Category Archives: Awareness

Remembrance from another life

Remembrance from another life
Remembrance from another life

Runes run through my veins in search of ancestral ruins…

Azi vreau sa fiu celta si sa filosofez despre rune. Despre vreo duzina de rune. Vedem ce iese pana la final.

dagaz-100x100

DAGAZ (a.k.a. Day-gahz) este ziua, rasaritul, trezirea. Daca e sa ne apucam sa gandim simbolic as spune ca e runa hiper-constientizarii si a devenirii complete. Intr-insa inglobeaza adevarurile paradoxale, experientele inexplicabile, iluminarea si intelegerea primordiala.

Aceasta runa are in grija actiuni precum:

– accesarea unui moment mistic prin decriptrea secretului paradoxului/non-dualitatii;
– punerea in practica a inspiratiei mistice (darul lui Odin);
– disparitia sau capacitatea de a deveni invizibil;
– sinteza dintre dinamica corticala dreapta si stanga;
– transformarea unui lucru in opusul sau;
– integrarea femeii si a barbatului intr-o fiinta completa.

Un aspect interesant e ca DAGAZ are ca runa complementara JERA. Ambele se refera la timp: JERA la ciclicitatea anuala, in vreme ce DAGAZ la ciclicitatea zilnica. Cele doua sunt rune ale schimbarii: JERA este runa schimbarii subtile, iar DAGAZ runa schimbarii indraznete (cum este explozia de lumina de la rasarit). Contine in energiile sale experienta satori, o experienta de iluminare spirituala comuna multor culturi.

inguz-100x100

INGUZ (a.k.a. Ing-guz) este procesul, spatiul. Runa izolarii sau a separarii pentru a crea un spatiu/loc in care se poate desfasura transformarea spre o stare superioara. Runa a gestatiei si cresterii interioare. In amalgamul sau de intelesuri apar concepte precum dezvoltarea personala, puterea sugestiei, copilul interior si plenitudinea fiintei.

INGUZ guverneaza:

– stocarea si transformarea puterii pentru performarea unui ritual;
– energia stocata;
– meditatia pasiva si centrarea energiei si a gandurilor;
– eliberarea spontana de energie;
– toate formele de actiune subtila si creativa.

INGUZ este energia potentiala care se acumuleaza gradual inainte de a fi eliberata, reprezentand un proces mental de plantare a ideilor de mintea constienta in inconstient pentru incubatie, pentru ca ulterior sa se arate ca o noua creatie in existenta fiintei. INGUZ absoarbe semnificatia autentica a sacrificiului. A muri pentru ceva, cum ar fi o cauza sau un ideal (de exemplu: libertatea), o tema universala in traditiile razboinice.

Runa simbolizeaza si integrarea celor 4 parti ale Sinelui: fizica, emotionala, mentala si spirituala. Este forta care conduce spre implinire. Daca BERKANO poate fi copilul exterior, ascuns in INGUZ sade activarea copilului interior al persoanei.

wunjo-100x100

WUNJO (a.k.a. Won-joe) este voiosia, speranta, armonia, perfectiunea. Ca si concepte cheie conexe lui WUNJO sunt arta sperantelor bazate pe argumente obiective, aplicarea corecta a vointei, buna-starea, multumirea, asteptarea, increderea in familie, armonia mintilor care gandesc similar.

WUNJO se ocupa de:

– intarirea legaturilor si a relatiilor;
– invocarea comuniunii si a armoniei;
– indepartarea alienarii si a altor obstacole disarmonice in calea construirii relatiilor de incredere;
– crearea voiosiei facand apel la vointa;
– realizarea legaturii dintre toate lucrurile;
– arta dorintelor corecte si a legilor atractiei.

In interiorul acestei rune apare forta dragostei care il vindeca pe razboinic de ura din sufletul sau. Datorita faptului ca mitologia nordica s-a blocat brusc din evolutia asupra conceptualizarii dragostei ca o forta cosmica, e necesara o incursiune in traditiile ancestrale care indica acest potential latent.

laguz-100x100

Aceasta idee se regaseste cu precadere in intelesul runei WUNJO, intrucat aceasta poarta in sine toate elementele dragostei dintre si intre oameni. WUNJO este runa care ghideaza armonizarea energiilor umane intr-un intreg. Este alinierea vointei individuale cu vointa comunitatii si cu vointa divina. Runa dragostei si a unitatii este LAGUZ, dar se poate observa asemanarea reprezentarilor grafice dintre WUNJO si LAGUZ.

gebo-100x100

GEBO (a.k.a. Gay-boo) nu este altceva decat darul, schimbul echitabil, sacrificiul, uniunea sacra, echilibrul, compensarea, reciprocitatea, generozitatea, onoarea. In sens larg runa GEBO duce spre recunostinta, iertare si apreciere.

Runa se refera la fenomene legate de:

– sexul magic;
– uniunea mistica si casatoria sacra dintre parteneri;
– intelegerea adevaratelor intelesuri ale daruirii si conectarii;
– daruirea autentica a fiintei;
– armonia dintre frati, surori si amanti;
– favoruri, contracte, obligatii, indatorare.

Schimbul de daruri (fizice sau de alta natua) este un act semnificativ. Este asociat cu inelele magice, care le confereau regilor abilitatea sa isi impartaseasca puterii cu supusii lor, asa cum era asteptat din partea conducatorilor. Nevoia de interschimbare a energiilor si puterilor in scopul atingerii echilibrului reprezinta centrul runei GEBO. In Havamal (o colectie de poeme nordice din epoca vikinga) este facuta urmatoarea mentiune: “Un om trebuie sa fie loial in viata prietenilor sau, si pentru orice dar primit sa daruiasca ceva; sa rada cand rad si ei, dar sa recompenseze cu minciuni un dusman mincinos”.

Prin alte taramuri nordice gasim credinta ca intotdeauna va exista un pret care va trebui platit. Fiecare decizie pe care o luam implica acceptarea unui lucru si simultan sacrificarea/eliberarea unui altul. Auto-sacrificiul onorabil in batalie pentru binele suprem constituie o tema frecventa in moartea razboinicilor. Odin in copac se sacrifica pe el pentru el in initierea sa samanica de descoperire a cunoasterii si intelepciunii runelor.

ehwaz-100x100

GEBO implica si schimbul de energii sexuale dintre barbat si femeie, si guverneaza profund uniunea mistica, juramintele sacre ale casniciei si sexul magic conectandu-se astfel si cu runa EHWAZ.

OTHALA (a.k.a. Oh-thall-ah) este mostenirea, nobletea, puterea spirituala ancestrala si impamantenirea. Notiunile conexe sunt casa sau proprietatea, prosperitatea si ordinea de grup, interactiunea productiva. Runa include fenomene precum:

– mostenirea de drept din posesiuni ancestrale;
– colectarea puterii si cunoasterii din generatiile trecute;
– dobandirea de averi si proprietati;
– intelegerea corecta a unitatii globale;
– securitate, siguranta, protectie, zidurile din Asgard;
– ascensiunea regelui din randul oamenilor;
– realizarea Paradisului;

OTHALA se ocupa de afaceri de familie, proprietati, mosteniri si descendenta. Atat FEHU, cat si OTHALA sunt rune de buna-stare si continua ciclul runelor prin pozitionarea ca prima si respectiv ultima runa. Diferenta consta in faptul ca FEHU reprezinta forta mobila si expansiva a banilor ca noi inceputuri si OTHALA reprezinta buna-starea permanenta provenita din bunuri imobile acumulate pe cont propriu si de familia de apartenenta, care este fara doar si poate o incursiune in descendenta familiala pana la inceputuri.

fehu-100x100

OTHALA inseamna asumarea responsabilitatii cu privire la destinul propriu, proiectarea viitorului ca drum spre Paradis si alinierea busolei interioare a fiintei spre Raiul pe Pamant.

perthro-100x100

PERTHRO (a.k.a. Per-throw) este runa sortii si a nemanifestului. Runa a probabilitatii si a rolului elementului de noroc si hazard in procesul evolutiv al tuturor lucrurilor. Universul la joaca.. Co-incidenta. Traiul inconjurat de necunoscut. Arta si magia ghicitului. Recunosterea de pattern-uri. Profetiile. Forta evolutionara. Norocul. Nimicnicia. Nenascutul. Nemanifestul. Intamplarile la voia intamplarii.

Runa cu pricina are in subordine:

– perceptia nivelurilor de ORLOG (concept din mitologia nordica echivalent hazardului, pierzaniei si razboiului) si WYRD (concept anglo-saxon echivalent sortii sau destinului personal);
– manipularea cauzei si a efectului;
– plasarea fortelor runice in spectrul legilor nordice;
– alterarea probabilitatii si dependenta de noroc;
– crearea de circumstante favorabile;
– sansa, jocul de noroc, divinatia si arta ghicitului.

Este important de mentionat faptul ca intelesul propriu-zis al PERTHRO ramane nestiut de cunoscatorii in domeniu, intrucat nu este un cuvant recuscut, desi parerile stiintifice converg in directia traducerii sale ca “lot cup” care este o cutie antica in care se puneau zarurile care mai apoi erau aruncate de razboinici pentru a afla informatii cu privire la soarta lor in lupta.

PERTHRO reprezinta ORLOG, un concept care se refera la matricea primordiala a legii cauzalitatii liniare. Cuprinde legile imuabile ale actiunii si reactiunii. WYRD se refera la punerea in practica a legii cauzalitatii liniare la nivel personal si prin urmare nu este atat de fixa ca ORLOG. O persoana se poate misca in spectrul WYRD-ului sau in concordanta cu gradul lor de dezvoltare constienta si facand uz de runa NAUTHIZ.

nauthiz-100x100

O mare parte din viitorul potential isi are influentele in elementul de sansa. Constientizarea acestui fapt trebuie cuprinsa in PERTHRO, precum si faptul ca divinatia este modul prin care poti discerne parametri de actiune ai elementului de sansa. Dintre toate runele, PERTHRO pare a fi cea mai misterioasa alaturi de EIHWAZ, intrucat cuprinde misterele runelor insele, cat si nasterea universului.

BERKANO (a.k.a. Burr-can-oh) se traduce ad-literam ca Zeita Mesteacan. Runa a cresterii continue, a renasterii si a reinnoirii tuturor lucrurilor. Runa a devenirii. Tacere. Siguranta. Intelepciune. Adapost. Eliberare. Sanctuar.

berkano-100x100

BERKANO are de-a face cu:

– renasterea spiritului;
– consolidarea puterii de a mentine secrete;
– procesul de acoperire si protectie;
– mentinerea puterii altora;
– fructificarea ideilor in procesul creator.

Runa Berkano are energia mestecanisului, si reprezinta un sanctuar ascuns la nevoie. Mesteacanul este primul arbore care se trezeste la viata primavara, si astfel punem deduce ca Berkano se refera la ciclul nasterii, mortii si renasterii. Vindecarea prin toate mijloacele prin intermediul acestei rune este mai puternica, in mod special recuperarea, rejuvenarea, purificarea, detoxifierea si regenerarea. Purificarea si detoxifierea pot fi accentuate in combinatie cu runa LAGUZ.

Aceasta runa este runa maternitatii si reprezinta pantecul pregtit pentru sarcina. De asemenea, cuprinde si acoperirea si protectia a ceea ce urmeaza sa fie, asa cum in timpul graviditatii copilul este adapostit pana cand este pregatit sa vina pe lume. Locul cel mai securizant si hranitor va fi intotdeauna pantecul matern, iar timpul petrecut acolo este unul de secret, tacere, siguranta si dependenta. Lucrul meditativ cu runa BERKANO poate duce la regresii pentru a ne oferi posibilitatea de reexperimentare a amintirilor din viata intrauterina.

Maternitatea, intelepciunea care provine din maturitate si rabdare dezvoltate prin ingrijirea copiilor nu sunt altceva decat atribute ale runei BERKANO. In vreme de INGUZ reprezinta copilul interior, BERKANO se refera la copilul exterior: la puterea dependentei sale, la incredere si certitudinea afectiunii. Daca conectarea cu copilul interior tine de acoperirea lui INGUZ, demersul de vizualizare a copilului interior in toate fiintele, in lumea exterioara, este o provocare data de BERKANO.

HAGALAZ (a.k.a. Hag-all-az) este chemarea, grindina, criza sau schimbarea radicala. Ruperea. Elemente distructive ale naturii. Incontrolabilul. Neplacerea inevitabila. Umbra jungiana. Acceptarea nealterabilului. Trecutul personal. Puterea supra-omeneasca de a face fata. Pattern-ul perfectiunii. Confruntarea obiectiva. Haosul. Schimbarea in acordul cu idealurile. Schimbari in virtutea unui bine pe termen lung. Corectiile. Rearmonizarea interioara.

hagalaz-100x100

Runa HAGALAZ cuprinde in profunzimea semnificatiilor sale:

– completitudinea si echilibrul puterii, integrarea elementelor de umbra inconstienta;
– inevitabilul Sortii, Wyrd-ului si Orlog-ului;
– progresul evolutiv si devenirea;
– puterea in practica a pattern-urilor de perfectiune;
– protectia prin indepartarea si/sau renuntarea la pattern-uri disruptive;
– constientizarea ideilor nascute la nivel inconstient pentru procesarea ulterioara;
– crearea unei stari de discomfort in cei din jur prin trezirea unor deseuri inconstiente proprii.

HAGALAZ semnalizeaza o schimbare majora de energii in acelasi mod in care alfabetul runic isi incepe cel de-al doilea rand (din trei) de rune. Hagalaz este runa confruntarii obiective cu pattern-urile trecutului. Are capacitatea de a scoate la suprafata un val imens de energii, iar natura sa este complet impersonala intrucat se refera la capacitatea umana de a duce la capat unele lucruri.

Ca cea de-a noua runa, HAGALAZ are un loc special in ordonare, dat fiind ca 9 are o semnificatie speciala in alfabetul runic ELDER FUTHARK. Noua semnalizeaza completarea unui ciclu perfect. Noua luni ii ia unui copil sa vina pe lume, astfel ca in sensul asta HAGALAZ este o runa de protectie care ne asista in acceptarea inalterabilului, in cautarea adapostului si a rabdarii pana cand lucrurile se linistesc.

Runa Hagalaz poate fi folosita ca o forta de repulsie sau exilare. Este utilizata in procesul de disparare a efectelor “bagajului inconstient” si a elementelor de umbra pentru ca viata sa mearga inainte in forma sa cea mai pura. HAGALAZ are energia magica a unei igienizari de primavara. Scoate la iveala trecutul personal, vietile anterioare si factorii de mediu prezenti in dezvoltarea timpurie a copilului. Urmareste si ideea ca LAGAZ este si o runa a explorarii inconstiente profunde si esentei personale.

HAGALAZ poate fi folosita ca blestem impotriva celor din jur, menit sa aduca la suprafata conflictele interioare reprimate si sa le blocheze. Este un blestem curat, intrucat receptorul experimenteaza doar efectele adverse ale propriilor actiuni. Este puterea feminina intunecata, care poate fi asociata cu vrajitoria si magia distructiva.

RAIDHO (a.k.a. Ride-ho) este calatoria, caruta, drumul vietii. Faptele eroice. Mijloacele de transport. Actiunea corecta. Miscarea. Asumarea responsabilitatii. Conducerea. Nobilitatea dobandita prin merit. Responsabilitatea morala. Integritatea. Respect pentru drepturile altora. Capacitatea innascuta de a discerne binele de rau. Procesiunea celesta. Ritualurile. Eliberarea dintr-o forma de constrangere. Sfatul bine-venit. Justitia. Cresterea ordonata.

Runa RAIDHO guverneaza:

– traitul in prezent;
– accesul la sfatul interior si la busola interioara, facand apel la propriile instincte;
– depasirea limitelor personale;
– contopirea cu ritmurile cosmogonice, constiinta proceselor corecte si naturale;
– controlul circumstantelor si preluarea conducerii;
– stabilirea unui ritm creativ in activitate;
– protectia pe timpul calatoriei;
– luarea deciziilor urmata de actiunea imediata.

RAIDHO este runa miscarii ordonate a energiilor in timp si spatiu intrucat tine de procesul de constientizare umana. Este runa conducerii prin puterea exemplului si a actiunilor care graiesc mai clar decat vorbele. Asa cum ANSUZ spune povesti, RAIDHO le traieste. Reprezinta calatoria noastra personala cea mai profunda fara a face uz de limbajul articulat in comunicarea experientei noastre celor din jur. Un lucru esential la RAIDHO este ca are un mod habitual de a conecta in mintile noastre povestea cu identitatea.

ansuz-100x100

RAIDHO poate fi folosita pentru identificarea directiei in care viata cotidiana te indreapta, deoarece fiecare om are o busola personala care poate fi conectata cu aceasta runa. A intra in prezent implica a calatori departe de temerile inutile si de experientele trecute care nu sunt altceva decat bagaj in surplus. RAIDHO este o energie activa care porneste de la calatoria in jurul lumii, pana la meditatia linistita sau constientizarea actiunilor si miscarilor noastre.

RAIDHO ne invata echilibrul corect dintre respectarea propriiloe drepturi si respectarea drepturilor celorlalti. Este legata de conducere si nobilitate, care nu sunt dobandite ca virtuti din nastere si prin merit. Folosirea energiei acestei rune implica un context de responsabilitate morala, fiind similara din acest punct de vedere runei TIWAZ.

tiwaz-100x100

KENAZ este torta cunoasterii. Iluminarea. Cautarea cunoasterii. Punerea lucrurilor intr-o noua lumina. Lupta pentru adevar. Abilitatile si capacitatile. Creativitatea. Achizitia si aplicarea de cunostinte. Secretele feminine oculte. Entuziasmul pentru predat/invatat. Spiritul jucaus. Oportunitatea. Claritatea gandirii. Umilitatea. Capacitatea de observatie. Energia controlata. Transformarea precum Pasarea Phoenix. Imbunatatirea calitatilor. Progenitura. Rationalizarea.

kenaz-100x100

Runa KENAZ are in vedere:

– iluminarea (cu ajutorul unei torte) pe parcursul explorarii cararilor transpersonale;
– inspiratia creativa, entuziasmul pentru invatat;
– explorarea paradigmelor in cautarea adevarului;
– expunerea ascunsului pentru dobandirea cunoasterii, experiente extrasenzoriale prin studiu, reflectie si informatie noua;
– consolidarea abilitatilor in diverse domenii;
– secretele feminine oculte;
– lumina din observator.

KENAZ simbolizeaza controlul si exploatarea focului pentru caldura si iluminare. Reprezinta fortele si energiile primordiale pe care le putem folosi. Daca THURISAZ se refera la crearea de unelte, KENAZ vorbeste despre folosirea cu iscusinta a acestora. Semnifica misterul transformarii si puterea noastra de a crea, asemanatoare cu cea a naturii.

thurisaz-100x100

Ancestral, fiecare trebuie sa isi duca propria torta, si sa creeze o carare de lumina care merge prin intuneric. Aceste torte nu se sting niciodata, si pot fi folosite ca repere in navigarea pe cursul ancestral, si pentru dobandirea de cunostinte si unelte strabune reprezentate prin ANSUZ, unelte care ni se cuvin in viata prezenta.

Metoda stiintifica si arta ca explorari ale adevarului sunt concretizari ale KENAZ, asa cum sunt toate incursiunile neinfricate in intunecinea necunoscutului (reprezentat de PERTHRO) in cautarea iluminarii. De asemenea se poate considera ca exista cunoastere ereditara, innascuta, respectiv intuitia care este guvernata tot de KENAZ.

KENAZ este asemenea unei biblioteci asupra careia s-a aruncat lumina care are un potential nelimitat de invatare. KENAZ reprezinta achizitionarea cunoasterii, nu cunoasterea in sine. Cautarea adevarului, nu adevarul in sine. In termeni de invatare, care pot fi completare de forta protectoare a lui ALGIZ, merita amintit faptul ca umilitatea este una dintre preconditiile unui bun ucenic si ca nimeni nu invata mai mult decat profesorul. Aroganta, elitismul si spiritul autoritar nu vor face altceva decat sa blocheze drumul spre cunoastere.

algiz-100x100

MANNAZ (a.k.a. Man-az) este omenirea, umanitatea, constientizarea. Runa a structurii divine a inteligentei din sufletul si psihicul uman. Runa a orizonturilor existentei umane si a potentialului colectiv. Diferentierea dintre omenire si celelalte forme de viata. Dezvoltarea intelectuala. Inteligenta perfectata. Gandirea. Planificarea. Analiza. Conditia umana. Masele de oameni. Structura divina. Sustenabilitatea. Ordinea sociala.

mannaz-100x100

MANNAZ cuprinde:

– auto-actualizarea;
– realizarea structurii divine in umanitate;
– cresterea inteligentei, memoriei si a potentialului mental (prin trecerea anumitor teste);
– deblocarea celui de-al treilea ochi, al mintii;
– activarea dinamicii propriului Dumnezeu, a Sinelui Superior;
– constientizarea rolurilor noastre de co-creatori impreuna cu zeitatile si natura;
– potentialul mental si spiritual.

In sens spiritual, nobletea se refera la aceia care cauta sa inteleaga misterele vietii si care se straduiesc sa cuprinda aceste mistere pentru o constientizare mai profunda. Accesul la Sinele Superior al sufletului nu este restrictionat, dupa cum afirma paradigma religioasa, ci poate fi atins de fiecare fiinta. Inca de la inceputuri traditia nordica a mentinut o cale prin care fiecare fiinta se putea auto-actualiza in timp, prin studiu intens si angajament personal. Mai mult decat atat, acest arhetip a fost legat de omenire, nu neaparat de zeitati. Promisiunea este cea de egalitate cu zeii prin implinirea potentialului uman, care reprezinta de altfel si una dintre bazele ocultismului si ale iluminarii.

Accesul la inconstientul colectiv al pamantului si al omenirii poate fi permis prin intermediul MANNAZ. Fantana lui Mimir este echivalentul nordic al Scrierilor Akashice sanscrite. Acesta contine informatii provenite din raspunsurile la cele mai profunde mistere ale vietii, dar indeplineste si rolul de loc de depozitare pentru noile cunostinte care asteapta sa fie descoperite. MANNAZ este runa Fantanii lui Mimir , pentru ca MANNAZ este runa constientizarii care are nevoie de insight si intelepciune pentru a isi continua procesul evolutiv spre Sinele Superior.

ISA (a.k.a. Iss-ah) este gheata, staza, staticul. Runa a concentrarii lucrurilor intr-o stare statica sau inghetata. Runa a staticului si a Ego-ului. Auto-conservare. Realitatea dura. Constiinta Ego-ului. Auto-control. Unitatea fiintei.

isa-100x100

Runa ISA guverneaza:

– dezvoltarea puterii de concentrare, a vointei si a focusului;
– stoparea fortelor nedorite ca act de auto-aparare;
– integrarea bazala a Ego-ului intr-un sistem multiform echilibrat;
– puterea controlului si a constrangerii asupra altor entitati, asupra izbucnirilor emotionale;
– focusul vointei intr-o actiune concreta.

Gheata este frumoasa si inselatoare. Il ademeneste pe calator sa adoarma prin pacea si serenitatea sa. Blocheaza viata sub suprafata sa si o mentine statica. Totusi, nimic nu poate fi mai puternic decat un glaciar care se misca lent care poate zdrobi placajul de gheata. Desi gheata se arata precum este, stralucitoare, ea poate fi inselatoare prin existenta unui punct slab care sa inghita deodata lucruri. Asa vedeau oamenii strabuni gheata: ostila vietii.

Astfel runa ISA, a treia din randul doi al alfabetului runic, inglobeaza aspectele de duritate a realitatii. ISA este runa controlului. Pe masura ce Ego-ul creste in putere prin gandire si antrenament, acest construct ajunge la maturitate intr-un EU individualizat.

Aaaand I’m done! A fost cu expulzie de cunoastere, incursiune in vieti anterioare si foarte mult simbolism. Fix cum imi place mie. Sunt o celta, si ma mandresc cu asta… 🙂

Incal(e)ca-m-as!

Incal(e)ca-m-as!

Cum mergeam pe strada ieri in drum spre undeva, ochii imi jucau frenetic prin orbite. Feste speram io. Dar cu tot cu ochelarii de soare cat o zi de post, tot vedeam ce se petrece in jur.

Oameni care merg pe strada. Nimic neobisnuit pana acum. Oameni orbiti de destinatie, care calca drumul in picioare. Frecvent. Oameni care incalca regulile (ne)scrise ale strazii gratuit, fara sa se opreasca interior si sa se gandeasca la ce ii motiveaza sa faca asta. Mult prea des.

Unde-i regula, intotdeauna va exista tocmeala. Adica tendinta fireasca, umana, de a o evita, incalca, submina. Cu toate astea ne mandrim ca suntem fiinte care discern adecvat atunci cand vine vorba de lucruri importante in viata… cum ar fi, prezenta sau absenta vietii, de exemplu! M-am saturat pana peste cap sa tot aud ca in Bucuresti se circula haotic, si ca daca vrei sa te integrezi in peisaj trebuie sa faci acelasi lucru. Adica sa te alaturi oilor manate nici macar de un minim instinct de auto-conservare.

Ca pieton fiind trebuie sa treci pe rosu ca sa ajungi cat mai repede in statia R.A.T.B. ca tocmai ce autobuzul isi deschide usile. Ca biciclistii trebuie sa fenteze stopurile, netinand cont de faptul ca avand doua roti in dotare pe care le tot invart pe drumuri publice, ar fi indicat sa cunoasca si implicit sa respecte legislatia rutiera in vigoare.

Ca motoarele nu sunt facute sa le accelerezi pe trotuare, in incercarea de a ajunge in capul benzii fara sa depasesti toata coloana prin stanga. Ca nu se face! Asa ca o depasesti pe dreapta jalonand pietonii. Ca sofer intorci cand ti se pune tie pata, fara sa te asiguri, fara sa te uiti la marcaje, fara sa te gandesti unde esti si ce consecinte ar implica trasul tau de volan.

Ca sofer R.A.T.B. te doare la basca de restul participantilor la trafic, pentru ca tu esti mai mare din start, asa ca tai fete, accelerezi sau franezi (dupa caz) bulversandu-ti oamenii din interiorul si din exteriorul vehiculului si te iei la harta cu oricine indrazneste sa-ti stea in cale.

Unele reguli nu ar trebui sa fie discutabile, cu atat mai mult cu cat respectarea lor iti asigura conservarea dreptului la viata. Si totusi oamenii simt nevoia sa traiasca periculos, si sa isi zgandare glanda adrenala facand apel la tertipuri cretinoide cum este incalcarea regulilor de trafic rutier.

Si cu ocazia asta ii supun si pe cei din jur la usoare descarcari de adrenalina, fara ca acestia macar sa-si doreasca acest lucru. Asa se intampla ca drumurile aparent simple din punctul A in punctul B se transforma in cruciade zilnice care iti mananca energia pentru ca trebuie sa fii tot timpul fie defensiv, fie ofensiv cu “semenii tai” mai putin civilizati decat tine.

Exemplu concret. Ieri dimineata. Cobor din 135 la Aurel Vlaicu. Ma postez la stop. Rosu. Pe malul opus o sleahta blazata de corporatisti care bateau din pinteni sa se faca verde o data. Rosul persista. Unul mai indraznet se uita spre sensul de mers al masinilor. Vede ca e liber si da sa se bage. Dupa el, restul bipezilor cu neuronii lipsa.

staring_sheep___road_to_ayr_by_coigach-d1ts2rx

Si ce sa vezi, apare si o masina. Care circula cat se poate de regulamentar. Si care la vazul turmei de mioare imbracate la patru ace, dar cu creier lipsa, claxoneaza. Oitele speriate, s-au retras rapid, dar pe fete li se citea dezaprobarea la adresa masinii tiuitoare. Si au continuat sa astepte nelinistiti pe trotuar. De parca erau la startul cursei vietii lor.

Pana cand s-a pus rosu pentru masini. Si au tasnit pe sosea ca intr-o transhumanta pe repede-inainte. Io, mai “inceata in reactii”, asteptam totusi verdele pentru pietoni pe trotuarul opus. Cand ma trezesc izbita in plin de un rucsac de laptop purtat de un… ins, sa-i zicem, care considera ca io trebuie sa ma dau din drumul lui, nu el sa ma ocoleasca pe mine. Pentru ca el se grabeste si io stau, da?

Schema asta de “tratament” am primit-o de atatea ori incat as putea sa o ridic la rang de regula a junglei urbane. Oricare ar fi un cercopitec apartinand multimii pietonilor nascuti grabiti, intotdeauna se va gasi sa poarte ceva greu – un rucsac, o geanta, o papornita, care sub imperiul fortei de miscare imprimate de fiinta lui zglobie, va fi proiectata spre oamenii cu care se va intersecta cercopitecul. Rog cercopitecii veritabili care imi citesc blogul sa imi scuze aceasta licenta literara, intrucat nu lor doresc sa le aduc atingeri la imagine.

Si ca tot venii vorba de reguli de circulatie, nu pot sa nu imi amintesc despre o experienta ultraliminala traita pe propria piele in Mumbai. Se facea ca eram impreuna cu o colega de-a mea de munca de pe atunci si trebuia sa ajungem de la punctul de cazare la un punct de intalnire.

traffic_by_dreamingpsnlaffingx3-d2gs7eg

La dispozitia noastra in sensul asta o masina cu geamuri fumurii, sofer indian imbracat in uniforma neagra si dat cu creion negru pe la ochi. Noi, doo europence mai albe ca branza imbracate business. Ne urcam si decolam. Ah, adica demaram fara prea mare tromba. Mi-au trebuit cateva clipe sa ma repozitionez in timp si spatiu astfel incat sa mi se para normala circulatia pe benzi invers (British style), cat si faptul ca volanul pe care soferul nostru dichisit il manuia se afla pe dreapta.

Toate bune si frumoase pana cand ne-am apropiat de unul dintre cele mai mari poduri din lume, care leaga o parte a Mumbai-ului de… alta parte. Brusc dinamica soferistica a capatat noi semnificatii halucinante pentru io. Nea’ conducatorul vehiculului in care ne aflam schimba benzile fara sa dea semnal intr-o mare veselie, avand drept co-participanti de trafic motoare pe care se aflau mama, tata, bagaje si vreo doi copii (evident, fara casti de protectie), taxi-uri busite care goneau de parca vroiau sa faca liniute pe sosea si alte masini care descoperisera mersul serpuit si il preferau liniei drepte.

Cu ochii bulbucati pana peste poate si un mare nod in gat, m-am apucat cu o mana de manerul de deasupra geamului si incercam sa privesc cat mai in fata pentru a-mi obisnui mintea cu ceea ce urma sa se intample. Imprevizibilul imi facea stomacul sa se intoarca pe toate partile si inima sa-mi urce vertiginos spre gatlej.

Partenera mea de suferinta se facuse parca mai alba ca varul si am avut un moment in care privirile descumpanite ni s-au intalnit incercand parca sa se domoleasca reciproc soptind nerostit ca totul e in regula si vom ajunge intregi la destinatie. Indianul nostru cu turban negru si praf rosu pe frunte, intr-un moment de relas s-a uitat prin oglinda retrovizoare (pe care nu o folosea prea des, fie vorba intre noi) si ne-a remarcat grimasele.

A izbucnit intr-un ras care era pe cat de sonor pe atat de distonant cu starile noastre. Dupa ce s-a potolit omul a intrebat intr-o engleza cu accent indian daca cumva ne e frica. I-am raspuns ca nu prea suntem obisnuite cu stilul asta de condus, iar el ne-a asigurat ca vom ajunge fara probleme la intalnire. Poate un pic amestecate, ne gandeam noi in sinea noastra. Lucru care s-a si intamplat. La destinatie, masina era neavariata, turbanul soferului neclintit si noi tefere si nevatamate.

Cu greu mi-am putut stapani mirarea ca desi omul conducator a sfidat toate regulile de circulatie existente, ba mai mult, si ceva legi ale fizicii, totusi am scapat cu viata in noi si sange caldut (nu bocna). Misterul nu imi fu deslusit decat acum cateva luni cand intr-o discutie s-a ivit problema respectatului de reguli de orice fel in India.

Interlocutoarea mea imi povestea cu entuziasm despre o prietena a sa care tocmai ce se intorsese dintr-o calatorie in India cu impresii si ipoteze cu privire la modul in care indienii se raporteaza la regulile formale de circulatie. Una dintre ideile revelatoare era tocmai cea ca indienii si-au format un set de reguli nescrise de circulatie rutiera pe care il respecta in pofida regulilor formale care nu sunt altceva decat niste vorbe aruncate pe hartie. Si tocmai aderarea la acele reguli nescrise le permiteau soferilor nu numai sa se integreze in sistemul rutier urban, dar sa ramana si cu viata intr-insii.

Acum raportandu-ma la ce se petrece la noi, in plin mediu balcanic cu atitudini vulcanice, ma intreb cum se face ca instinctele noastre de auto-conservare se amortesc pe zi ce trece, lasand loc ego-urilor inflamate care sfarsesc prin a guverna soselele?

Si daca nu respectam regulile formale, asta inseamna ca avem un alt set de norme la care facem apel in trafic? Sau e fiecare cu a ma-sii si daca intre timp scapi si fara accidente te poti considera norocos?

Bine ca nu ne ghidam dupa instincte, dar nu ne dam inapoi din a recurge la agresiune atunci cand se gaseste cate un destept sa ne reaminteasca regulile de circulatie si sa ne invite subtil sa le mai respectam si noi din cand in cand. Oare cand o sa ajungem sa ne pese mai putin de aparente si sa ne respectam in trafic fie ca suntem pietoni sau soferi? Ca legislatia se tot schimba, dar oamenii par a ramane incremeniti in aceleasi apucaturi…

Traffic_Light_Chaos_by_Teakster

Depanarea amintirilor

Depanarea amintirilor

A DEPANA = a repara, a drege, a repune in functiune inlaturand o pana.
AMINTIRE = imagine pastrata in memorie.

Memories_by_K1lgore

Cum repari o amintire? Clocesc idei pentru scrierea asta cam de saptamana trecuta, de cand m-am revazut cu un prieten drag mie si ne-am pus pe povestit. Stand pe-o banca pe Aleea Amintirilor. Fara intentia de a va crea diabet zaharat de la primele randuri, ca confirm ca nu-i niciun subterfugiu literar la mijloc, ci adevarul gol-golut.

Dar cum arata o amintire stricata? Sau ce face ea cu fiinta ta? Ce ii dai voie sa faca?

Pai se simte indeajuns de in largul ei in interiorul tau incat sa se apuce sa-ti vandalizeze peretii cu graffitti de prost-gust.

Iti sparge chestiile mici de faianta la care stie ca tii mult.

Te impinge de colo-colo cu un tupeu gigantic.

Iti sopteste cat de mic si neputincios esti in fata unei imagini de care nu vei putea scapa niciodata.

Si tu stai… Si o lasi sa fie… Cu riscul ca tu sa nu mai fii, daca ea este peste tot.

Pana intr-o zi cand zici: Hai sa te depanez! Si o lasi sa fie, numai ca de data asta iti dai voie sa fii si tu lucid.

Si ea incepe, asa cum stie ea, sa ti se arate recurent.

Sa te improaste cu stropi de trecut mut.

Sa rada in hohote care iti fac(eau) pielea de gaina.

Si tu stai si te uiti la ea.

Desfasurandu-se previzibil asa cum a mai facut-o de mult prea multe ori. Pana cand oboseste, dezamagita ca nu obtine nici o reactie din partea ta.

Si atunci o vezi, in sfarsit. Grotesca. Abjecta. Meschina. Si nu poti sa te abtii din a te intreba retoric: What a fuck were you thinking? Nimic.

Adevarul e ca atunci cand te trezesti fata in fata cu amintiri nedepatate, nu mai ai timp sa te gandesti la nimic. Pentru ca literalmente esti luat pe sus si dus in tine. In partea aia atat de intunecata in care habar nu mai ai ce zace in ea, si nici nu ai vrea sa descoperi pe nepusa masa.

In debaraua doldora de amintiri care nu-ti mai trebuie cu siguranta, dar de care nu te hotarasti sa scapi si le tot duci cu tine. Uite de aia mie memoria mi se pare unul dintre cele mai iscusite procese psihice de care este in stare omul.

Memoria depoziteaza. Transforma. Idilizeaza. Distorsioneaza. Reactiveaza. Pana cand intr-o buna zi uita si/sau resemnifica. Si atunci sa te tii! Claritatea-ti revine in vene si te inunda de nu te vezi. Sau poate atunci chiar (te) vezi asa cum nu (te-)ai mai vazut de mult timp. Parca iti si era un pic dor de tine. Si e just sa iti propui ca de acum inainte nimeni sa nu va mai desparta. Pe tine de tine. Nici macar o amintire proprie.

Ce-ar fi daca am avea amintiri saprofite, nu parazite? Care sa se alimenteze cu ceea ce se descompune in noi. Numai pentru a ne face sa ne ridicam fruntea si mai sus spre zari mai inalte, fara a pierde din ochi linia orizontului.

Si revenind totusi la discutia pe care o aveam cu bunul meu prieten (zic io, el probabil ar zice acum ca nu prea mi-am dovedit prietenia, dar ramane de vazut! ;)), m-am pomenit razand si vorbind cu atata lejeritate si autoironie despre trecutul nostru glorios cu amintiri mai mult sau mai putin comune, incat am realizat ca orice ar fi, I got the feel good in me.

Prin facultate, anul III daca memoria nu imi joaca feste, invatam pe la NLP cum sa resemnificam amintiri in cel mai simplu mod cu putinta. Se ia una bucata amintire si se pune pe un ecran imaginar, ca la cinema. Apoi se transforma colorul in alb-negru. Apoi se incetineste sau repezeste (dupa posibilitati) firul actiunii.

Daca efectul obtinut nu este cel scontat, se recurge la scoaterea sunetului. Dupa care ecranul cu pricina se indeparteaza pe nesimtite, pana cand ajunge sa fie un punct nedistinct in marea de purici ai televizorului urban la care te tot uiti. Si poate atunci vei realiza ca ai scapat de the monsters in your closet. Aia care nu-ti dadeau pace sub nici o forma.

Asa ca cea mai simpla solutie din a pune pe fuga mnemonica o amintire parazita este sa o fugaresti, provocand-o sa tot fie! Ce zici? Se inscrie in logica ta teoria asta? 🙂 Si daca ai vazut filmul, cu siguranta nu ti se va parea desueta piesa asta… 😉

Cum putem preveni caderea tiglei de pe casa?

Cum putem preveni caderea tiglei de pe casa?

tigla

Contrar titlului, acesta nu va fi un post despre constructii sau bricolaj, ci despre sanatate mentala. Va mai aduceti aminte de sanatatea voastra mentala? Oare ce mai face? Cum o mai duce? O fi pe duca? Sau poate doar cu dor de duca…

Daca tot va faceti analize de sange o data pe an, controale de specialitate la intervale regulate si mai mergeti si la dentist obligat-fortat, ce-ar fi sa va ingrijiti si de partea nevazuta a fiintei voastre?

Adica de tigla de pe casa, unde casa sunteti voi si tigla e mintea. Nu stiu cum s-a ajuns la concluzia absolut eronata ca o data ce fixezi tigla pe acoperisul casei, ea va ramane acolo pe vecie, fara sa necesite retusuri, ajustari, reparatii sau chiar inlocuiri.

A ramane intr-o bucata si mai cu seama sanatos la cap in ziua de azi ar trebui sa fie ridicat la rangul de virtute, si nu incerc nici pe departe sa o dau in melodramatisme. De ce? Pentru ca haosul inconjurator nu ne face cinste! Ne bruiaza. Ne agaseaza. Ne streseaza. Ne rodeaza. Ne blocheaza.

Pana cand, tigla, sarmana, capituleaza si se arunca in gol de la marea inaltime a mintii noastre. Aaaaaaaaaa! Zbuf… Si se lipeste de asfaltul existential unde este invariabil calcata in picioare de altii ca noi care asemeni lui Marin Preda vad viata ca o prada.

Cu haosul nu prea are sens sa te lupti. Cu cat incerci mai mult, cu atat te va atrage intr-insul. Dar poti sa-i faci fata… si spate… si lateral. In prealabil ar trebui totusi sa devii constient de faptul ca el exista si ca nu face bine. Dar cum ajungi sa iti desfasori viata conform ordinii tale interioare subsumand-o haosului cosmogonic (v-am tras-o eminescian la faza asta! ;))?

Nu cred ca iti trebuie un plan maret, ci mai degraba doua leci (o leaca… doua leci) de energie si determinare. Si mai cu seama sa vezi si padurea si copacii concomitent. In principiu fiecare zi din viata ni se desfasoara, noua adultilor responsabili, dupa principiul datoriei. Azi ce trebuie sa fac?

Avem liste mentale, liste fizice, carnetele, remindere pe telefon, calendare pe laptop care ne anunta despre ceea ce trebuie sa facem. Ce se intampla dupa ce am terminat tot ceea ce trebuie facut? Da, unii dintre noi chiar ajung sa termine ceea ce trebuie sa faca pe ziua respectiva. Atunci pare sa se instaleze o sincopa dubioasa in care mintea ta o ia razna pe campii gandindu-se: Bai, dar oare chiar am terminat? Sigur n-am uitat nimic? Parca mai era ceva! Dupa 5′ de ruminat, ajungi la concluzia ca:

Da dom’le, chiar am terminat! Acum ce fac? Cum adica ce fac? Pai ma duc acasa si termin de facut ceea ce trebuia sa fac prin casa! Bun, si dupa aia? Pai dupa aia, fac ceea ce trebuie ca sa ma pregatesc pentru o noua zi de trebuinta!

Si n-am cum sa nu ma intreb unde mai incap vointa si dorintele proprii in toata ecuatia asta? Oare mai e asta viata, sau doar o existenta pre-programata care se desfasoare in virtutea inertiei? Citeam zilele trecute ca orasul european cu nivelul cel mai crescut de calitate a vietii este Viena si ma gandeam: Mama, cat de tare de austrieci! Ei chiar stiu sa isi traiasca vietile dupa orele de program…

Putem deduce de aici ca tigla de pe casa poate fi corelata cu nivelul de calitate a vietii. Ce-i de facut in sensul asta? Ca deja am stabilit ca tigla noastra cea de toate zilele nu va sfida nicidecum gravitatia ramanand pe acoperisul mintii noastre pururea. Lucrurile aparent complicate, ajung intotdeauna sa fie extrem de simple.

Asa ca recomandarile primordiale pentru prevenirea fenomenelor de averse cu tigla ar include:

1. Petrecerea unei cantitati considerabile de timp zilnic de calitate cu oameni semnificativi in vietile noastre: parinti, matusi, copii, prieteni, vecini, colegi, amici, pisici, pitici;

2. Gasirea unei activitati (de preferat fizice) care sa ne placa la nebunie si de care sa ne apucam si implicit sa ne si tinem. Terapia ocupationala da roade, frate, asa ca fie ca vorbim de dansuri, origami, alergat sau drumetii, go for it!

3. Atentia la detaliile cotidiene ale vietii. Unul dintre cele mai faine lucruri este sa-ti dai seama ca ceva mic-mic face ceva din tine sa se miste mult-mult. Asa ca hai sa fim curiosi si zelosi in gasirea acelor momente;

4. Invatarea este mama… cui? Stai asa ca repetitia cica ar fi mama invataturii, si invatatura atunci ar fi mama plafonarii? Ca sa nu te apuce toate pandaliile, ce-ar fi daca ti-ai propune sa inveti cate ceva in fiecare an (sa zicem)? In felul asta iti pui capul la contributie si nu-l mai lasi sa se afunde in sine;

5. Cica daca dai te simti mai bine, si de aici iti creste si bucuria ca “Da, ma! Am facut ceva care va fi remarcat, care a contat pentru cineva!”. Fie ca ii spui altruism contemporan sau pur si simplu generozitate, incearc-o si pe asta, sa vezi ce zice tigla.

6. Calatoreste si descopera taramuri noi! Asta e preferata mea, si functioneaza perfect in mentinerea igienei mentale. Planificati sa mergi undeva, cu cineva, la intervale regulate si ai sa vezi ca numai gandul si dorul de duca te vor face sa te transformi in interactiunea cu cei din jur.

Cam comercial si glossy postul serii de azi? Poate… Dar necesar! Va doresc igienizare placuta dragi posesori de tigle care stau sa cada…:)

Dreptul la diversitate

Dreptul la diversitate

Aud atat de frecvent actiuni in numele drepturilor omului, incat ma intreb (cu o naivitate premeditata) cum de inca mai avem dificultati, noi oamenii, in acceptarea acestor drepturi pentru noi si mai ales pentru cei din jurul nostru. Fundamentul legal al tuturor acestor manifestari este fara doar si poate Declaratia Drepturilor Omului, in vigoare de vreo 65 de ani.

Dar nu vreau sa ma leg de ea, pentru ca nu-s avocat, ci vreau sa-mi indrept discursul asupra drepturilor din perspectiva asertivitatii umane, si asupra Declaratiei Drepturilor Asertive ale Omului. Asertivitatea, pentru cei care se intreaba acum “Ce-i aia?”, e o forma de comunicare, flancata de-o parte de comunicarea agresiva si de cealalta de comunicarea pasiva.

Dictionarul Medical al lui Dorland o defineste ca:

“comportament caracterizat prin afirmarea sau declararea increzatoare a unei asertiuni fara nevoia de a o dovedi; aceasta se refera la dreptul persoanei de a avea un punct de vedere care sa nu ameninte agresiv drepturile celor din jur (asumand o pozitie de dominare) sau sa le permita in mod submisiv celorlalti sa ignore sau refuze dreptul persoanei de a avea un punct de vedere”.

Suna bine, nu? Dar cam greu de pus in practica, ziceti? Unde-i asertivitate, apar si o serie de drepturi asociate acesteia, pe care imi propun sa le pitrocesc un pic azi. Cu voia dumneavoastra, cititori ingaduitori! 😉 Sunt 10 la numar (comercial, dar usor de tinut minte…), si suna cam asaaaa:

1. Dreptul la a avea si a exprima adecvat emotii si opinii proprii, completat de dreptul ca aceste opinii si emotii sa fie luate in serios de ceilalti;

2. Dreptul de a cere ceea ce iti doresti;

3. Dreptul de a spune “NU” fara a te simti vinovat;

4. Dreptul de a fi tratat cu respect si de a fi apreciat de cei din jur;

5. Dreptul de a nu oferi justificari sau scuze;

6. Dreptul de a-ti stabili propriile prioritati;

7. Dreptul de a face greseli;

8. Dreptul de a te razgandi;

9. Dreptul de a lua singur decizii si de a-ti asuma consecintele implicate de acestea;

10. Dreptul de a alege sa nu te exprimi.

Toate aceste drepturi se invart in jurul libertatii pe care oricare dintre noi o are sa fie el insusi in timp ce continua sa ii respecte pe ceilalti. Dintr-un motiv sau altul, socialmente vorbind, la ora actuala exista o groaza de oameni care considera ca pot sa faca inferente la adresa drepturilor si libertatilor semenilor lor (lor, lor, lor) manifestand totodata o nevoie de control irationala asezonata cu lipsa de respect cat carul (ala mare, nu ala mic).

Mai trist e ca parte din acei oameni au si influenta in luarea deciziilor la nivel macro, si drept urmare, n-au nici o problema in a permite parerilor lor personale sa interfereze cu punctul de vedere oficial, care ar trebui sa vina in ajutorul maselor, nu sa satisfaca dorintele ascunse ale actorilor decizionali.

De aceea, io cred ca trebuie sa marsaluim. Cat mai des, cat mai multi, cat mai ferm…

Ca sa ne aparam dreptul de a fi noi insine, evident fara a aduce atingere libertatilor celorlalti…

Sa marsaluim pentru a ne mentine dreptul de a vorbi liber…

Sa marsaluim pentru a ne apara convingerile in raport cu rolul femeii in societate…

Sa marsaluim pentru schimbarea unor legi care nu ne fac cinste…

Sa marsaluim pentru dreptul de a fi diferiti, noi intre noi…

Diversitatea naste frici grave in promotorii uniformizarii maselor. Ceea ce nu o face cu mai putin naturala. Daca am fi toti la fel, lumea nu ar mai avea nici un farmec, nu credeti?

Ma declar mandra ca sunt diferita (in felul meu :P) si ca nu ma sfiesc sa comunic asta lumii in fiecare zi.

Cum ar fi sa incepem pe indelete, cu pasi de pitic, sa ne acceptam diferentele individuale, si sa nu le mai consideram un constant atac la propria persoana, bunul-mers al societatii sau traiectoria umanitatii?