Tag Archives: feminism

Dec15

Fa-te!

Posted on by
Fa-te!

Ieri mai pe seara asa, din confortul propriului barlog am inceput sa sar din www in www manata de dorinta de a gasi ceva fain pe care sa il observ, admir si analizez pana devine simplu ca buna ziua. Vechiul meu prieten youtube mi-a venit in ajutor cu puhoaie de link-uri care mai de care mai inedite in felul lor.

Si pentru ca sunt o cititoare inraita a blogului NU publicitatii ofensatoare am aruncat o privire de control si pe acolo. Varietatea reclamelor care fac (ab)uz de femei pentru a puncta misogin nu inceteaza sa ma uluiasca. Cat si intinderea lor longitudinala. Ai zice ca din anii ’50 pana in prezent s-ar fi schimbat regimuri politice, mentalitati, reprezentari sociale si pana la un anumit punct chiar asa si este. Numai ca piatra de incercare a acestor schimbari iminente pare a fi reprezentarea femeii.

Din pacate pentru multi creativi ai zilelor noastre femeia nu poate fi clintita din mintile lor (creative) din rolul de obiect decorativ. Nu stiu exact ce e mai degradant: sa faci o campanie de promovare a unui produs in care sa ai femei ficusi sau sa recurgi la scoaterea in evidenta a beneficiilor unui produs facand apel la o imagine distorsionata si stereotipa a femeii? Mai bine de juma’ de ora m-am tot uitat la reclame in care femeile apareau zambitoare si tacute, usor imbracate si amabile sau saritoare!

Folosesc acest termen tocmai pentru a sublinia ridicolul unor abordari de marketing care, culmea, provin din partea unor trusturi maricele, nu de la firma de afise publicitare din cartier. Daca in unele reclame (la masini de obicei) sunt introduse femei care sar pentru a accentua fiabilitatea suspensiilor de exemplu, in alte reclame femeile adopta roluri de “intr-ajutorare a barbatilor”, de unde le putem categorisi ca fiind “saritoare”.

Pentru ca sar in ajutorul barbatilor. Cum? Pai cum altfel, decat facand ce stiu ele mai bine sa faca: curat, mancare, servit, debarasat, crosetat, pregatit, calcat, spalat. In continuare, unele brand-uri se construiesc cu ajutorul acestui concept de femeie. Cineva le-a spus acestor creatori ca asta ar fi reteta succesului care ar garanta cresterea exponentiala a vanzarilor la produsul marketat.

Offf! Va marturisesc ca am trairi ambivalente in raport cu acesti oameni. Pe de o parte ii compatimesc pentru ca educatia, experienta profesionala, cat nici cea personala nu au reusit sa ii determine sa evolueze catre o gandire cu adevarat creativa si non-stereotipa care din punctul meu de vedere ar trebui sa fie o preconditie in a lucra intr-un departament de creatie. Pe de alta parte vederea produselor muncii lor care impanzesc media ma irita substantial, cu atat mai mult cu cat unele dintre acestea beneficiaza si de gratificare sociala primind diferinte premii si distinctii.

Dupa finalizarea momentului meu de revolta mi-am zis: Vreau sa gasesc o campanie diferita, care sa valorifice cu adevarat femeia, nu sa o reduca la un simplu obiect decorativ sau subiect cu capacitati limitate! N-a trebuit sa caut foarte mult, ca am si dat peste un site care prezenta bune si rele practici in materie de conceptualizare a femeii in publicitate in ultimii ani. Si acolo, acolo am descoperit-o.

Pe ea…CAMPANIA! Am iscodit-o timid, cu o oarecare teama ca imi va dezamagi asteptarile. Am vizionat clip dupa clip pentru ca in totala cunostinta de cauza sa concluzionez: Asta da campanie feminista! Si partea cea mai faina e ca nu cred ca printre obiectivele principale ale campaniei a fost neaparat promovarea femeii libera de stereotipurile sociale, dar fara doar si poate a fost un castig major. Nu ma declar vreo experta intr-ale marketing-ului, dar pot sa spun ca in materie de comportament de consumator stiu cate ceva. Am comportament. Consum. Deci un oarecare nivel de expertiza detin :).

Si pentru ca presimt ca deja intrebati monitorul: Ce campanie? A cui? Despre ce? Hai zi o data ca mor aici! o sa va fac pe plac. Campania care m-a cucerit irecuperabil prin prospetime, noutate, forta si feminism e MAKE YOURSELF – Female Athletes by Nike. Aparuta pe piata prin 2010 – 2011, campania si-a dorit, cum era si de asteptat, sa promoveze echipamente sportive pentru femei produse de Nike continuand pe aceeasi linie de marketing complexa care le-a adus in trecut si 2 premii Emmy pentru “Cea mai buna reclama”: The Morning After (2000) & “Move” (2002).

Nu stiu in ce masura campania “Make Yourself” a.k.a. “Fa-te” 😉 a castigat pana in prezent premii in industria PR & marketing, dar am o vaga banuiala ca vanzarile la linia de echipamente sportive pentru femei au crescut considerabil. Daca imi urmati hatarul sa vorbim un pic despre sloganul campaniei, o sa descoperiti cam cum functioneaza particica mea de minte feminista.

Make yourself mi se pare a fi un indemn dinamic, in forta care subliniaza capacitatea femeii de a se crea si re-crea in fiecare zi. Pentru ca are puterea si determinarea necesare pentru a fi constructorul propriei existente, in control asupra telurilor sale, cat si constienta de resursele pe care le detine in implinirea asteptarilor sale. Se contureaza cu maiestrie imaginea femeilor tinere, care fac sport (de performanta sau nu) si care realizeaza tot ceea ce isi pun in cap. Cu mandrie… stralucire… putere… frumusete…

Daca ar fi sa iau pe rand detaliile care mi-au atras atentia in campania Make Yourself cred ca as sta sa scriu pana maine dimineata. Nu ca m-ar deranja cu ceva acest lucru, dar cu siguranta as trece in underground, fiind citita (cu greu) doar de prietenii apropiati convinsi in prealabil ca chiar daca e lung articolul, merita citit pana la sfarsit.

Anyway, campania de fata s-a concentrat pe marturiile a 7 sportive care au reusit sa ajunga la performanta prin forte proprii si dupa parcurgerea unui drum lung pavat cu ore de antrenament, competitii si sacrificarea unor momente din viata.

Si pentru ca 7 este un numar magic oriunde, nu numai in publicitate, atletele care s-au aliniat in aceasta gala a femeilor care se construiesc pe ele insele in fiecare zi sunt:

– Allyson Felix (S.U.A.), 27 ani, afro-americana, alergatoare, de 3 ori medaliata cu aur la Jocurile Olimpice din Londra (2012), medaliata cu aur si argint la Jocurile Olimpice din Beijing (2008) si medaliata cu argint la Jocurile Olimpice din Atena (2004);

– Li Na (China), 30 ani, asiatica, jucatoare de tennis, detinatoare a 6 titluri acordate de Women Tennis Association si 19 titluri acordate de International Tennis Federation, castigatoare a French Open (2011), actualmente numarul 7 mondial;

– Sofia Boutella (Algeria), 30 ani, araba, dansatoare, participanta reprezentand Franta la sectiunea gimnastica ritmica la Jocurile Olimpice la varsta de 18 ani, experienta de dansatoare profesionista ca membra in echipele de dans ale Madonnei si Rihannei;

– Perri Shakes-Drayton (Marea Britanie), 23 ani, afro-americana, alergatoare, medaliata cu aur la Campionatul Mondial de Atletism din Istanbul (2012), dublu medaliata cu bronz la Campionatele Europene de Atletism din Barcelona (2010), medaliata cu aur la Campionatele Europene de Atletism din Kaunas (2009);

– Maria Sharapova (Rusia), 25 ani, caucaziana, jucatoare de tennis, castigatoare a Australian Open (2008), French Open (2012), United States Open (2006), Wimbledon (2004), numarul 1 mondial in 2005, actualmente numarul 2 mondial;

– Hope Solo (S.U.A.), 31 ani, caucaziana, portar in echipa de fotbal cu experienta de peste 9 ani activand pe rand la echipe precum Philadelphia Charge (2003), Kopparbergs Goteborg (2004), Olympique Lyonnais (2005), Saint Louis Athletica (2009-2010), Atlanta Beat (2010), Magic Jack (2011), Seattle Sounders Women (2012);

– Laura Enever (Australia), 21 ani, caucaziana, surfer, ocupanta a locului 8 in The Association for Surfing Professionals, clasata in top 10 la Campionatele de Surfing Profesionist din S.U.A. (2012) – locul 9, Brazilia (2012) – locul 5, Franta (2012) – locul 5, Noua Zeelanda (2012) – locul 5, Australia (2012) – locul 2.

Holy Molly ce de femei sportive si capabile! Numai bune de pus in rama si agatat in sectiunea cu exemple de femei-subiect care sunt in deplin control asupra propriei existente, mustesc de placerea de a trai si sunt blindate cu determinare si perseverenta care le-a adus pana aici. Ah, deci daca ne stoarcem un pic creierii nostri de art directori chiar putem pune cap la cap o campanie cu cap.

Abstract conceptul! Carevasazica s-au luat aceste femei atat de diverse demografic si social, dar atat de asemanatoare uman, s-au pus laolalta, si s-a exploatat conceptul de facere de Sine. Facerea de Sine intotdeauna miroase a bine, pentru ca e home-made! Ele pot in fiecare zi sa faca asta. Cu efort, cu sacrificii, dar intotdeuna cu zambetul pe buze si dorinta de a castiga lupta lor cu ele insele.

Allyson Felix alege sa vorbeasca in testimonialul sau self-making-related despre 3 concepte esentiale in viata sa: competitivitatea, puterea si pasiunea. Si o face relaxata, fata fiindu-i luminata de un mare zambet care se vede treaba ca vine din interiorul fiintei sale. Admite cu nonsalanta ca este o fire competitiva si ca ii place sa castige (Cui nu-i place?), dar ca pentru a ajunge acolo stie ca trebuie sa depuna mult efort. Ceea ce nu pare nici sa o indeparteze de la calea pe care si-a ales-o, nici s-o ingrijoreze in vreun fel. Pentru ca stie ca poate, e constienta ca vrea si dispusa sa depuna efortul necesar. Uite asta numesc io o femeie independenta, puternica si in control!

Li Na se distinge din grupul celor 7 ca femeia in care intelepciunea culturii asiatice se intrepatrunde cu modernismul vremurilor pe care le traieste. Afirma cu indrazneala ca tennis-ul pentru ea reprezinta un sport care le-ar integra pe toate. Mai ceva ca o feminista convinsa face o recomandare excelenta: Traieste pentru tine! Daca stam un pic sa ne gandim despre reprezentarea femeii in cultura asiatica, putem sa ne dam seama cam cat de revolutionara si autentica este gandirea acestei sportive. Atitudinea sa pare sa fie motorul intregii activitati si baza succesului: putere fizica + calm interior + incredere in fortele proprii.

Sofia Boutella desi prin natura meseriei sale de dansator profesionist, pare a fi la granita dintre arta si sport, ne povesteste invaluita de un aer oriental despre libertatea si flexibilitatea pe care ti le confera dansul. Crede cu tarie ca pentru a obtine rezultate trebuie sa le meriti prin munca depusa. Inspiratia sa de a dansa o convinge in fiecare zi sa repete over and over and over again coregrafiile pana cand devin pentru ea o a doua natura, stocate undeva in memoria muschilor ei. Respectul pe care il manifesta in relatie cu dansul e prezent prin insasi timpul pe care il aloca abilitatii sale.

Perri Shakes-Drayton introduce in viziunea femeii moderne a zilelor noastre, care detine controlul asupra propriilor actiuni, ideea de nevoie de suport. Da si femeile moderne simt nevoia de suport din partea celor din jur. Pentru ca independenta si emanciparea femeii zilelor noastre nu includ refuzul oricarei forme de ajutor, ci clarificarea realitatii ca femeia este o fiinta autonoma care poate functiona independent, posedand toate mecanismele si capacitatile necesare in acest sens. Perri tine sa sublinieze faptul ca desi viata sa profesionala evolueaza in ritmul unei curse pe pista de atletism, inafara profesiei isi doreste sa fie aceeasi Perri dintotdeauna. O femeie care isi recunoaste esenta umana si admite nevoia de suport din partea celor din jur este cu adevarat o femeie in toata puterea cuvantului!

Maria Sharapova are o expunere calculata si rationala in descrierea modului in care a ajuns sa fie numarul 2 mondial in prezent. In spatele meciului propriu-zis stau ore intregi de antrenament, atat pe teren, cat si in sala de forta. Scopul si-l are clar fixat in minte: Evalueaza-ti adversarul si fa-ti treaba! Scurt si la obiect. Tipic rusesc! Si totusi recunoaste ca nimic nu se compara emotional cu momentul de pe teren in care nu mai ai ochi pentru miile de oameni care te privesc, ci traiesti in si prin jocul tau. Rusoaica la 25 de ani are si clipe in care “se uita inapoi” la cele cate a reusit pana in prezent, ca motivatie pentru cele ce vor veni.

Hope Solo e portar! Neobisnuita alegere profesionala pentru o femeie, nu credeti? Si totusi asta a vrut sa fie! Si a reusit! Cum? Ea zice ca a fost condusa de pasiune, dragoste si dorinta de a practica acest sport. Dar nu pur si simplu de a-l practica ca o atleta excelenta, ci ca una dintre cele mai bune din aria ei de expertiza. Se mandreste cu faptul ca prin meseria sa a dobandit libertarea de a nu se preface ca este altcineva decat este cu adevarat! Cudos to you, Hope! 😉 Si ca sa fie complet testimonialul si sa ne ramana imprimat pe o emisfera (take your pick!) concluzioneaza ca ea, ca multi dintre atletii de top este o luptatoare care nu se lasa condusa de parerea celor din jur, ci mai degraba de dorinta sa interioara de a lupta pentru lucrul in care crede cel mai mult.

Laura Enever e pe val. Majoritatea timpului, pentru ca e ceea ce ii da combustibil interior. Surfing-ul! Fara frica, fara retineri, fara scuze, australianca a reusit sa isi faca un renume intr-un sport in care nu multe femei se aventureaza. Si in ciuda tuturor acestor chestiuni obiective, ea a vrut si a putut. Sinceritatea cu care isi asuma faptul ca parte din thrill-ul interior pe care il are in competitii provine din faptul ca adora sa demonstreze lumii de ceea ce este in stare m-a dezarmat. Oare constientizarea propriei valori nu este unul dintre apanajele femeii moderne? Nu vorbesc aici de vanitate sau orgoliu nemasurat, ci doar de capacitatea de a te uita in oglinda si a-ti spune: Da ma, sunt tare! Si da, esti, Laura! 🙂

Tot ce mi-a mai ramas de spus dupa toata aceasta desfasurare de forta este: UAU! Deci asa arata femeia tanara, emancipata, subiect, generator si controlor al vietii sale? Bestial! As vrea sa vad mai des dovezi ca oamenii, aia multi si mediatici, inteleg ca pot face branding de calitate explorand aceste “noi” dimensiuni (atat de vechi totusi) ale femeii, nu neaparat curbele sale sau maiestria cu care poate desface o bere.

Pentru ca prin campanii de publicitate in care femeia face shiftul de la ficus la role-model se pot educa masele. Iar masele dau semne grave ca trebuie educate! Nu trebuie decat sa va uitati pe strada, la TV sau prin jur… si o sa vedeti cum sunteti vazute voi domnitelor, si cum ne vedeti voi, domnilor.

Parca tinzi sa te uiti cu alti ochi la o femeie care stii cu siguranta ca te poate pune la pamant din mai multe puncte de vedere (dar nu o face din curtoazie si de dragul jocului), nu? 😀

Oct6

Ce poliandria mea fraternala?

Posted on by
Ce poliandria mea fraternala?

Po-li-an….Ceeee? Iar vine si asta cu vorbe complicate asa pe nemancate? Adica io o citesc, dar daca incepe cu faze din astea nu ma mai joc. Ma duc pe blogul altcuiva mai putin complicat si fitos!

Stimate cititorule, sezi bland, ca nici io nu stiam pana acum 5′ ce-i aia poliandrie. Drept pentru care am facut o excursie mica pan’ la DEX care zice ca poliandria ar fi o forma istorica de organizare a familiei (intalnita astazi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multi barbati. Indeajuns de simplu si cinstit, nu crezi?

Dar mai cu seama, ca s-o bagam pe ea, poliandria, in context, mai aduc o vorba de care ai auzit sigur: poligamie. Asadar, si prin urmare, daca unii barbati isi permit luxul de a se lafai in viata avand coada de muieri aliniate spre a le fi soate, asa si unele dudui aleg sa isi faca asigurari de viata casatorindu-se cu mai multi barbati, concomitent sau cu ceva decalaj. Oricum ar fi, e cu mai multi. De acolo si sintagma de poli. 😉

Pentru noi astia care nu suntem nici mormoni (unde poligamia se practica in draci!), nici arabi (idem), nici nepalezo-tibetane din varful muntilor Himalaya care in loc de drame clasice cu adulter si plecat la mama acasa, baga o poliandrie mica, totul pare foarte iesit din comun.

Asa ca te invit la ZOO, draga cititorule! Cumparam bilete impreuna. Fara reducere, ca suntem majori si ne intereseaza pana la bulbucarea ochilor acest subiect situat la granita dintre sociologie, antropologie si psihologie de cuplu.

Daca poliandria e ceea ce tocmai am spus mai sus, poliandria fraternala e practic starea de caznicie a unei femei cu doi sau mai multi frati. Pai nu? Mama de mica imi spunea ca e bine sa impart chestii cu frati-meu. Acum io nu stiam ca s-ar referi si la parteneri de cuplu. :)) Noroc ca am un frate, si nu o sora, ca atunci sa fi vazut rivalitati fraterne.

Dar asta nu pare a fi o problema pentru comunitatile rurale neatinse de mana omului occidental situate undeva intre Nepal si Tibet, la vrea peste 500 km de Kathmandu, capitala Nepalului. Pe cultura si civilizatia mea daca inteleg toata smecheria asta combinatorica!

Si io atunci cand nu inteleg ceva, ma incrunt, iau sapa din debara si incep sa dezgrop explicatii care sa imi domoleasca setea, cat si foamea de cunoastere. Imi puteti spune lejer Knowledge Flamanzila & Setila! 😀 Mintea mea deja s-a dus la conectarea poliandriei de poligamie si de monogamie.

In principiu in functie de nevoi si neam, vorba poietului, oamenii se organizeaza marital in consecinta. Tin minte ca in formarea mea pe terapie de cuplu si familie, la un moment dat al nostru formator drag ne-a pus o intrebare incuietoare: Care credeti ca este tendinta naturala a speciei umane? De a fi monogama, monogama in serie sau poligama?

Cursantii, femei in majoritate, au creat o rumoare de nedescris, strigand sus si tare: MONOGAMIEEE! Io, va spun drept, desi tot femeie cum ma si recomand de obicei 😛 am stat un pic pe ganduri. Ca nu eram convinsa de categorisirea monogamiei ca tendinta naturala. Cred ca asta ne dorim ca oameni. Atentie, exclusivitate si monogamie. Liniste in pat si in casa.

Dar oare asta este tendinta noastra naturala? Daca ma gandesc la ipotezele conform carora barbatii ar fi programati genetic sa isi raspandeasca samanta in cele 9 zari pentru a indeplini legamantul de procreere si perpetuare a speciei, monogamia cade grav.

Mai mult decat atat, daca ma mai gandesc si cele mai noi tendinte relationale in care atasamentul si angajamentul devin complicate, deschise si flexibile, as zice ca parca toata lumea zilelor noastre migreaza spre o forma de poligamie. Unii dusi de valul maselor cu intentii poligame in vreme ce altii cu buna stiinta si premeditare.

Acum intrebarea pe care mi-o pun io ar fi: Da’ de ce aleg unii oameni occidentali sa fie poligami? Care este spiel-ul? Si reteaua mea de rationament se duce spre motivatii religioase, sociale si economice mai intai. Dar intra in ecuatie si factorul X al moralei relationale.

Huh? Ce-i aia morala relationala?

Pai e aia cu gen ce e bine si ce nu e bine sa faci intr-o relatie, sau in raport cu partenerul tau de cuplu.

Ah, deci vorbim si de vinovatie daca vorbim de morala.

Desigur, ca unde-i morala, e si nitica religie, si unde-i religie, culpabilitatea e nelipsita. Ca asa ne place noua, credinciosilor, sa ne credem vinovati pentru simpla noastra existenta. Daca mai si poligamam, atunci sa te tii pe pozitii.

In cazurile unde poligamia este o prescriptie religioasa, toate-s bune, cum e cazul musulmanilor sau a mormonilor. In celelalte cazuri vorbim de preacurvie cu diferite grade de gravitate. Daca te duci din floare in floare, fie barbat sau femeie, intri in conflict cu dogma crestina. Adica mai pe scurt, ai pus-o, fraiere/fraiero!

Tre’ sa te duci sa iti marturisesti pacatele, daca mai vrei vreodata sa te arati asa cum esti in fata lui Doamne Doamne, si evident tre’ sa iti ispasesti pacatele. Cum? Pai da-i cu Tatal Nostru, 20 de bucati, Crezul, de 3 ori pe zi, contributii la cutia milei si una dupa ceafa din partea sutanei care ti-a ascultat netrebniciile!

Dupa consultarea cu ceva materiale de specialitate musulmana, am conchis ca poligamia in acest tip de societati are ratiuni atat religioase – Gen, toate femeile sa vina la Allah, sa dea proba de sotie!, cat si pecuniare. Adica poligamia ar fi o solutie echitabila la saracie, si evitarea situatiilor in care femeile ar ramane pe strazi, nemaritate si fara un sprijin real din partea unui barbat.

Pentru ca aici, barbatul e baza. Fara de dansul, treaba nu-i treaba, si viata nu-i viata! Si femeile s-au conformat sa imparta un partener intre ele, atata vreme cat imparteala era echitabila si fara favoritisme. Ca daca era cu favoritisme s-ar fi lasat automat cu galceava in batatura, si cu strigaturi ca in tara Oasului. Nici un musulman, oricat de bazat ar fi, nu isi doreste sa trebuiasca sa tina in frau o hoarda de araboaice furioase care isi cer drepturile de neveste.

Nu, nu, nu! Evident, prima-i prima, intotdeauna. Alpha Wife! Cat si prima nevasta care naste un baiat… Dar sub aspectul compensatiilor si beneficiilor care se asociaza cu jobul de nevasta de arab, toate trebuie sa primeasca aceeasi cantitate de aur, camile, mancare, atentie, sex, toale si tot asa.

Daca omul nostru poligam scapa in porumb, atunci e jale. Pentru el. Pentru ca oricum ar fi, de ura si razbunarea unei femei nu prea poti sa scapi. Poti sa incerci sa fugi, dar asta nu o va face decat sa se ambitioneze si sa te urmareasca si mai abil. Ascultati, o femeie care stie ce spune…;)

Pe principiul asta functioneaza si comunitatea mormona din punctul de vedere al organizarii poligame. Barbatu’-i miezul, iar femeile pulpa din fructul casatoriei! O diferenta majora ar fi aceea ca mormonii sunt un pic mai occidentali de fel decat musulmanii. Mai deschisi la minte. Nu-si infasoara femeile in valuri, mai ceva ca niste mumii, nu le pun site pe ochi si nu se isterizeaza daca vad capul descoperit al unei femei, sau vreo bucatica de carnita la vedere.

Acum ca ne-am dumirit cat de cat cu privire la poligamie sa trecem in subiectul care ne macina creierii azi, adica poliandria. Cand am citit articolul asta care a si generat de altfel activarea resurselor pentru a intelege fenomenul poliandriei un gand curajos mi-a sagetat mintea:

Ce-ar fi daca poliandria, nu ar fi decat o alta forma de manifestare matriarhatului in acele comunitati, si deci o forma de feminism?

Aici categoric am nevoie de sprijinul si indrumarea persoanelor abilitate sa cugete despre drepturile femeilor si doctrina feminista. Deci astept lamuriri, doamnelor si domnisoarelor cititoare! Intr-o astfel de conjunctura nu prea putem spune ca femeia devine obiect al barbatului, pentru ca face o alegere, respectiv aceea de a se casatori si coabita cu mai multi barbati. Ea singura, ei multi. Cel putin doi.

Ca sa o dau in trivialitati, bine zicea Alex Velea cu: Dragostea se face-n minim doi. Dar pun pariu ca el nu se gandea la poliandrie, ci doar la un amarat de menaj a trois. Banal daca ma intrebati pe mine! :)) Sa revenim, deci femeia devine subiectul principal al unei casnicii cu mai multi barbati, al caror scop primordial in viata este sa aiba grija de ea. Haremul tibetan reloaded! 😉 Pai ma duc si io in Tibet, frate! Sa ma dau la mica publicitate:

Femeie caucaziana, alba ca branza, cu prea multa scoala, capoasa grav, caut barbati tibetani, cu stare, amabili si draguti in vederea realizarii unei uniuni consensuale poliandrice. Accept si frati! :))

Acum sincer, asiaticii nu prea sunt pe gustul meu. Puteti sa spuneti ca sunt prea selectiva, sau chiar rasista, dar io doresc uniuni cu barbati cu care sa am lucruri in comun. Pasiunea pentru Buddha, nu este unul dintre aceste lucruri, asa ca I’ll pass on Tibetans and Nepalese.

Hai sa zicem ca dupa ceva sapaturi arheologice mi s-a mai cracanat un pic mintea, cat sa incapa si conceptul de poliandrie. Dar acum poliandria fraternala deja ma provoaca si mai tare ca happening. Si nu pot sa nu ma gandesc decat la complexul lui Seth. Adica pe bune? Dupa ce avem de-a face, noi copiii care suntem mai multi la parinti, cu rivalitati si invidii mai mult sau mai putin prostesti, acum ca doi sau mai multi frati sa imparta aceeasi femeie mi se pare un intins dubios de coarda.

In filmul competitivitatii fraterne masculine este aruncata o femeie. Care daca nu e devorata de frati, are mari sanse sa traiasca visul vietii ei in care este idolatrizata si disputata intre 2 sau mai multi frati mai ceva ca o zeitate. Cu ofrande, sacrificii si tot tacamul. Sunt convinsa ca viata nu e una roz in poliandria fraternala, dar macar e variata! Si femeia e mai presus de tot si toate. Ceea ce ma face sa conchid ca poate nu-i o idee chiar atat de rea. Pacat ca bigamia in Romania e usor ilegala. Si mama nu a crescut si educat o infractoare…:)

Aug30

Feministele nu sunt si ele oame?

Posted on by
Feministele nu sunt si ele oame?

Nu ma consider o feminista practicanta. Nu ma duc la intalniri, nu prea mai particip la marsuri, nu prea mai fac pancarte, nu scriu manifeste, nu prostestez activ prin pietele patriei. Dar prin natura meseriei mele, cat si a domeniilor in care am ales sa activez profesional, pot spune ca am avut ca si agenda ascunsa promovarea drepturilor femeii in societatea romaneasca.

Faptul ca nu cred ca femeile si barbatii sunt egali probabil ma descalifica din start pentru postul de feminista. Marturiseam intr-un alt post ca lupta pentru egalitatea intre sexe mi se pare obositoare si futila pentru simplul fapt ca e ilogic sa te astepti ca doua persoane cu caracteristici diferite, cu istoricuri diferite de viata, cu experiente diferite, cat si cu anatomii diferite sa fie la fel. Daca ne referim strict la aspectul legalitatii, fara doar si poate femeile trebuie sa fie egale cu barbatii. Daca ne referim la egalitatea de sanse pe piata muncii, cu atat mai mult si aici sunt o groaza de detalii care trebuie luate in considerare si dezbatute.

Dar cum ramane cu viata unei feministe inafara doctrinei? Inafara curentului? Are dreptul la o viata a ei in care sa nu mai militeze pentru nimeni si nimic, ci doar sa poarte pijamaua ei cea mai confortabila, sa isi ia niste mancare nesanatoasa si sa se uite la emisiuni ne-intelectuale la televizor intr-o seara pe care sa le comenteze cu voce tare desi e singura in casa?

Se pot gasi oameni care sa se apuce sa imi povesteasca catama cliseul am folosit descriind o femeie, racordata fiind la prejudecatile societatii actuale. Raspunsul meu e scurt: ntz! Pur si simplu am pornit de la premisa ca feministele sunt si ele oameni, din cand in cand. Si prin urmare sunt capabile, cat si pasibile de a se comporta uman cu tot ceea ce implica acest lucru. Ieri citeam un articol care m-a facut sa zambesc un pic amar despre o doamna, pe numele ei Germaine Greer, de care sincer vorbind nu auzisem pana in acel moment.

Articolul punea in discutie congruenta dintre apartenenta feminista a autoarei volumului “The Female Eunuch” si o serie de declaratii recente ale acesteia la adresa fundului mare si vestimentatiei neinspirate ale premierului australian Julia Gillard. Cu alte cuvinte, mai putin corecte din punct de vedere politic, alte feministe, mai multe si mai rele, asa cum devin uneori femeile cand se aduna in grupuri si comploteaza, fac vrajitorii sau sunt la ciclu, au zis: “Bai da’ cin’-se crede Greer asta de se ia de fundu’ lu’ Gillard? De parca al ei e mai grozav! Hai s-o facem sa plateasca pentru toate femeile care se simt complexate de fundul lor cel mare!”.

Si acum apare, ilar zic io, intrebarea soptita pe la toate colturile femiste extremiste: “O mai putem considera oare pe Greer o icoana feminista, rivala Fecioarei Maria chiar, daca s-a luat de fundul mare a lui Gillard?”. Domnule, asta da dilema existentala! Cinismul meu se indreapta catre un vizual cu o claca de femei care tricoteaza de zor cu spor si o despica pe Greer in cinspe mii de bucati ca si-a permis (nerusinata!) sa fie umana si prin urmare sa se lanseze in niste glume proaste la adresa premierului australian pe seama careia se fac glume care mai de care mai deochiate de prin 2006 cand a fost investita in post.

Va auziti, doamnelor feministe mai feministe ca Greer? Ideea feminismului nu e aceea ca societatea sa fie una golita de umor si umanitate, ci de egalitate de drepturi si sanse intre femei si barbati. Puteti sa o ardeti pe rug pe Germaine Greer pentru ca s-a luat irecuperabil de fundul mare al Juliei Gillard, daca asta va face sa simtiti ca fundurile voastre devin mai mici. Puteti chiar sa realizati o adevarata lovitura de stat in miscarea feminista, detronand-o pe Greer, ca sa puneti in loc o duduie care nu va indrazni sa faca nici o gluma vreodata, ci doar sa moara cu batul libertatii feministe in brate.

In articolul cu pricina se contura o intrebare care mie mi se pare echitabila: A fi feminista implica sa nu spui nimic rau despre vreo femeie? Si parca aud vocile extremiste care spun ca: Noi femeile trebuie sa fim alaturi unele de celelalte intr-o lume in care barbatii se iau constant de fundurile noastre mari. Baaaaai! Trezirea doamnelor! Nu coborati feminismul la ingustimea mintilor voastre care vor sa plamadeasca femei feministe fara de pacat sau viciu. Pot fi de acord cu faptul ca declaratia lui Germaine Greer nu poate fi etichetata ca una dintre cele mai reusite, dar de aici pana la a o descalifica din istoria feminismului, e cale foarte lunga si total ilogica de urmat. Asa ca mai usor cu judecatile de valoare. Feministele sunt si ele oameni pana la urma, nu?

Aug9

Pack like a Pro!

Posted on by
Pack like a Pro!

Packing loves company! Cel putin pentru mine asa. Si de cate ori am de realizat aceasta operatiune care necesita my unconditional attention si undivided commitment mintea mea se apuca sa faca liste si listute. Cu multe foi pe care ulterior le rupe in bucatele mici bodoganind: “Ce-a fost ma in mintea ta de ai vrut sa iti iei si asta in bagaj?”. Bantuita perpetuu de “pai si daca o sa am nevoie de…” ma trezesc uneori indesand tot felul de chestii inutile in bagaj care sfarseste prin a arata ca un bazar explodat in care lucrurile nu sunt asezate neatly in a specific order, ci inghesuite unele in altele fara neaparat a avea vreo legatura intre ele. Cu cat voiajul e mai lung cu atat agonia impachetatului se prelungeste secatuindu-ma de puteri.

Eh, dar ce vorbesc ca nici macar nu m-am apucat efectiv de pus lucruri in valiza. Ar trebui sa imi caut valiza for starters, ca sa am corpul fizic pe care sa il pot maltrata umplundu-l pana la refuz cu my shit. My precious shit! Unde mai pui ca nici vremea nu prea tine cu mine, deci chiar e cazul sa fac apel la my brain si pack like a pro. Fara neaparat sa imi propun, tocmai ce am dat peste un articol funky pe un site de muieri care se intituleaza boldly “10 Top Tips to Pack you Backpack like a Professional”. Wow! Holy mother of God! Ia sa vedem ce zice acolo si sa luam notite, pe bune de data asta, ca listele mentale au devenit brusc so last year.

Trecand peste the obvious fact that I will not carry my whole luggage in a huge backpack, but a troller, m-am avantat in marea de tips & tricks poate oi invata si io cum sa imi fac bagajul rapid, corect si eficient. Dat fiind ca gandirea mea critica nu ma lasa nici la bine nici la greu, am avut tupeul sa comentez si chestionez fiecare sfat pentru a vedea daca mi se potriveste truly sau e doar o abureala trista ca sa umple golurile virtuale.

Boooon! Primul si cel dintai sfat e sa imi selectez itemii cu grija. Cica tre’ sa imi propun sa iau cu mine un anumit numar limita de itemi?! Si cum oare as putea face asta stau si ma zbat intelectual? Sfatul continua in forta cu amendamentul ca totusi nu tre’ sa uiti sa iti iei toate lucrurile absolut necesare pentru conditiile meteorologice. Ah si cica, sa nu imi iau lucruri pe care le pot lua de exemplu de la fata locului. Weeell, my budget will have a problem with this particular piece of advice, dar in mare e ok sa iti pui o limita la cate lucruri iti iei cu tine proportional cu numarul de zile pe care vrei sa il petreci away. Pot inclusiv sa ma gandesc sa imi si spal chestii while abroad, ca doar nu ne ducem in jungla amazoniana, ci la civilizatie dom’le!

Sfaturile continua in avalansa cuuuu…Ia-ti cu tine lucruri care nu sunt scumpe! Pe bune?! Adica inteleg ca in vacanta ne relaxam si ne flendurim, si uitam de griji, si ne regasim spiritual and all that, dar we have to do it always with a pinch of style. La laptop am renuntat dupa ce gazda mea mi-a bagat-o pe aia: “Las’ ca iti dau io laptop daca vrei musai!”. Buna gazda! 😀 On the other hand, n-o sa ma apuc acum sa imi lucrurile cele mai ieftine, sau sa nu imi iau my briz-briz-uri. You can ask me anything, but I will not give up my briz-briz-uuuuuuri! O sa evit sa imi iau “diamantele” cu mine, dar I really must have daily accesories to brighten up my mornings. That, and a lot of coffee! Plus niste gadgeturi minime gen telefon si aparat futo. Si nu, refuz sa imi iau un Kodak de carton pe care apoi sa il arunc doar de frica ‘otilor. They might as well watch their backs, cuz I’m a fighter! :)) I know tae-bo! 😛

Pe locul trei in topul sfaturilor utile de impachetat zace una tare, respectiv aia cu trusa de prim ajutor, care dupa domnii sau duduile care au scremut acest articol trebuie sa contina: dezinfectant lichid, pastile de diaree, advil si pastile de malarie. Duuuudes! Deci, hai s-o lamurim si pe asta! In primul rand io nu plec in tari exotice, deci pastilele anti-malarie cad din start. Been there, done those, not amused at all! Nu planuiesc nici sa urc munti si vai sau sa fac escalada gen Vertical Limit, si daca totusi sunt indeajuns de talamba incat sa ma impiedic de propriile-mi picioare si sa ma trezesc pe trotuar in 4 labe, am toata increderea ca prietenii cu care voi merge, dupa ce se vor opri din rasul bine-meritat imi vor da o mana de ajutor si nitel iod sau apa oxigenata ca sa imi fac rana blonda. La Furazolizon si Algozone nu comentez ca alea chiar sunt mandatory. Nothing’s worse then to have a terrible head-ache while shitting your guts out! Asa ca sa ne pazim! 🙂

Si ca tot suntem in zona medicatiei, e de dorit sa nu uit ceva medicamente pe care le iau zilnic, and I can think of two at least. Replicile de genul: “Ce ma, iar ai uitat sa iti iei pastilele?” se aplica cu varf si indesat la mine, deci e de dorit sa nu le uit. Si ca sa eliminam si glumele despre memorie, nu, nu i-au pastile de memorie, deci nu ar fi chiar atat de amuzant daca as uita sa imi iau pastilele de memorie… Mai zice ceva la gazeta, destul de pertinent (culmea!). Ca cica sa nu scoti pastilele din ambalaj ca sa nu trezesti suspiciuni la frontiera. Mama, si la cat de suspiciosi sunt nemtii parca ma si vad deja butt-naked intr-o camera obscura on my way to getting an enema. Nu! No! Nicht! Deci pastram ambalajele, am inteles!

The top 10 keeps getting better my the minute! Sfatul numarul 5 deja imi induce o stare de brain-death. Ca sa fim cei mai eficienti de pe planeta asta while travelling pot sa imi iau doar 2 seturi de haine pe care sa le port alternativ pe principiul “Wash one, wear one!”. Not my style, at all! Nu iubesc planeta atat de tare. I love myself more, and I need to look good if not at my best. Singurul mod in care as accepta un asemenea sfat ar fi doar daca acolo, la fata locului, as face shopping ca sa imi intregesc garderoba. Asta ar fi o treaba chiar faina. Scuza cu “nu am destule haine cu mine” ar functiona de minune pentru constiinta mea deja incarcata cu muuulte haine cumparate si nepurtate. Dar parca o sa incerc sa fiu a nice little camper this time. No tricks! Just tips! 😉

Astia din articol clar au vorbit cu oamenii care ma asteapta la destinatie si din partea carora am primit directive clare sa imi iau costumul de baie cu mine. Daca tot insista toata lumea atat o sa il iau. Nu conteaza ca abilitatile mele de supravietuire in mediul acvatic sunt jalnice, important e sa arat bine in timp ce ma ia valul. Ramane doar sa sap pana gasesc costumul de baie si sa ma asigur ca este inca willing and able to accompany me…

Din lista de “things not to take” ar fi cica: blue jeans, tricourile cu mesaje politice sau cu injuraturi. Noroc ca nu am blue jeans, ci navy blue pants which I intend to take with me, cuz they look fabulous on me! There you have it! 🙂 Cat despre tricourile mele cu mesaje politice sau injuraturi promit cu mana pe rosu ca imi las acasa, cuibarit la loc sigur in dulap tricoul meu cu “Off! Fuck off!” pentru ca imi propun sa ma imprietenesc cu localnicii, not go at war with them. Plus ca pot sa imi exprim parerile politice sau antisociale si intr-o maniera extrem de sociala. I do have that gift which I unwrap once in a while and take it out for air.

Revenim la subiectul bijuteriilor care cica nu au ce cauta in bagajul de vacanta according to these Nazis. Cum sa nu port bijuterii? Are you for real? Hai ca ceasul pot sa il las acasa fara probleme, dar cerceii, gat-legau-urile sau inelele trebuie sa calatoreasca cu mine. Nu le pot lasa acasa singure. Daca se supara pe mine? Promit din nou ca imi las “diamantele” in seiful casnic, dar atat. Nu ma pot compromite mai mult de atat. It is too much for me to bear! :))

Nu se poateeee! Asta e mega-ultra-hiper-super bestiala! Cel mai tare sfat ever care merita despicat pe toate partile. Zice asa, si trebe cu quote ca sa patrundem cu adevarat intelesurile absconse: “There are some countries where females can feel threatened by local men if they are seen as single and vulnerable, especially if travelling alone. Some opt to include a fake wedding ring in their packing, so that they are seen as married and therefore not available for male advances.” Deci o verigheta falsa de apara de barbatii care vor sa iti faca rau ca te vad ei asa singura si vulnerabila. O sa imi permit sa imi bag piciorul meu fin si feminist in acest sfat, chiar daca dpdv cultural il inteleg. Adica ce ma? Daca sunt single sunt si vulnerable? Si daca am o saiba pe dejt o sa ma apare de cele rele? Ah, stiu! Vine Gigi Duru strainezul la mine sa ma agreseze si io ii arat degetul, dar nu ala mijlociu, ci inelarul spunandu-i cu tupeul meu de turista: “Fuck off mister, cuz I am a (fakely) married woman and my (fake) husband who is currently not with me will come (in a million years) and kick your abusing ass!” Needless to say ca nu o sa imi iau o verigheta falsa pe care sa o folosesc ca o arma de aparare impotriva rau-facatorilor. Tupeul, atitudinea si my tae-bo skills will get me through the day as they always have. Mai ales tupeul, cat casaaa.

Pe final o dam in igiena intima si foarte intima. Asa ca sub nici o forma nu trebuie sa imi lipseasca din bagaj sapun, sampon, crema, s.a.m.d. nu de alta dar nu e prea sexi sa fii inconjurata de un roi de muste care parca iti zumzaie in urechi: “Du-te si fa un duuuus!”. Si pentru ca I am not travelling light, si am un bagaj de picior o sa pot baga in ala la lichide atent ambalate de toate felurile incepand de la parfum pana la demachiant and so on.

Dar culmea, nu spune nimic de rochia de seara, sau ochelarii de soare, sau a good book. Ca doar nu o sa fii tot timpul cu ochii in 4 site-seeing while away on vacation. Poate mai vrei si tu sa stai cu tine adancit intr-o carte. Zic si io, nu dau cu paru’! Cert este ca am o groaza de facut pana plec, inclusiv cantarit bagaje.

Dragii mei, acestea fiind spuse, ma intorc catre voi si va spun doar atat: So long, farewell, auf wiedersehen, goodbye! Migrez in tarile mai putin calde pentru spalari de minti, reanimat de spirite si reincarcat de baterii. And fun I shall have if it is the last thing I do (which for sure it won’t be)…

Jul27

Pin-Up State of Mind

Posted on by
Pin-Up State of Mind

Oricat as incerca sa ma indrept si spre alte stiluri, imi tot reapare in  drum, ca un laitmotiv, pin-up-ul. Si am zis ca nu are sens sa il alung, daca vrea sa fie parte din cine sunt acum. If I like to pin myself up there, wherever there might be, well that’s how it’s gonna be. Si daca tot am percutat instant la unele accente estetice ale stilurilor epocii ’50s+, mi s-a parut de bun simt sa ma apuc sa si citesc un pic despre ce se ascunde in spatele a ceea ce se vede.

Recurenta ca de fiecare data (si inca stau sa ma gandesc daca asta e un pleonasm sau nu), trebuie sa aflu de ce femeile au decis sa se exprime in halul asta. Si spun hal cu toata consideratia fata de reprezentantele speciei “pin-up” pentru simplul fapt ca au reusit sa socheze indeajuns de mult incat sa se indrepte subtil si spre o miscare feminista.

Cica prima duduie care a fost pusa in cui a fost Bettie Page, supranumita “The Queen of Pin-Ups”, si se prezenta cam asa:

Pentru vremurile alea, o astfel de aparitie intr-adevar era una socanta, prin senzualitate, feminitate si acel “je ne sais quoi” – pardon my French. Si dupa acest debut atat de reusit, pe care multe femei ale acelor timpuri l-au revendicat ridicandu-l la rangul de “Looks to live by!” au fost muuulte alte female figures who followed, printre care: Marylin Monroe, Elizabeth Taylor, Gina Lollobrigida, Claudia Cardinale, Jacqueline Bisset, Brigitte Bardot si pana la….

The (In)famous Ms Dita Von Teese,

al carei nume real pare a fi tot un alias, parca si mai simpatic decat cel initial – Heather Renee Sweet. In drumul ei de la Sweet la Teese, aceasta figura reprezentativa a culturii pin-up contemporane s-a autoproclamat an American Burlesque Dancer si a dus mai departe, cu siguranta fara sa isi dea seama prea tare, mostenirea fetelor bune de pus in postere pe care le agati la loc de cinste.

Tocmai ce mi-a venit in minte, apropo de pin-up girls, de scena din Shawshank Redemption in care Andy Dufresne isi suplimenteaza colectia de pin-ups, care ii vor fi salvatoare in planul sau minutios de evadare.

Morala: Pin-Ups can certainly put your life into a whole new perspective! 🙂

Cred ca undeva prin adolescenta (cum altfel? :)) au inceput sa imi suscite interesul stilul si cultura pin-up. There is just something so glamourous, charming and interesting about these women. Par ca de acolo, din posterele pe care le umplu cu atata gratie, sa faca uz de puterea feminitatii, intr-un mod care poate fi catalogat, eronat zic eu, ca degradant.

But if God made you a woman, you just have to learn how to fight as a woman, making use of your womanly strengths and ways. Nu ma voi da inapoi niciodata de la a apara drepturile femeilor in contextul in care societatea actuala intelege distorsionat notiuni precum emanciparea femeii sau egalitatea de sanse dintre barbati si femei. Numai ca voi recurge la aparare doar in cazurile in care femeile au nevoie de ea.

Un concept destul de greu de inteles si acceptat e acela ca nu toate femeile care par a fi “fara aparare” chiar sunt, precum si acela ca nu toate femeile “fara aparare” vor sa fie “salvate” sau “aparate”. Revenind la reprezentarea femeii in cultura pin-up, am convingerea ca toate femeile care au ales sa devina icons for a generation, independent de fragilitatea vietii lor personale, in rolul de pin-up si-au exercitat pe deplin puterea feminina.

Un poster care imi incanta retina si pe care il bag tot in marele cufar pin-up al mintii mele este:

And I do believe with every fiber of my being that WE CAN DO IT! Fara a incerca sa fim barbati, fara a ne purta precum barbatii si fara a pretinde ca avem aceleasi strengths and ways ca barbatii. Pentrul ca in momentul in care o vom lua down that road, it’s gonna be a downfall in care nu vom arata decat ca niste femei caraghioase care pretind sa se simta confortabil in pielea barbatilor doar pentru ca au naivitatea sa creada ca astfel vor reclama sceptrul puterii absolute.

Nu prea agreez titulaturile pompoase, cat nici etichetarile for that matter, dar daca ar fi sa fiu ceva, as fi a pin-up moderate feminist care este indeajuns de aware de apartenenta sa de gen incat sa make the best of it, dar si foarte hotarata sa sara la bataie (pentru drepturi, libertati, demnitati si nu numai) when summoned ;).