!

Hoping that you had the chance to experiment second hand what CELTA training is all about in terms of effort, emotions and actions, wish me luck for the last week of the course. TP-7, TP-8 and ASS-4 here I come! Come out, come out, wherever you are…