Sfarsit de luna…Sfarsit de vara…indiana. Vantul inca bate proaspat, cu ceva accente iernatice. Gandul mi se duce la "Hey now, all you sinners… put your lights on!" .
Si ma intreb cum se face ca nu imi place dovleacul de nici o culoare? Don’t get me wrong, culoarea imi place…forma e funky…utilitatea si mai si, dar gustul e… nu e. Nu e pentru mine. Dovlecelul e ok. Dovleacul nu e ok. Va place logica papilelor mele gustative, nu? :)) Dar sa stiti ca ceva, ceva e acolo, pentru ca inside my brain I cannot conceive sweet vegetables. I just refuse to do it! Cu vehementa! 😀
Fructele sunt dulci, legumele sarate and that is that! There can be no other way… On my blog, it’s my way or the highway, ladies and gents! 😉 Azi sarbatorim ceva si io zic ca orice motiv de sarbatoare este bine-venit in contextul in care ne mai face sa luam o pauza amuzanta din iuresul vietilor noastre tumultoase. Makes one enjoy life and shit, doncha think?
Si totusi mi-ar placea sa avem mandria, taria si un PR national beton astfel incat sa make the good old’ Halloween o sarbatoare a noastra. Dat fiind radacinile crestine ale intregii sindrofii tomnatice, cat si misticismul specific zonei balcanice am avea sanse reale de izbanda. Si sa nu-i spunem Halloween, ci ceva un pic mai romanesc. Ma duc pe campii cu mintile? Credeti? Mie chiar nu mi se pare, pentru ca astfel am aduce the whole celebration spirit mai aproape de toata populatia, nu numai de cei tineri si occidentalizati.
La drept vorbind nu m-ar mira ca maine-poimaine sa fim atat de “inventivi” incat sa ne revendicam si Thanksgiving Day-ul cu indieni si pelerini ca o “sarbatoare nationala”. Ohohoh, ce tare ar fi asta! Va imaginati? Avem si noi bastinasii nostri ce-i drept, dar ar fi bestial sa-i impodobim cu pene si sa aducem niste gulere albe bisericesti in preajma, dupa care sa zburatacim si-un curcan obosit pentru cina cea de multumire a indienilor fata de pelerini si viceversa. Adica “Multam fain de invazie, am fi putut trai si fara, dar daca-i musai cu placere!”.
Sa revenim totusi la oile noastre, respectiv dovlecii si mortii nostri. And I say that with all do respect. Pentru ca sarbatoarea Halloween-ului are ca ratiune pomenirea si sarbatorirea mortilor, oriunde s-ar afla ei. Intr-o lume a viilor, noaptea dinspre 31 octombrie spre 1 noiembrie se vrea a fi timpul mortilor sa fie printre cei vii. Cu spiritul. Si acum fiecare cu mortii lui.
Ma intreb ce-o sa mai visez la noapte, ca azi-noapte inconstientul iar mi-a luat-o la sanatoasa pe campurile tenebroase ale propriilor amintiri, fantasme, temeri & co. Sper sa visez oamenii dragi care nu ma mai onoreaza cu prezenta si intelepciunea lor, si a caror lipsa o resimt (acut) din cand in cand. Bag seama ca am devenit un pic cam prea serioasa, incat tre’ sa ma re-shift-uiesc olecuta.
Jeap, jeap! Teleportarea in comercial si festiv a inceput… Uite, io habar n-am avut pana in ziua de azi ca simbolul initial al acestei sarbatori nu era nicidecum dovleacul, ci NAPUL stimati cititori si distinse lectorese. Ce-i ala un nap ma veti intreba… Ca sa dau o definitie operationala, dar total circulara: e o leguma asemanatoare cu gulia. Se papa, dar e micuta in dimensiuni, si deci arata atat de bine scobita, ca dovleacul.
Prea marele dovleac este impunator de la sine. Cu o coada si frunzute verzi ca o coama in vant, fie ca e mic si indesat, sau inalt si bulbucat, transmite o groaza de mesaje. Poate fi personificat intr-o clipita, deci e mai comercial decat o gulie! :)) Originile Halloween-ului sunt dupa cum bate vantul stiintific. Unii spun ca crestinesc vorbind s-ar referi la sarbatoarea recoltei. Altii spun ca from a pagan point of view s-ar asemana cu sarbatoarea celta Samhain. Si mai sunt si impaciuitorii care afirma cu zambetul e buze ca poa’ sa fie o sarbatoare crestina, cu accente pagane. Merge? Mergeee! :)) Un model explicativ-interpretativ integrativ cum ar spune un arhaic al facultatii mele dragi.
Mie imi surad mai tare explicatiile pagane ale sarbatorii, deci despre acelea va voi vorbi. Un nea’ cercetator pe nume Nicholas Rogers consemneaza ca o sleahta de folcloristi antropologi ar fi detectat originile Halloween-ului in sarbatoarea romana a zeitei POMONA, zeita fructelor si a legumelor, sau in festivalul mortilor denumit PARENTALIA care ar fi in stransa legatura cu festivalul celtic SAMHAIN care nu inseamna altceva decat “summer’s end” intr-o irlandeza prafuita. 😉
Pare-se ca literatura irlandeza din vremuri stravechi face referire la SAMHAIN, cat si o serie de event-uri din mitologia irlandeza se intampla sau debuteaza in seara de SAMHAIN. SAMHAIN-ul marcheaza finalul sezonului recoltelor si inceputul “jumatatii negre a anului”. Este vremea de aprovizionare cu lemne si pregatire pentru iarna cea grea. Mai da-i si cu o tzara de transhumanta pentru animalele de prin batatura omului.
Mai da-i si cu ceva macelarit de carnuri ca sa avem ce manca iarna. SAMHAIN-ul eramarcat si ca o zi in care se aprindeau focuri in aer liber pentru efectuarea unor ritualuri ici-colea – human sacrifice or not.
Si acum vine partea spooky in care SAMHAIN-ul era vazuta si ca o zi in care poarta catre Lumea de Dincolo se deschidea indeajuns incat sa permita sufletelor mortilor, cat si unor creaturi mitice precum zanele sa paseasca in Lumea Celor Vii. Sufletele mortilor se zice ca se intorceau acasa de SAMHAIN. La ospetele de sarbatoare, petrecaretii puneau tacamuri in plus pentru sufletele mortilor asteptati la masa de unde i se spune si “ospatul mortilor” sau “festivalul zanelor”.
Pe langa zane totusi, de SAMHAIN se activau si spiritele cele rele, cat si ielele. Oamenii faceau anumite ritualuri pentru a mentine la departare spiritele rele si ielele, ritualuri care se crede ca au influentat intr-o masura considerabila obiceiurile Halloween din zilele noastre. Inainte de secolul XX, deghizarea de SAMHAIN avea rolul de a pacali spiritele rele si ielele.
In Irlanda for that matter, oamenii mergeau din poarta in poarta sa stranga mancare pentru ospat fiind deghizati in diferite personaje mitice. Pe coasta de Sud a Irlandei secolului XIX, exista mentiuni scrise despre un om deghizat intr-o iapa alba care conducea tinerii comunitatii din poarta in poarta pentru a aduna mancare. Prin generozitatea cu care locuitorii ofereau tinerilor mancare pentru ospat, acestia beneficiau de noroc in casa din partea zeului Muck Olla.
In localitatea Moray in secolul XVIII baietii mergeau din casa in casa pentru a strange combustibil pentru focul in aer liber de SAMHAIN. Obiceiul actual de “trick or treat” cu siguranta are o conexiune adanca cu aceste practici ancestrale.
Crearea de velinare din dovleci de Halloween a avut la baza din nou SAMHAIN-ul si credintele celtice. Felinarele din napi personificati cu fete sculptate erau facuti in secolul XIX in unele parti ale Irlandei si in tinuturile scotiene muntoase. Felinarele erau menite sa lumineze calea omului din noaptea de SAMHAIN, dar de asemenea puteau reprezenta insasi spiritele nefaste sau puteau fi o modalitate a oamenilor de a se apara de iele.
Dintr-un punct de vedere crestin Halloween-ul poate avea puternice influente din Ziua Tuturor Sfintilor de pe 1 noiembrie, cat si din Ziua Tuturor Sufletelor sarbatorita pe 2 noiembrie. Aceste zile sunt menite pentru celebrarea sfintilor si intrarea in rugaciune pentru cei plecati de curand de pe Taramul Celor Vii. Ziua Tuturor Sfintilor a fost introdusa in anul 609, dar initial era celebrata pe data de 13 mai.
In anul 835 cica un Popa…pardon Papa… Papa Gregor IV a zis:
Fuck that shit, let’s move it on the 1st of November!
In timp ce populatia confuza intreba:
Why the fuck?, si nimeni nu le raspundea, se crede ca fie celtii au fost de vina (PAGANII!), fie la mijloc au fost niste jocuri de culise germanice (always ze Germans, ja?).
Pe la finele secolului XII sarbatoarea fu ridicata la rang de datorie europeana si implica ritualuri de rasunat de clopote pentru sufletele aflate in purgatoriu. SOULING-ul, adicatelea obiceiul de a coace si imparti soul-cake-uri pentru “toate sufletele crestine” este parintele “trick or treat”ing-ului. Grupuri de copii saraci obisnuiau sa mearga din poarta in poarta de Ziua Tuturor Sfintilor/Sufletelor pentru a aduna soul-cake-uri, ca o modalitate de a se ruga pentru oamenii ale caror sufletele erau blocate in purgatoriu.
Obiceiul purtatului de costume a fost legat de Ziua Tuturor Sfintilor/Sufletelor de care un print (oarecare) care zicea cam asa: “Se credea ca sufletele mortilor ar umbla pe pamant pana de Ziua Tuturor Sfintilor si ca seara de All Hallows le-ar da o ultima sansa sufletelor sa se razbune pe dusmanii lor inainte de a trece in Lumea de Dincolo. Pentru a nu fi recunoscut de vreun suflet in cautare de razbunare, oamenii purtau masti si costume pentru a-si ascunde identitatea”. Un alt nene descrie felinarele din dovleci ca reprezentand sufletele aflate in purgatoriu.
In Bretania, copii, dragii de ei, se duceau si aprindeau lumanari in cranii in cimitire. Ce sa mai. crestineste pana in maduva oscioarelor folosite la ritualuri… bisericesti, of course! Eh, pe atunci sa zicem ca biserica avea un alt gen de influenta asupra maselor, pe care sper eu (zadarnic!) ca nu o mai are si astazi. Oricum ai da-o sarbatoarea tot sarbatoare ramane.
Fie ca e pentru morti sau vii, sau pentru sufletele aflate in purgatoriu, in cimitir sau la birt, din casa in casa, fiecare avem o bucatica de dovleac in suflet. A sunat cam ciudat asta, nu? Sau poate poetic! 😀
Make the best of what is and hope for the spookiest All Saints/Souls Day/Night. Remember to carve yourself some veggies in the kitchen and scare your loved ones with your creepy decorative ideas! Tha will make them love you more… or fear you like hell. Una din doo…;) Have fun, trick, treat and dress @ your best! 🙂
