Category Archives: Estetisme

Aug29

Pour mon ami…

Posted on by
Pour mon ami…

…parce-qu’il merite un joli cadeau lingustique por son anniversaire.

Si asta a fost tot ce am putut da din mine in materie de exprimare scrisa in franceza. In rest voi opta pentru romana pe care nadajduiesc ca o stapanesc un pic mai bine. Ieri m-am intalnit cu prietenul care astazi mai imbatraneste un pic. Nu ne mai vazusem de un car de vreme si mi-era tare dor sa ne punem la discutii in stilul nostru caracteristic.

Prietenii au un stil propriu de a se coplesi cu informatii si intrebari, mai ales daca nu s-au vazut de ceva vreme. Cam asa a fost si cazul nostru pentru ca in vreo 10 minute reusisem sa acoperim ce a mai facut el in ultima vreme si ce actiuni psihosociale am mai intreprins si eu de cand nu ne-am vazut.

Lejeritatea cu care se lega conversatia imi confirma inca o data de ce suntem prieteni. Pentru ca putem vorbi despre verzi si uscate fara sa tinem cont de timp si cadru, ci sa le cream special pentru acest lucru. Nemaivazandu-ne de ceva vreme, ne-am apucat sa ne si complimentam cu privire la cum aratam de zici ca era reuniune dupa 20 de ani. Oricum simpatica faza. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat, am ras unul de celalalt, ne-am confesat, ne-am sfatuit, ne-am invartit in jurul cozii, ne-am obosit cu intrebari si asaltat cu raspunsuri.

Si culmea e ca mi-a venit ideea sa il sun sa ne vedem fara sa ma gandesc pentru o clipa ca azi e ziua lui. Dar s-au potrivit lucrurile pana la urma. Una dintre secventele cele mai faine de interactiune a fost aceea cand mai ceva ca niste mosnegi am luat-o in jos pe firul amintirilor despre perioada in care eram noi tineri, rebeli, stateam cu ai nostri si ne prindea dimineata vorbind pe net. Despre tot si toate. Despre scoala, cat de naspa e sa stai cu ai tai si sa fii controlat la orice pas mai ceva ca un pustan de 15 ani, despre viata, despre carti, despre psihologie, ipohondrie si fandaxie si tot asa.

Si adevarul e ca acele vremuri au fost tare frumoase si speciale in felul lor. Ca multe altele care le-au urmat pana cand ne-am trezit deodata mari, vorbind de joburi, copii, calatorii si credite de nevoi personale.

Asa ca, dragule, iti multumesc ca imi esti prieten si sper sa apucam sa bombanim impreuna despre crizele de varsta mijlocie si sa ne bucuram impreuna de intelepciunea cea de pe urma care sper sa vina o data cu inaintarea in varsta.

Aug21

Bancher pe timp de zi, fotojurnalist la ceas de seara

Posted on by
Bancher pe timp de zi, fotojurnalist la ceas de seara

Cam asa l-as putea descrie in cateva cuvinte pe Chris Arnade. Rareori mi se intampla sa ma entuziasmez atat de vadit in raport cu un om cat de cat public, dar ceea ce m-a cucerit definitiv in cazul de fata a fost tocmai umanitatea personajului. L-am descoperit stumbling upon on of his major photo-projects: Faces of Addiction.

Am devorat calupul de poze de strada care nu fac altceva decat sa redea in forma vizuala statica freamatul interior al rezidentilor din Hunts Point Bronx generat de diferitele adictii cu care se confrunta. Si cu un zambet pe care doar profesionistii care au lucrat la un punct in cariera lor cu grupuri dezavantajate il pot identifica corect, trebuia sa vad cine sedea in spatele obiectivului.

Si mai ales de ce si-a ales o asemenea tema de pozat? Adica, bancher fiind, nu ai altceva mai bun de facut decat de umblat cu un aparat profi in spate pe timp de noapte intr-unul dintre cartierele cu gradul cel mai ridicat de criminalitate din New York?

Sau poate si domnul fotograf are partea lui de adictie pe care trebuie sa o hraneasca zilnic si anume cea de pericol, de adrenalina. Adrenaline junkies are interesting people, si de cele mai multe ori o sa ii gasesti in profesii cu un mare impact la nivel social: pompieri, politisti, asistenti sociali, fotojurnalisti, medici pe ambulanta, etc. In principiu oamenii care se duc in linia intai si nu isi concep viata altfel decat in priza. Around the clock.

Nu o sa ma apuc sa tin discursuri patriotice despre dependenta si efecte sale, pentru ca dpmdv cu totii le avem pe ale noastre. Tendinte mai mult sau mai putin accentuate care in times of trouble hit the roofs of our conscientiousness. Nu am nici cea mai mica indoiala ca motivatia care l-a manat pe Chris Arnade in lupta cu viata strazilor din Hunts Point este una bazala.

Pe langa a fi un proiect social de raising major awareness asupra unor probleme precum: abuzul asupra minorului (incluzand aici si neglijarea ca forma de abuz), prostitutia, delincventa juvenila, consumul si vanzarea de droguri, homelessness-ul, prin pozele sale omul nostru s-a dezvaluit in fata publicului sau.

S-a aratat in deplinatatea umanitatii sale intr-un mod subtil, dar foarte pertinent.

Am vazut ceva documentare si proiecte foto sociale la viata mea. Unele mi-au ridicat tensiunea instant pentru ca invariabil perspectiva folosita era aceea a echipei de reporteri din Vest care vin sa “relateze de la fata locului” in Est despre “ceea ce se intampla acolo” de parca tocmai au aterizat pe Luna.

Altele m-au scarbit prin insinuarile politice care tradau si adevaratele motivatii pentru care acel material fusese “comandat”. Au mai fost si cele care pur si simplu nu m-au facut sa misc nici macar un muschi in semn de reactie la vizionarea lor. Imi place sa le bag in categoria “documentarelor degeaba” pentru ca story nu este, fapte nu este, dar in schimb este atitudinea reporterului de “mama ce proiect maret facem noi aici”.

Si mai sunt si proiecte de genul celui Faces of Addiction. Care pur si simplu mi-a spulberat creierii cu intensitatea sa, si pe care daca as incerca sa il incadrez intr-o categorie nu cred ca i-as face prea mare cinste. Anyway, mi-am propus ca in acest post (pentru ca va avertizez de pe acum ca vor exista o serie de posturi despre acest proiect) sa vorbesc despre omul care face pozele.

Afirma cu tarie despre sine ca nu este un fotojurnalist, pentru ca tot ceea ce face este sa se documenteze si sa asculte. Scopul? Sa fie un soi de interfata dintre subiectii fotografiati si publicul larg prin care cei dintai sa isi poata spune povestea. Un om de mijloc adica.

Un traducator care foloseste fotografia pentru a recodifica povestile de viata suprasaturate de negativ intr-o forma social acceptabila pentru mase. Ce-i drept, subiectul grupurilor marginalizate de societate nu este tocmai unul despre care sa discuti cu lejeritate over coffee and biscuits.

De aceea a fost nevoie de un Chris Arnade care sa aduca pe un platou de argint un teanc de poze inspirate un pic cam prea mult din realitatea stradala new-yorkeza. Un lucru foarte important pe care Chris a tinut sa il mentioneze ca delimitandu-l clar de jurnalisti a fost acela ca nu verifica informatia pe care subiectii sai fotogenici o transmit, ci o ia ca atare. Unii l-am putea numi inconstient, iar altii un simplu amator, insa el incearca sa imputerniceasca omul din fata lui.

Prin simplul fapt ca he goes along with the story indiferent de cat de stiintifico – fantastica ar fi. Intr-un spirit de gluma as spune ca unora le plac si SF-urile, dar tare imi e ca the life-stories culese cu atata rabdare de domnul bancher sunt cat se poate de reale.

De un realism din ala care initial a fost dureros si acum e doar amortit undeva intr-un colt de minte. Din tot ce am citit pana acum despre Chris Arnade evident ca mi-am creat niste listute cu likes and dislikes pe care nu ma dau inlaturi de la a le face publice. Sa faca tot cititorul ca io are gandire critica si nu ii e nici jena si nici frica sa o scoata la inaintare.

Deeeeci, imi place ca:

– a abordat intr-o maniera inovatoare niste problematici esentiale pentru societatea americana si nu numai;

– s-a gandit eventually si la o finalitate concreta a proiectului, in sensul ca all the cash will go straight to HPAC un ong care desfasoara activitati de suport pentru tinerii din Hunt Points Bronx – harm reduction, assistance, din astea;

– are mega skilluri de pozat lume, cat si the tools to do so;

– din comentariile fiecarei poze realizate se vede clar ca pana sa ajunga sa obtina permisiunea de a isi fotografia subiectii, he workes god damn hard for it, adica a stat de vorba ore in sir cu oamenii aia;

– ca isi roaga subiectii sa se descrie si sa spuna ce planuri de viitor au; (Sigur nu e si terapeut nenea asta? :))

– ca pentru unii subiecti a mers oarecum longitudinal, fotografiindu-i de mai multe ori, la intervale de timp, in their good and bad times;

– ca nu este indeajuns de necopt incat sa creada absolut tot ceea ce ii spune un junkie, dar cu foarte mult respect pentru povestile care ii sunt spuse;

– ca desi e bancher, stie sa isi suflece manecile pentru a dig in the depths of what really hurts and matters;

– ca nu si-a mediatizat proiectul foarte tare, punand pozele pe pagina sa de Flickr.

In terms of dislikes, desi pot intelege de ce a facut anumite lucruri, nu inseamna neaparat ca imi si plac. Asa ca nu imi place ca:

– le cumpara subiectilor sucuri, mancare sau tigari:

– s-a oferit sa ii plateasca amenzile unuia dintre subiecti si sa sa le plateasca rehab-ul altora;

– uneori in descrierile fotografiilor foloseste (nenecesar zic io) un limbaj greoi, care accentueaza istoricul traumatic al oamenilor pozati;

– ca se duce acolo unde posibilii lui colegi de breasla (nu bancherii!) ar ezita un pic fara sa aiba neaparat o nevoie de a captura senzationalul, cat de a aduce strada in mainstream;

– fara sa vrea, by his educated nature, pacteaza cu subiectii care au studii superioare, intelegandu-i mai bine decat pe the real ghetto junkies;

– spune despre fete minore ca se prostitueaza fara sa aduca in discutie problema discernamantului la minori, cat si pe cea a exploatarii sexuale.

Cam astea ar fi principalele pros & cons cu privire la ce face omul Chris Arnade in timpul lui liber pana la urma. Produsul finit insa depaseste cu mult orice listute si literalmente te loveste frontal. Zbang! Si esti pe jos, incercand sa iti aduni ideile si sa scoti o propozitie coerenta din tine.

Tin minte ca cititul pozelor sale din Faces of Addiction m-a tinut spaced in vreo jumatate de zi, dupa care cand am revenit la realitatea mea eram completely spaced out. Si-am zis ca daca un proiect poa’ sa-mi faca una ca asta, the least I could do is to talk about it with the whole wide world or the world wide web. Stay tuned for more posts on this subject, right after others about other stuff…;)

 

Aug17

La vanatoare de vrabii

Posted on by
La vanatoare de vrabii

Unul dintre primele accente urbane care mi-a ramas intiparit in minte cand am facut cunostinta cu Ulm-ul a fost reprezentarea vrabiei. Sculpturile si statuetele cu vrabii dau orasului marca personala si m-au determinat pe mine ca turist sa ma lansez intr-o adevarata vanatoare de vrabii, arma fiind, fara doar si poate, aparatul foto.

Pe unde nici cu gandul nu gandeste te trezesti survolat de un pasaroi din piatra/metal/plastic. Chiar devine un scop in sine sa urmaresti the sparrow trail in the city si sa vezi unde te duce. Nu am facut un inventar al exponatelor fara suflare, dar al caror suflet a ramas incapsulat in pozele mele.

Asta nu m-a oprit sa ma documentez asupra numarului existent de vrabii which to my astonishment ajunge pana la 43. 43 I tell you! Daca e sa ma intrebi pe mine the numbers are huge, cu atat mai mult cu cat fiecare inaripata a fost creata urmand o anumita tema. Si nu m-am lasat! A trebuit sa stiu care sunt, dar partea si mai amuzanta e ca on the mighty www nu gasesti si coordonatele spatiale ale fiecarei statui, ci doar poze si denumiri.

Si mai misto e ca la nivelul societatii civile exista o implicare considerabila in mentinerea in forma a vrabiilor existente, cat si de promovare a acestora ca trade-mark-uri ale Ulmului. Tipic nemtesc if you ask me si bravo lor pentru treaba asta. Vederea acestor pasari atarnate de diferite cladiri, chiar imi fac ziua mai simpatica. Dar eu ma entuziasmez si la iarba care creste din piatra, so maybe I’m not such a good point of reference after all.

La un studiu mai atent al vrabiilor ca exponate ale regnului aluia cu aripi, pene si cioc, am aflat ca sub aspect comportamental these little birdies have a dust bathing ritual care nu este intalnit la foarte multe animale. In principiu, se balacesc in praf sau nisip, culmea, pentru a se curata de parazitii cuibariti intre penele proprii. Desi curatatul cu praf pare o contradictie in termeni, it kinda makes sense for them to choose dry cleaning over wet cleaning la ce nat bate pe aici :)).

Lasand toate astea la o parte, cat si faptul ca mi-au trebuit ceva verificari online pana sa ma conving ca sparrow means vrabie si nu randunica care cica ar fi swallow (really?), nu pot sa imi las cititorul (pentru ca in continuare am impresia ca am maxim unul) sa plece nelamurit de la mine din batatura virtuala.

Asadar si prin urmare, lady or gentleman, I give you the summary of the 43 Ulmer Spatzen:

Abschleppspatz – Vrabia cu calti (adica scame…cred… limba romana, asemenea limbii germane e grea dom’le! :P)

Hirschi – Vrabia cerb (Now that’s a weird ass combo!)

Greif nach den Sternen – Vrabia care atinge stelele (Now that’s romantisch! :D)

Coco – Vrabia Coco (Chanel presupun ca e alba si de o eleganta simpla)

Frech Spatz – Vrabia obraznica (Oh, ja! Your naughty sparrow! :)))

Objekt Spatz – Vrabia obiect (Din ciclul femeia subiect vs femeia obiect avem si vrabia obiect pe care unde o muti acolo sta. Avand in vedere ca e o statuie, that’s not actually a bad thing 😉 )

Hotel Spatz – Vrabia hoteliera (mai ospitaliera ca niciodata)

Blau Spatz – Vrabia albastra (cu ceva tendinte depresive, noroc ca poate sa zboare, deci nu exista pericolul sa se arunce de pe vreo cladire)

Michel – Vrabia Mihai (Viteazul? :))))

Blumen Spatz mit Herz – Vrabia floare cu inima (Gigeeeea!)

Letterspatz – Vrabia scrisoare (care ii face concurenta acerba porumbelului calator)

Kaffee Exotic Spatz – Vrabia cafea exotica (e un specimen mai rar care are un zbor agitat dat poate de cantitatea de cofeina ingerata zilnic)

Charlotte Spatz – Vrabia Charlotte (totusi nu cred ca se refereau la personajul din Sex and the City, dar ar fi fost o treaba. Sau poate e vrabia sarlota…Yummy! And no, I am not a sparrow eater…I only eat chicken and turkey….No sparrows! )

Malocher Spatz – Vrabia muncitoare (aka Vrabiuta Harnicuta)

Fliegender Fridolin – Vrabia fridolina zburatoare (Habar n-am ce-i aia o fridolina. Mie imi suna a mandolina, dar sunt convinsa ca nu prea are legatura cu realitatea. Poate ma lamuresti, cititorule! :D)

Homage en Gurstav Klimt – Vrabia Klimt (Now that’s what I call kunst, man! Faina ideea, cu atat mai mult cu cat suntem in anul Klimt)

Faraday – Vrabia Faraday (And again my mind is blank…:-??)

Fischerstechen – Vrabia pescareasca (De fapt in traducerea mot-a-mot Fischerstechen ar insemna un turnir al pescarilor in apa which sounds quite interesting and difficult at the same time)

Gartner Spatz – Vrabia gradinar (in fond they do eat seeds, they might as well plant them too)

Bergsteigerspatz – Vrabia muntomana (care probabil canta si iodlere la nevoie if she gets lost from the stol)

Kolibri Spatz – Vrabia Colibri (Interracial love! You can’t fight it!)

Faceteen Spatz – Vrabia fatetata (care straluce mandra in soare. La soare te poti uita, dar la dansa ba!)

Koch – Vrabia bucatar (sau Cum a ajuns vanatul sa devina vanator?)

Marienkaferspatz – Vrabia Buburuza (Misto culorile, dubioasa impreunarea. How does a sparrow end up mating with a ladybug?!)

Frau Pfau – Vrabia Paunita (Well hello there, gorgeous! What are you feathering about?)

Spatzen Chor Spatz – Vrabia cantareata in cor (I’ve always had a thing for choir sparrow! They sing it like their lives depended on the tune…)

Orka – Vrabia Orca (Duuuude! Acum am inteles buburuza. Am inteles si cerb. Dar orca?! That for me is inter-species fuck-up! :)))

Martin Luther – Vrabia Martin Luther (probabil are si o biblie ascunsa sub o aripa)

Peugeot Spatz – Vrabia Peugeot (a little bit too commercial for me…)

Rohr Spatz – Vrabia cu pipa (vajnica insotitoare a lui Sherlock Holmes si Watson)

WC Spatz – Vrabia WC (Saraca! Probabil are aceeasi intrebuintare ca biata gasca din White Cat, Black Cat. Leave’em birds alone! Stop wiping you asses with’em for the love of God! :)))

Albrecht Berblinger – Vrabia Albrecht Berblinger (inca un omagiu fain adus unui om de stiinta ulmean care prin 1700 si ceva s-a gandit sa inventeze o masina zburatoare, supranumit si “Croitorul din Ulm”)

Schlafmutze – Vrabia somnoroasa (probabil o pasarea ratacita care a sleep-flew din Ipotesti tocmai pana in Ulm dupa care a adormit agatata de o cladire)

Heureka – Vrabia Evrica (Arhimede ar fi mandru ca pana si vrabiile exclama “Evrica!” atunci cand descopera ceva)

Storchenspatz – Vrabia Barza (care are un pact cu Barza Barza in transportul de copii catre Ulm :P)

Breitensportspatz – Vrabia sportiva (pe care o poti vedea dimineata pe racoare lucrandu-si gambele la un jogging pe malul Dunarii)

Che Spatzeuvara – Vrabia Che Guevara (daca tot suntem zburatori, macar sa facem si ceva activism politic while wearing a funky beret)

Spatzen Duett – Vrabiile in duet (sunt in numar de 4, nu 2 cum te-ar face sa crezi denumirea si se balacesc intr-o groapa cu nisip langa Munster. Un spatiu foarte atragator pentru copiii care le incaleca zi lumina)

Spektralfarben 3 – Vrabia Spectral Color 3 (Que?! Nu stiu…Nu cunosc…Sunt ignoranta la vrabia asta)

Spatz im Frack – Vrabia cu frac (adica deghizata in randunica, nu? :D)

Wollwanner – Vrabia cu lana Wanner (The devil wears Prada once in a while, and the sparrow wears Wanner wool when windy…)

Welt Spatz – Vrabia Lumii (Imi imaginez – caracteristic mie de altfel – o vrabiuta care tine in carca toata lumea mai ceva ca Atlas)

Kas Spatzle – Vrabia care papa paste cu branza (Yummy! Come to think of it as manca si eu niste good ol’ macaroane cu branza :))

Aaaaand that about sums all 43 birds up! A fost ceva chinuiala sa imi storc mintile sa le traduc, dar a meritat cu varf si indesat. Pentru cultura generala a publicului meu cititor, cel mai tare imi plac Vrabiile in Duet.

Sunt de o frumusete si simplitate dezarmante. Sperand ca nu v-am supus la chinuri groaznice, care se vor solda in cosmaruri cu vrabii, mai ceva ca in Pasarile lui Hitchcock, va doresc lectura placuta in continuare!

P.S: M-am luat cu vrabiile si am omis sa va spun de unde se trage toata trebusoara cu vrabia ca simbol al Ulmului. Of, cata uituceala! Cica pe la 1800 orasul si-a insusit voit (na ca aveau branding si marketing si pe atunci, middle ages style of course, but still) o legenda conform careia o vrabie i-a ajutat pe muncitorii care transportau barne din lemn pentru construirea Munster-ului.

Barnele aparent erau prea lungi pentru a putea incapea prin portile inguste ale orasului. Legenda spune ca muncitorii au fost iluminati la vederea unei vrabii care a intors invers niste paie pe care le transporta pentru construirea propriului cuib. De aici deducem ca vrabia e o pasaruica foarte inteligenta si ca muncitorii erau cam dang! dang! la capitolul generating alternative solutions.

Desi legenda dateaza de pe la 1800, simbolul vrabiei a fost asociat Ulm-ului inca din 1573. Cica prin 1530 o sculptura cu o pasare a fost observata pe acoperisul Munster-ului, si se presupune ca ar fi fost acolo inca din 1471. Mai tarziu fu reinterpretata ca vrabie si inlocuita in 1840 cu o sculptura din piatra a unei vrabii, un motiv arhitectonic neobisnuit pentru o catedrala in acele timpuri. Vrabia din piatra a suferit numeroase inlocuiri, pentru ca in forma finala sa fie o vrabie din cupru placat cu aur inaugurata in 1889.

Na, ca am spus-o si pe asta. Acum chiar ca e cu … ze end! Va ajunge si ma cam dor dejtele to tell you the naked truth. 😉

 

 

 

Aug16

Ulmer Street Art

Posted on by
Ulmer Street Art

Unul dintre sentimentele cele mai faine pentru mine este ala in care mergi pe strazile unui oras nou si pe masura ce tot inaintezi in lung si-n lat, orasul incepe sa iti spuna povestea. Prin chestii mici desenate pe pietre si aliniate ca niste indicii menite sa te faca sa il descoperi si sa ii patrunzi intelesurile.

Cam asa mi se intampla mie acum cu Ulm-ul. Fascinatia mea pentru street art-ul ulmean atinge pe zi ce trece cote maxime. Acum ma vezi mergand in ritm normal ca si cum chiar ar trebui sa ajung undeva la o ora anume (which I really don’t fie vorba intre noi), la 1 minut distanta ma vezi reaching for my Ipod in timp ce privirea fixeaza ceva scris/desenat/lipit pe vreun zid.

Am convingerea ca unele poze vorbesc de la sine si isi transmit mesajul. Depinde acum de privitor daca il intelege sau ba. Dintre miile de poze facute pana acum, si da, sunt mii, I just had to give something back to the world and so I did. 3 bucati cu piatra sau zid in ele. De departe cea mai graitoare mi se pare poza cu pantofiorul de bebe, dar hai sa le luam pe rand si sa va fac cunostinta cu fiecare dintre ele asa cum le-am vazut prin lentila voyeurista a fotografului amator.

Floarea neagra cu accente industriale spray-ata cu atata precizie pe o bucata de zid mi-a aparut in cale in timp ce ma plimbam nici agale, nici galopant prin centrul vechi al Ulmului. Capul meu deja transformat intr-un mic girofar care se roteste ca si cum nu ar fi atasat de o coloana vertebrala sau ceva s-a oprit din frematat o secunda pentru a o zari.

Statea neclintita pe un zid vechi sprijinit de o doamna localnica care manca tacticos un wurst. Hotarata cum mi-s intotdeauna cand vreau cu tot dinadinsul sa fotografiez ceva ma indrept cu pasi repezi catre zidul cu pricina, spre uimirea doamnei care nu stia sigur daca vreau sa o abordez sau sa o asaltez.

Si mai mare ii fu mirarea cand m-a vazut apropiindu-ma cu Ipod-ul de desenul inflorat incercand parca sa prind cadrul perfect. Nu stiu in ce masura l-am prins like a pro, ca sa nu uitam ca snapshot-urile sunt facute cu un Ipod, nici macar aparat foto propriu-zis, dar efortul a fost pe bune. Mi-a placut si am luat-o cu mine intr-un fel. La ceva zile distanta am zarit aceeasi floare pe un alt zid, semn ca ar fi semnatura vreunui grafittist in ascensiune. Bravo lui atunci ce pot sa spun. Tine-o tot asa si planteaza flori negre in piatra. Ai sanse mari sa devii un real succes.

Pe drumul meu spre casa dintr-un periplu de cateva ore pedestre prin Ulm, am dat peste o imagine pe care mi-a fost absolut imposibil sa nu o fotografiez. Mi s-a parut atat de expresiva captura incat mi-am zis in sinea mea: “Asta da poza conceptuala!”. Aproape ca mi se facuse si pielea de gaina. Aproape…

Printre subiectele de interes pentru Ipod-ul meu se numara ferestre, cutii postale, pietre, pomi, chestii din metal care parca rasar din asfalt, afise, etc. Cutia postala de fata nu parea sa aiba nimic deosebit inafara ziarului care la orele tarzii ale dupa-amiezei inca zabovea indesat in dansa. Nici lumina nu era extraordinara sa zici ca se reflecta soarele la apus in tabla alba a cutiei. Si totusi, ceva a facut ca poza sa prinda multa viata. Ceva numit o sandaluta roz de bebe pusa cu grija pe cutia postala. Genial, frateee!

Poate sunt inca sub imperiul feeling-ului de ieri, dar la vederea incaltarii celei micute am amutit. It was something like…baby-girl was here, leaving her mark. Parca imi si imaginez posesoarea pantofiorului. Micuta, dolofanica, blonda, cu ochii albastri si rumena in obraji de la mers prin parc impreuna cu tatal sau. Toata imbracata in roz (bebe desigur) si cu doua codite atent fixate pe laterale.

Si probabil de la atata zbantuit si alergat prin parc si pe strada alaturata a venit si inevitabilul moment in care pantofiorul drept al blondinei a zburat fara a i se da de urma de catre posesoare sau tatal acesteia. Un bine-voitor care din intamplare a dat peste chauceur-ul roz l-a pozitionat cu grija pe cutia postala presupunand poate ca va fi la depistat cu usurinta de his owner. Mai ceva ca a modern Cinderella story in care protagonista e o pustioaica care abia poate sa ajunga cu privirea la nivelul unei mese. Nu-i asa ca ma pricep la tricotat povesti? 😀

Cum ma preumblam eu pe alei necunoscute incercand parca sa imi dau seama daca pot merge si pietonii pe acolo, sau este un drum exclusiv pentru biciclete, m-am uitat in jos. Pe asfalt. Si am vazut un cerc. Imperfect si roz. Care ca orice cerc care se respecta incercuia ceva. Combinatia cromatica de gri si roz m-a castigat instant asa ca dintr-o miscare simpla si agera deja aveam Ipod-ul gata de pozat.

Sa ma apropii mai mult, mi-am zis, ca sa prindem in poza si ce scrie pe capacul de metal infipt in asfalt. Stadtvermessung?! Google Translate it! Dupa traducatorul neindemanatic mentionat anterior cica ar insemna “City Surveying” which I am not so sure I really know what it means.

Mie personal imi semana mai mult a un capacel din ala de la o teava de gaze, dar se prea poate sa gresesc. Ceea ce stiu este ca arata bine si trebuia pozat. Acolo si atunci pe asfalt, intre blocuri. Acum, revizuit poza, am observat ca are si ceva frunzute verzi iesite din asfalt which makes it even more cute.

Astea nu sunt decat 3 exemple de ce poti gasi prin Ulm, “urban culture”-wise. Poate daca imi mai vine cheful de disecat poze pe sensuri si semnificatii o sa fie si o continuare la toate aceste povesti… In the meantime I kinda have to get dressed and go take some more pictures :)).

 

Aug9

Pack like a Pro!

Posted on by
Pack like a Pro!

Packing loves company! Cel putin pentru mine asa. Si de cate ori am de realizat aceasta operatiune care necesita my unconditional attention si undivided commitment mintea mea se apuca sa faca liste si listute. Cu multe foi pe care ulterior le rupe in bucatele mici bodoganind: “Ce-a fost ma in mintea ta de ai vrut sa iti iei si asta in bagaj?”. Bantuita perpetuu de “pai si daca o sa am nevoie de…” ma trezesc uneori indesand tot felul de chestii inutile in bagaj care sfarseste prin a arata ca un bazar explodat in care lucrurile nu sunt asezate neatly in a specific order, ci inghesuite unele in altele fara neaparat a avea vreo legatura intre ele. Cu cat voiajul e mai lung cu atat agonia impachetatului se prelungeste secatuindu-ma de puteri.

Eh, dar ce vorbesc ca nici macar nu m-am apucat efectiv de pus lucruri in valiza. Ar trebui sa imi caut valiza for starters, ca sa am corpul fizic pe care sa il pot maltrata umplundu-l pana la refuz cu my shit. My precious shit! Unde mai pui ca nici vremea nu prea tine cu mine, deci chiar e cazul sa fac apel la my brain si pack like a pro. Fara neaparat sa imi propun, tocmai ce am dat peste un articol funky pe un site de muieri care se intituleaza boldly “10 Top Tips to Pack you Backpack like a Professional”. Wow! Holy mother of God! Ia sa vedem ce zice acolo si sa luam notite, pe bune de data asta, ca listele mentale au devenit brusc so last year.

Trecand peste the obvious fact that I will not carry my whole luggage in a huge backpack, but a troller, m-am avantat in marea de tips & tricks poate oi invata si io cum sa imi fac bagajul rapid, corect si eficient. Dat fiind ca gandirea mea critica nu ma lasa nici la bine nici la greu, am avut tupeul sa comentez si chestionez fiecare sfat pentru a vedea daca mi se potriveste truly sau e doar o abureala trista ca sa umple golurile virtuale.

Boooon! Primul si cel dintai sfat e sa imi selectez itemii cu grija. Cica tre’ sa imi propun sa iau cu mine un anumit numar limita de itemi?! Si cum oare as putea face asta stau si ma zbat intelectual? Sfatul continua in forta cu amendamentul ca totusi nu tre’ sa uiti sa iti iei toate lucrurile absolut necesare pentru conditiile meteorologice. Ah si cica, sa nu imi iau lucruri pe care le pot lua de exemplu de la fata locului. Weeell, my budget will have a problem with this particular piece of advice, dar in mare e ok sa iti pui o limita la cate lucruri iti iei cu tine proportional cu numarul de zile pe care vrei sa il petreci away. Pot inclusiv sa ma gandesc sa imi si spal chestii while abroad, ca doar nu ne ducem in jungla amazoniana, ci la civilizatie dom’le!

Sfaturile continua in avalansa cuuuu…Ia-ti cu tine lucruri care nu sunt scumpe! Pe bune?! Adica inteleg ca in vacanta ne relaxam si ne flendurim, si uitam de griji, si ne regasim spiritual and all that, dar we have to do it always with a pinch of style. La laptop am renuntat dupa ce gazda mea mi-a bagat-o pe aia: “Las’ ca iti dau io laptop daca vrei musai!”. Buna gazda! 😀 On the other hand, n-o sa ma apuc acum sa imi lucrurile cele mai ieftine, sau sa nu imi iau my briz-briz-uri. You can ask me anything, but I will not give up my briz-briz-uuuuuuri! O sa evit sa imi iau “diamantele” cu mine, dar I really must have daily accesories to brighten up my mornings. That, and a lot of coffee! Plus niste gadgeturi minime gen telefon si aparat futo. Si nu, refuz sa imi iau un Kodak de carton pe care apoi sa il arunc doar de frica ‘otilor. They might as well watch their backs, cuz I’m a fighter! :)) I know tae-bo! 😛

Pe locul trei in topul sfaturilor utile de impachetat zace una tare, respectiv aia cu trusa de prim ajutor, care dupa domnii sau duduile care au scremut acest articol trebuie sa contina: dezinfectant lichid, pastile de diaree, advil si pastile de malarie. Duuuudes! Deci, hai s-o lamurim si pe asta! In primul rand io nu plec in tari exotice, deci pastilele anti-malarie cad din start. Been there, done those, not amused at all! Nu planuiesc nici sa urc munti si vai sau sa fac escalada gen Vertical Limit, si daca totusi sunt indeajuns de talamba incat sa ma impiedic de propriile-mi picioare si sa ma trezesc pe trotuar in 4 labe, am toata increderea ca prietenii cu care voi merge, dupa ce se vor opri din rasul bine-meritat imi vor da o mana de ajutor si nitel iod sau apa oxigenata ca sa imi fac rana blonda. La Furazolizon si Algozone nu comentez ca alea chiar sunt mandatory. Nothing’s worse then to have a terrible head-ache while shitting your guts out! Asa ca sa ne pazim! 🙂

Si ca tot suntem in zona medicatiei, e de dorit sa nu uit ceva medicamente pe care le iau zilnic, and I can think of two at least. Replicile de genul: “Ce ma, iar ai uitat sa iti iei pastilele?” se aplica cu varf si indesat la mine, deci e de dorit sa nu le uit. Si ca sa eliminam si glumele despre memorie, nu, nu i-au pastile de memorie, deci nu ar fi chiar atat de amuzant daca as uita sa imi iau pastilele de memorie… Mai zice ceva la gazeta, destul de pertinent (culmea!). Ca cica sa nu scoti pastilele din ambalaj ca sa nu trezesti suspiciuni la frontiera. Mama, si la cat de suspiciosi sunt nemtii parca ma si vad deja butt-naked intr-o camera obscura on my way to getting an enema. Nu! No! Nicht! Deci pastram ambalajele, am inteles!

The top 10 keeps getting better my the minute! Sfatul numarul 5 deja imi induce o stare de brain-death. Ca sa fim cei mai eficienti de pe planeta asta while travelling pot sa imi iau doar 2 seturi de haine pe care sa le port alternativ pe principiul “Wash one, wear one!”. Not my style, at all! Nu iubesc planeta atat de tare. I love myself more, and I need to look good if not at my best. Singurul mod in care as accepta un asemenea sfat ar fi doar daca acolo, la fata locului, as face shopping ca sa imi intregesc garderoba. Asta ar fi o treaba chiar faina. Scuza cu “nu am destule haine cu mine” ar functiona de minune pentru constiinta mea deja incarcata cu muuulte haine cumparate si nepurtate. Dar parca o sa incerc sa fiu a nice little camper this time. No tricks! Just tips! 😉

Astia din articol clar au vorbit cu oamenii care ma asteapta la destinatie si din partea carora am primit directive clare sa imi iau costumul de baie cu mine. Daca tot insista toata lumea atat o sa il iau. Nu conteaza ca abilitatile mele de supravietuire in mediul acvatic sunt jalnice, important e sa arat bine in timp ce ma ia valul. Ramane doar sa sap pana gasesc costumul de baie si sa ma asigur ca este inca willing and able to accompany me…

Din lista de “things not to take” ar fi cica: blue jeans, tricourile cu mesaje politice sau cu injuraturi. Noroc ca nu am blue jeans, ci navy blue pants which I intend to take with me, cuz they look fabulous on me! There you have it! 🙂 Cat despre tricourile mele cu mesaje politice sau injuraturi promit cu mana pe rosu ca imi las acasa, cuibarit la loc sigur in dulap tricoul meu cu “Off! Fuck off!” pentru ca imi propun sa ma imprietenesc cu localnicii, not go at war with them. Plus ca pot sa imi exprim parerile politice sau antisociale si intr-o maniera extrem de sociala. I do have that gift which I unwrap once in a while and take it out for air.

Revenim la subiectul bijuteriilor care cica nu au ce cauta in bagajul de vacanta according to these Nazis. Cum sa nu port bijuterii? Are you for real? Hai ca ceasul pot sa il las acasa fara probleme, dar cerceii, gat-legau-urile sau inelele trebuie sa calatoreasca cu mine. Nu le pot lasa acasa singure. Daca se supara pe mine? Promit din nou ca imi las “diamantele” in seiful casnic, dar atat. Nu ma pot compromite mai mult de atat. It is too much for me to bear! :))

Nu se poateeee! Asta e mega-ultra-hiper-super bestiala! Cel mai tare sfat ever care merita despicat pe toate partile. Zice asa, si trebe cu quote ca sa patrundem cu adevarat intelesurile absconse: “There are some countries where females can feel threatened by local men if they are seen as single and vulnerable, especially if travelling alone. Some opt to include a fake wedding ring in their packing, so that they are seen as married and therefore not available for male advances.” Deci o verigheta falsa de apara de barbatii care vor sa iti faca rau ca te vad ei asa singura si vulnerabila. O sa imi permit sa imi bag piciorul meu fin si feminist in acest sfat, chiar daca dpdv cultural il inteleg. Adica ce ma? Daca sunt single sunt si vulnerable? Si daca am o saiba pe dejt o sa ma apare de cele rele? Ah, stiu! Vine Gigi Duru strainezul la mine sa ma agreseze si io ii arat degetul, dar nu ala mijlociu, ci inelarul spunandu-i cu tupeul meu de turista: “Fuck off mister, cuz I am a (fakely) married woman and my (fake) husband who is currently not with me will come (in a million years) and kick your abusing ass!” Needless to say ca nu o sa imi iau o verigheta falsa pe care sa o folosesc ca o arma de aparare impotriva rau-facatorilor. Tupeul, atitudinea si my tae-bo skills will get me through the day as they always have. Mai ales tupeul, cat casaaa.

Pe final o dam in igiena intima si foarte intima. Asa ca sub nici o forma nu trebuie sa imi lipseasca din bagaj sapun, sampon, crema, s.a.m.d. nu de alta dar nu e prea sexi sa fii inconjurata de un roi de muste care parca iti zumzaie in urechi: “Du-te si fa un duuuus!”. Si pentru ca I am not travelling light, si am un bagaj de picior o sa pot baga in ala la lichide atent ambalate de toate felurile incepand de la parfum pana la demachiant and so on.

Dar culmea, nu spune nimic de rochia de seara, sau ochelarii de soare, sau a good book. Ca doar nu o sa fii tot timpul cu ochii in 4 site-seeing while away on vacation. Poate mai vrei si tu sa stai cu tine adancit intr-o carte. Zic si io, nu dau cu paru’! Cert este ca am o groaza de facut pana plec, inclusiv cantarit bagaje.

Dragii mei, acestea fiind spuse, ma intorc catre voi si va spun doar atat: So long, farewell, auf wiedersehen, goodbye! Migrez in tarile mai putin calde pentru spalari de minti, reanimat de spirite si reincarcat de baterii. And fun I shall have if it is the last thing I do (which for sure it won’t be)…