Category Archives: Existential Dilemmas

Jul16

Barbatii, gentiletea, mania si… regulile

Posted on 16/07/2013 by twitchioana

Barbatii, gentiletea, mania si… regulile

E un nene pe planeta asta care pe la 1875 s-a gandit ca ar fi fain, util si curajos sa scrie “A Gentleman’s Guide to Etiquette”… Cecil B. Hartley. In 2013, adicaaaa 138 de ani mai tarziu, reflectiile sale merita luate in considerare de catre barbatii cu aspiratii de domni, cat si de domnitele care le ingaduie acestora sa se lase prada din ce in ce mai des impulsurilor neanderthaliene.

In contexte in care zvacurile instinctuale se potrivesc fix ca nuca in perete. Recunosc ca sunt o femeie careia stilul si staif-ul i se par indispensabile. Mai ceva decat lenjeria intima… ;).

Gentiletea unui barbat mi se pare la fel de importanta ca tandretea sau diplomatia unei femei. Si acum aveti motive indreptatite sa ma etichetati “exemplar uman feminin de moda veche”. I’m a classic, baby! Reguli sunt multe… Nu toate coerente… Cateva de capatai… Multe aparent discriminatorii… Dar nu poti sa stii dupa ce repere sa te ghidezi in comportamentul tau zilnic de gentilom, daca nu iti arunci un ochi peste cam toate.

Asa ca dragilor, purtatori de butoni, lavaliere si redingote, cat si aspiranti la a fi purtatorii accesoriilor anterior mentionate, hai sa vedem cum sta treaba cu gentiletea in societate! N-o sa renunt la gandirea-mi critica nici de data aceasta, astfel incat acolo unde mi se pare ca antichitatile lui nea’ Hartley nu se potrivesc nicicum cu prezentul nostru cel de toate zilele, ma voi exprima in consecinta.

Pe pozitia prima se afla ideea ca distragerea atentiei in timpul convorbirii facand apel la telefon, ceas sau agenda e culmea… lipsei de educatie. Oboseala sau plictiseala nu vor justifica niciodata un astfel de gest, etichetat drept nepoliticos. Tind sa fiu de acord, cum atat mai mult cu cat atunci cand vorbim de o intalnire care tine de sfera vietii personale intre un barbat si o femeie.

De ce? Pentru ca daca vrei sa fii acolo, vei face tot posibilul sa elimini posibilele surse de bruiaj. Daca totusi lucrezi in slujba regalitatii si il faut ca trebuie sa dai/raspunzi la un telefon e musai sa ceri si permisiunea domnitei pe care o lasi asteptanda.

Regula numarul 2 se refera la tendinta tot mai des intalnita a noastra a tuturor de a ne grabi si implicit de a-i grabi si pe cei din jurul nostru. De a-i intrerupe. E litera de lege ca nu se face sa-l intrerupi pe omul care incearca sa-ti spuna ceva. O gluma. O poveste. Corecta. Incorecta. Stiuta. Nestiuta. Acorda-i timp interlocutorului tau sa se desfasoare, si poate in acest mod iti va acorda si el tie timp sa te/iti expui in modul propriu si caracteristic.

Pe masura ce crestem in clasament apar reguli din ce in ce mai evidente, dar a caror respectare nu-si mai gaseste locul in urbanismul zilelor noastre. Cum ar fi: Nu incerca niciodata sa iti demonstrezi dreptatea prin ridicarea tonului, aroganta sau jigniri. Politetea si sinceritatea categoric iti vor fi mult mai de folos. Nu ma agrenez in a afirma acum ca toti barbatii existenti sunt niste urlatori irationali, dar cand vine vorba de aroganta, sa avem pardon!

Pare a fi o credinta impamantenita in randul aspirantilor la statutul de domn ca daca esti arogant, vei cuceri irevocabil publicul, cu precadere cel purtator de fuste. Ceea ce se intampla cu subsemnata, mandra purtatoare de fusta care isi mai smuceste fraiele propriei vanitati din cand in cand, in cazul in care da nas in nas cu un stimabil arogant, e sa il coboare prin apelul la piedica de pe piedestalul sau de unde tocmai dorea sa se manifeste. Sa fie de rau? Nepoliticos clar e, dar acum nici io n-am zis ca as fi usa de biserica.

O alta regula care poate ridica ceva sprancene e cea in care nu e chiar de bun-gust sa te apuci sa vorbesti despre propria afacere sau profesie in societate, intrucat asta ar insemna ca iti acorzi un pic cam multa atentie in detrimentul partenerilor tai de conversatie. Da si nu… E fain frumos sa nu te apuci sa asasinezi pe toata lumea cu toate proiectele tale de succes intr-un limbaj atat de specializat incat cauzeaza strepeziri de dinti, pentru ca in fond si la urma urmei, pe nimeni nu intereseaza atat de tare TOT ceea ce faci tu, inafara de tine, bineinteles. Dar, cand e vorba de schimbat pareri si opinii, nu vad care ar fi problema fluturarii nevinovate a statutului profesional… 🙂

Cica gentilomii sunt prin definitie inteligenti, culti si modesti. Ooof, deja simt cum unii dintre cititorii mei deznadajduiti de aceste preconditii se duc sa isi mai cumpere cativa metri cubi de carti intru culturalizare. Dar pentru cei a caror inteligenta e autentica, aflati ca daca incercati sa va afisati ostentativ superioritatea intelectuala abordand subiecte pe care doar voi le stiti, ca sa vada lumea ce destepti sunteti voi, gentilomia se duce pe apa sambetei. Pentru ca amabilitatea si respectul fata de sentimentele si opiniile celorlalti primeaza in fata materiei cenusii folosite fara cap.

Adeziunea, cat si aderenta catre… mi-e greu s-o spun in anul 2013, ceea ce nu inseamna ca nu exista inca sistemele de clasare sociala… inalta societate, sunt conferite atat de capacitatea de a vorbi a omului, de elocinta sa, cat si de capacitatea sa de ascultare. Daca habar nu ai ce si cum iti iese pe gura, si mai mult decat atat, nici nu iti iei timp sa ii asculti pe cei din jurul tau, vei constata ca nu prea iti gasesti locul in anumite cercuri sociale in care oamenii sunt obisnuiti sa aibe astfel de conduite.

Trebuie oare sa mentionez ca e de total prost-gust sa tragi cu urechea, interceptand conversatii straine care nu te includ, si prin urmare nici nu te privesc? Sper ca nu… Daca, impotriva tuturor sanselor, te nimeresti foarte aproape de o astfel de ispita, tot ceea ce trebuie sa faci e sa… pleci! In alta parte, unde sa te inserezi politicos in discutie, nu sa o rapesti sau deturnezi. Stiu ca e greu. Mai stiu ca ea, curiozitatea a macelarit o groaza de pisici. Dar noi nu vrem sa fim pisici sau motani, ci gentilomi, nu-i asa? 🙂

Si daca tot vorbim de discutii, atunci cand ne angajam intr-un astfel de demers e de preferat sa fim scurti si la obiect. Un barbat gentil si om pe deasupra, nu va bate apa in piua niciodata, nu va recurge la distrageri prelungite sau observatii interminabile. Cum spune poetul: short is the new long. Keep calm and keep it short&simple. Nu prea ai cum sa dai gres cu o abordare de genul asta complimentata de doza zilnica de curtoazie.

Incercati sa nu va lasati captati de mirajul lingusirii, pentru ca va veti trezi asaltati si de prostie si ingamfare. Deci partea cu “Ma scuzati, era sa aveti o scama. Imi permiteti sa va perii un pic?” iese din discutie. Pentru bunul mers al lucrurilor in drumul vostru spre gentilomie. Nu acceptati, si fara doar si poate nu va apucati de astfel de comportamente.

In situatiile in care sunteti absolut siguri ca oponentul, rivalul, interlocutorul nu are dreptate neam in punctul sau de vedere, pastrati-va calmul! Argumentele si contra-argumentele vor avea mai mult impact daca sunt etalate cu claritate fara jigniri. Daca in tot acest iures argumentativ constatati ca el, stimabilul, e de neclintit in prostia… uhm… pardon, opinia sa, simtiti-va liber sa mutati conversatia spre un alt subiect, lasandu-l pe el imbratisat cu propria parere eronata, si protejandu-va in acelasi timp de eventuale furii si iritari proprii.

Despre politica numai de bine. Cu totii avem convingeri mai mult sau mai putin politice. Unii sunt mai conservatori, in vreme ce pe altii ii napadeste liberalismul. Oricare ar fi ele, convingerile politice, nu trebuie inflamate, impuse sau scoase ca arsenal de lupta in cazul in care se lasa cu o dezbatere agripa pe teme politice. E mai bine sa fi un politician neindemanatic si un gentilom pe cinste, decat sa fii Homo Politicus, lipsit de orice urma de gentilete. Parerea mea! 😉

Se stie deja ca atunci cand vorbim despre oameni, cu alti oameni, terenul devine alunecos. Cuvintele trebuie alese cu grija si comparatia evitata pe cat se poate. Oamenii pot fi buni in sine, nu neaparat comparati cu altii. Daca va duceti in directia comparatiilor intre cunostinte, prieteni sau rude, veti lasa publicului auditor un gust amar de impolitete si imprudenta. Hai sa ne abtinem si de data asta! 😀

Tot in cadrul discutiilor, trebuie pe cat posibil evitate subiectele care i-ar putea rani pe cei care lipsesc, si cica un gentilom nu se va angaja in astfel de acte. Acum chiar ca mi se pare usor exagerata aceasta trebusoara. Pentru ca in contextul in care nu vorbim de proverbiala barfa de genul “Ia uite ma ce-a mai facut X-ulica! Iti vine sa crezi ca a fost in stare de asa ceva?”, consider ca se pot atinge subiecte delicate cu blandete si gentilete… demne de un gentilom. Acum de cata blandete si gentilete sunt capabili si dispusi ai nostri barbati in ziua de azi e o dilema in sine…

Si lista celor care NU se fac e lunga si sinuoasa continuand cu tinerea sub control a tendintei de a supraincarca un dialog cu “vorbe de duh” citate din carti, evitarea pedanteriei, abtinerea de la a hipercorecta oamenii cu care te angajezi in discutii, evitarea limbajului tehnic (even if you’re a rocket scientist, my friend!), tinerea in frau a bufoneriilor proprii – hai sa radem impreuna de ceva, nu noi de tine!, asasinarea laudaroseniei, echilibrarea intre rafinament si profanitate in discutii, starpirea pornirii de a vorbi intr-o alta limba doar de dragul de a arata ca stii si poti, mentinerea calmului, decantarea conversatiei de barfe, promovarea discretiei pe principiul “niciodata nu vorbim de funie in cas spanzuratului” si pana la introducerea cu tact a mentiunilor care arata cat de mult ati calatorit voi prin lume.

Oare e desuet sa punem pret inca pe conventiile sociale de acest tip intr-o societate care e intr-o continua metamorfoza? In care nu avem timp cateodata nici sa ne privim in ochi ca lumea, daramite sa ne permitem luxul sa nu raspundem la telefon, acordandu-i persoanei din fata o atentie nemarginita. Am intalnit barbati gentili si care nu s-au grabit sa se lepede de conditia lor de oameni. Ceea ce imi confirma ca acest Graal al politetei si respectului exista. Se intampla printre noi. Dar stiti voi cum e vorba aia: It takes a gentleman to see one! Same goes for lady-hood… Somn usor, dragilor!

Jul8

Remembrance from another life

Posted on 08/07/2013 by twitchioana

Remembrance from another life

Runes run through my veins in search of ancestral ruins…

Azi vreau sa fiu celta si sa filosofez despre rune. Despre vreo duzina de rune. Vedem ce iese pana la final.

DAGAZ (a.k.a. Day-gahz) este ziua, rasaritul, trezirea. Daca e sa ne apucam sa gandim simbolic as spune ca e runa hiper-constientizarii si a devenirii complete. Intr-insa inglobeaza adevarurile paradoxale, experientele inexplicabile, iluminarea si intelegerea primordiala.

Aceasta runa are in grija actiuni precum:

– accesarea unui moment mistic prin decriptrea secretului paradoxului/non-dualitatii;
– punerea in practica a inspiratiei mistice (darul lui Odin);
– disparitia sau capacitatea de a deveni invizibil;
– sinteza dintre dinamica corticala dreapta si stanga;
– transformarea unui lucru in opusul sau;
– integrarea femeii si a barbatului intr-o fiinta completa.

Un aspect interesant e ca DAGAZ are ca runa complementara JERA. Ambele se refera la timp: JERA la ciclicitatea anuala, in vreme ce DAGAZ la ciclicitatea zilnica. Cele doua sunt rune ale schimbarii: JERA este runa schimbarii subtile, iar DAGAZ runa schimbarii indraznete (cum este explozia de lumina de la rasarit). Contine in energiile sale experienta satori, o experienta de iluminare spirituala comuna multor culturi.

INGUZ (a.k.a. Ing-guz) este procesul, spatiul. Runa izolarii sau a separarii pentru a crea un spatiu/loc in care se poate desfasura transformarea spre o stare superioara. Runa a gestatiei si cresterii interioare. In amalgamul sau de intelesuri apar concepte precum dezvoltarea personala, puterea sugestiei, copilul interior si plenitudinea fiintei.

INGUZ guverneaza:

– stocarea si transformarea puterii pentru performarea unui ritual;
– energia stocata;
– meditatia pasiva si centrarea energiei si a gandurilor;
– eliberarea spontana de energie;
– toate formele de actiune subtila si creativa.

INGUZ este energia potentiala care se acumuleaza gradual inainte de a fi eliberata, reprezentand un proces mental de plantare a ideilor de mintea constienta in inconstient pentru incubatie, pentru ca ulterior sa se arate ca o noua creatie in existenta fiintei. INGUZ absoarbe semnificatia autentica a sacrificiului. A muri pentru ceva, cum ar fi o cauza sau un ideal (de exemplu: libertatea), o tema universala in traditiile razboinice.

Runa simbolizeaza si integrarea celor 4 parti ale Sinelui: fizica, emotionala, mentala si spirituala. Este forta care conduce spre implinire. Daca BERKANO poate fi copilul exterior, ascuns in INGUZ sade activarea copilului interior al persoanei.

WUNJO (a.k.a. Won-joe) este voiosia, speranta, armonia, perfectiunea. Ca si concepte cheie conexe lui WUNJO sunt arta sperantelor bazate pe argumente obiective, aplicarea corecta a vointei, buna-starea, multumirea, asteptarea, increderea in familie, armonia mintilor care gandesc similar.

WUNJO se ocupa de:

– intarirea legaturilor si a relatiilor;
– invocarea comuniunii si a armoniei;
– indepartarea alienarii si a altor obstacole disarmonice in calea construirii relatiilor de incredere;
– crearea voiosiei facand apel la vointa;
– realizarea legaturii dintre toate lucrurile;
– arta dorintelor corecte si a legilor atractiei.

In interiorul acestei rune apare forta dragostei care il vindeca pe razboinic de ura din sufletul sau. Datorita faptului ca mitologia nordica s-a blocat brusc din evolutia asupra conceptualizarii dragostei ca o forta cosmica, e necesara o incursiune in traditiile ancestrale care indica acest potential latent.

Aceasta idee se regaseste cu precadere in intelesul runei WUNJO, intrucat aceasta poarta in sine toate elementele dragostei dintre si intre oameni. WUNJO este runa care ghideaza armonizarea energiilor umane intr-un intreg. Este alinierea vointei individuale cu vointa comunitatii si cu vointa divina. Runa dragostei si a unitatii este LAGUZ, dar se poate observa asemanarea reprezentarilor grafice dintre WUNJO si LAGUZ.

GEBO (a.k.a. Gay-boo) nu este altceva decat darul, schimbul echitabil, sacrificiul, uniunea sacra, echilibrul, compensarea, reciprocitatea, generozitatea, onoarea. In sens larg runa GEBO duce spre recunostinta, iertare si apreciere.

Runa se refera la fenomene legate de:

– sexul magic;
– uniunea mistica si casatoria sacra dintre parteneri;
– intelegerea adevaratelor intelesuri ale daruirii si conectarii;
– daruirea autentica a fiintei;
– armonia dintre frati, surori si amanti;
– favoruri, contracte, obligatii, indatorare.

Schimbul de daruri (fizice sau de alta natua) este un act semnificativ. Este asociat cu inelele magice, care le confereau regilor abilitatea sa isi impartaseasca puterii cu supusii lor, asa cum era asteptat din partea conducatorilor. Nevoia de interschimbare a energiilor si puterilor in scopul atingerii echilibrului reprezinta centrul runei GEBO. In Havamal (o colectie de poeme nordice din epoca vikinga) este facuta urmatoarea mentiune: “Un om trebuie sa fie loial in viata prietenilor sau, si pentru orice dar primit sa daruiasca ceva; sa rada cand rad si ei, dar sa recompenseze cu minciuni un dusman mincinos”.

Prin alte taramuri nordice gasim credinta ca intotdeauna va exista un pret care va trebui platit. Fiecare decizie pe care o luam implica acceptarea unui lucru si simultan sacrificarea/eliberarea unui altul. Auto-sacrificiul onorabil in batalie pentru binele suprem constituie o tema frecventa in moartea razboinicilor. Odin in copac se sacrifica pe el pentru el in initierea sa samanica de descoperire a cunoasterii si intelepciunii runelor.

GEBO implica si schimbul de energii sexuale dintre barbat si femeie, si guverneaza profund uniunea mistica, juramintele sacre ale casniciei si sexul magic conectandu-se astfel si cu runa EHWAZ.

OTHALA (a.k.a. Oh-thall-ah) este mostenirea, nobletea, puterea spirituala ancestrala si impamantenirea. Notiunile conexe sunt casa sau proprietatea, prosperitatea si ordinea de grup, interactiunea productiva. Runa include fenomene precum:

– mostenirea de drept din posesiuni ancestrale;
– colectarea puterii si cunoasterii din generatiile trecute;
– dobandirea de averi si proprietati;
– intelegerea corecta a unitatii globale;
– securitate, siguranta, protectie, zidurile din Asgard;
– ascensiunea regelui din randul oamenilor;
– realizarea Paradisului;

OTHALA se ocupa de afaceri de familie, proprietati, mosteniri si descendenta. Atat FEHU, cat si OTHALA sunt rune de buna-stare si continua ciclul runelor prin pozitionarea ca prima si respectiv ultima runa. Diferenta consta in faptul ca FEHU reprezinta forta mobila si expansiva a banilor ca noi inceputuri si OTHALA reprezinta buna-starea permanenta provenita din bunuri imobile acumulate pe cont propriu si de familia de apartenenta, care este fara doar si poate o incursiune in descendenta familiala pana la inceputuri.

OTHALA inseamna asumarea responsabilitatii cu privire la destinul propriu, proiectarea viitorului ca drum spre Paradis si alinierea busolei interioare a fiintei spre Raiul pe Pamant.

PERTHRO (a.k.a. Per-throw) este runa sortii si a nemanifestului. Runa a probabilitatii si a rolului elementului de noroc si hazard in procesul evolutiv al tuturor lucrurilor. Universul la joaca.. Co-incidenta. Traiul inconjurat de necunoscut. Arta si magia ghicitului. Recunosterea de pattern-uri. Profetiile. Forta evolutionara. Norocul. Nimicnicia. Nenascutul. Nemanifestul. Intamplarile la voia intamplarii.

Runa cu pricina are in subordine:

– perceptia nivelurilor de ORLOG (concept din mitologia nordica echivalent hazardului, pierzaniei si razboiului) si WYRD (concept anglo-saxon echivalent sortii sau destinului personal);
– manipularea cauzei si a efectului;
– plasarea fortelor runice in spectrul legilor nordice;
– alterarea probabilitatii si dependenta de noroc;
– crearea de circumstante favorabile;
– sansa, jocul de noroc, divinatia si arta ghicitului.

Este important de mentionat faptul ca intelesul propriu-zis al PERTHRO ramane nestiut de cunoscatorii in domeniu, intrucat nu este un cuvant recuscut, desi parerile stiintifice converg in directia traducerii sale ca “lot cup” care este o cutie antica in care se puneau zarurile care mai apoi erau aruncate de razboinici pentru a afla informatii cu privire la soarta lor in lupta.

PERTHRO reprezinta ORLOG, un concept care se refera la matricea primordiala a legii cauzalitatii liniare. Cuprinde legile imuabile ale actiunii si reactiunii. WYRD se refera la punerea in practica a legii cauzalitatii liniare la nivel personal si prin urmare nu este atat de fixa ca ORLOG. O persoana se poate misca in spectrul WYRD-ului sau in concordanta cu gradul lor de dezvoltare constienta si facand uz de runa NAUTHIZ.

O mare parte din viitorul potential isi are influentele in elementul de sansa. Constientizarea acestui fapt trebuie cuprinsa in PERTHRO, precum si faptul ca divinatia este modul prin care poti discerne parametri de actiune ai elementului de sansa. Dintre toate runele, PERTHRO pare a fi cea mai misterioasa alaturi de EIHWAZ, intrucat cuprinde misterele runelor insele, cat si nasterea universului.

BERKANO (a.k.a. Burr-can-oh) se traduce ad-literam ca Zeita Mesteacan. Runa a cresterii continue, a renasterii si a reinnoirii tuturor lucrurilor. Runa a devenirii. Tacere. Siguranta. Intelepciune. Adapost. Eliberare. Sanctuar.

BERKANO are de-a face cu:

– renasterea spiritului;
– consolidarea puterii de a mentine secrete;
– procesul de acoperire si protectie;
– mentinerea puterii altora;
– fructificarea ideilor in procesul creator.

Runa Berkano are energia mestecanisului, si reprezinta un sanctuar ascuns la nevoie. Mesteacanul este primul arbore care se trezeste la viata primavara, si astfel punem deduce ca Berkano se refera la ciclul nasterii, mortii si renasterii. Vindecarea prin toate mijloacele prin intermediul acestei rune este mai puternica, in mod special recuperarea, rejuvenarea, purificarea, detoxifierea si regenerarea. Purificarea si detoxifierea pot fi accentuate in combinatie cu runa LAGUZ.

Aceasta runa este runa maternitatii si reprezinta pantecul pregtit pentru sarcina. De asemenea, cuprinde si acoperirea si protectia a ceea ce urmeaza sa fie, asa cum in timpul graviditatii copilul este adapostit pana cand este pregatit sa vina pe lume. Locul cel mai securizant si hranitor va fi intotdeauna pantecul matern, iar timpul petrecut acolo este unul de secret, tacere, siguranta si dependenta. Lucrul meditativ cu runa BERKANO poate duce la regresii pentru a ne oferi posibilitatea de reexperimentare a amintirilor din viata intrauterina.

Maternitatea, intelepciunea care provine din maturitate si rabdare dezvoltate prin ingrijirea copiilor nu sunt altceva decat atribute ale runei BERKANO. In vreme de INGUZ reprezinta copilul interior, BERKANO se refera la copilul exterior: la puterea dependentei sale, la incredere si certitudinea afectiunii. Daca conectarea cu copilul interior tine de acoperirea lui INGUZ, demersul de vizualizare a copilului interior in toate fiintele, in lumea exterioara, este o provocare data de BERKANO.

HAGALAZ (a.k.a. Hag-all-az) este chemarea, grindina, criza sau schimbarea radicala. Ruperea. Elemente distructive ale naturii. Incontrolabilul. Neplacerea inevitabila. Umbra jungiana. Acceptarea nealterabilului. Trecutul personal. Puterea supra-omeneasca de a face fata. Pattern-ul perfectiunii. Confruntarea obiectiva. Haosul. Schimbarea in acordul cu idealurile. Schimbari in virtutea unui bine pe termen lung. Corectiile. Rearmonizarea interioara.

Runa HAGALAZ cuprinde in profunzimea semnificatiilor sale:

– completitudinea si echilibrul puterii, integrarea elementelor de umbra inconstienta;
– inevitabilul Sortii, Wyrd-ului si Orlog-ului;
– progresul evolutiv si devenirea;
– puterea in practica a pattern-urilor de perfectiune;
– protectia prin indepartarea si/sau renuntarea la pattern-uri disruptive;
– constientizarea ideilor nascute la nivel inconstient pentru procesarea ulterioara;
– crearea unei stari de discomfort in cei din jur prin trezirea unor deseuri inconstiente proprii.

HAGALAZ semnalizeaza o schimbare majora de energii in acelasi mod in care alfabetul runic isi incepe cel de-al doilea rand (din trei) de rune. Hagalaz este runa confruntarii obiective cu pattern-urile trecutului. Are capacitatea de a scoate la suprafata un val imens de energii, iar natura sa este complet impersonala intrucat se refera la capacitatea umana de a duce la capat unele lucruri.

Ca cea de-a noua runa, HAGALAZ are un loc special in ordonare, dat fiind ca 9 are o semnificatie speciala in alfabetul runic ELDER FUTHARK. Noua semnalizeaza completarea unui ciclu perfect. Noua luni ii ia unui copil sa vina pe lume, astfel ca in sensul asta HAGALAZ este o runa de protectie care ne asista in acceptarea inalterabilului, in cautarea adapostului si a rabdarii pana cand lucrurile se linistesc.

Runa Hagalaz poate fi folosita ca o forta de repulsie sau exilare. Este utilizata in procesul de disparare a efectelor “bagajului inconstient” si a elementelor de umbra pentru ca viata sa mearga inainte in forma sa cea mai pura. HAGALAZ are energia magica a unei igienizari de primavara. Scoate la iveala trecutul personal, vietile anterioare si factorii de mediu prezenti in dezvoltarea timpurie a copilului. Urmareste si ideea ca LAGAZ este si o runa a explorarii inconstiente profunde si esentei personale.

HAGALAZ poate fi folosita ca blestem impotriva celor din jur, menit sa aduca la suprafata conflictele interioare reprimate si sa le blocheze. Este un blestem curat, intrucat receptorul experimenteaza doar efectele adverse ale propriilor actiuni. Este puterea feminina intunecata, care poate fi asociata cu vrajitoria si magia distructiva.

RAIDHO (a.k.a. Ride-ho) este calatoria, caruta, drumul vietii. Faptele eroice. Mijloacele de transport. Actiunea corecta. Miscarea. Asumarea responsabilitatii. Conducerea. Nobilitatea dobandita prin merit. Responsabilitatea morala. Integritatea. Respect pentru drepturile altora. Capacitatea innascuta de a discerne binele de rau. Procesiunea celesta. Ritualurile. Eliberarea dintr-o forma de constrangere. Sfatul bine-venit. Justitia. Cresterea ordonata.

Runa RAIDHO guverneaza:

– traitul in prezent;
– accesul la sfatul interior si la busola interioara, facand apel la propriile instincte;
– depasirea limitelor personale;
– contopirea cu ritmurile cosmogonice, constiinta proceselor corecte si naturale;
– controlul circumstantelor si preluarea conducerii;
– stabilirea unui ritm creativ in activitate;
– protectia pe timpul calatoriei;
– luarea deciziilor urmata de actiunea imediata.

RAIDHO este runa miscarii ordonate a energiilor in timp si spatiu intrucat tine de procesul de constientizare umana. Este runa conducerii prin puterea exemplului si a actiunilor care graiesc mai clar decat vorbele. Asa cum ANSUZ spune povesti, RAIDHO le traieste. Reprezinta calatoria noastra personala cea mai profunda fara a face uz de limbajul articulat in comunicarea experientei noastre celor din jur. Un lucru esential la RAIDHO este ca are un mod habitual de a conecta in mintile noastre povestea cu identitatea.

RAIDHO poate fi folosita pentru identificarea directiei in care viata cotidiana te indreapta, deoarece fiecare om are o busola personala care poate fi conectata cu aceasta runa. A intra in prezent implica a calatori departe de temerile inutile si de experientele trecute care nu sunt altceva decat bagaj in surplus. RAIDHO este o energie activa care porneste de la calatoria in jurul lumii, pana la meditatia linistita sau constientizarea actiunilor si miscarilor noastre.

RAIDHO ne invata echilibrul corect dintre respectarea propriiloe drepturi si respectarea drepturilor celorlalti. Este legata de conducere si nobilitate, care nu sunt dobandite ca virtuti din nastere si prin merit. Folosirea energiei acestei rune implica un context de responsabilitate morala, fiind similara din acest punct de vedere runei TIWAZ.

KENAZ este torta cunoasterii. Iluminarea. Cautarea cunoasterii. Punerea lucrurilor intr-o noua lumina. Lupta pentru adevar. Abilitatile si capacitatile. Creativitatea. Achizitia si aplicarea de cunostinte. Secretele feminine oculte. Entuziasmul pentru predat/invatat. Spiritul jucaus. Oportunitatea. Claritatea gandirii. Umilitatea. Capacitatea de observatie. Energia controlata. Transformarea precum Pasarea Phoenix. Imbunatatirea calitatilor. Progenitura. Rationalizarea.

Runa KENAZ are in vedere:

– iluminarea (cu ajutorul unei torte) pe parcursul explorarii cararilor transpersonale;
– inspiratia creativa, entuziasmul pentru invatat;
– explorarea paradigmelor in cautarea adevarului;
– expunerea ascunsului pentru dobandirea cunoasterii, experiente extrasenzoriale prin studiu, reflectie si informatie noua;
– consolidarea abilitatilor in diverse domenii;
– secretele feminine oculte;
– lumina din observator.

KENAZ simbolizeaza controlul si exploatarea focului pentru caldura si iluminare. Reprezinta fortele si energiile primordiale pe care le putem folosi. Daca THURISAZ se refera la crearea de unelte, KENAZ vorbeste despre folosirea cu iscusinta a acestora. Semnifica misterul transformarii si puterea noastra de a crea, asemanatoare cu cea a naturii.

Ancestral, fiecare trebuie sa isi duca propria torta, si sa creeze o carare de lumina care merge prin intuneric. Aceste torte nu se sting niciodata, si pot fi folosite ca repere in navigarea pe cursul ancestral, si pentru dobandirea de cunostinte si unelte strabune reprezentate prin ANSUZ, unelte care ni se cuvin in viata prezenta.

Metoda stiintifica si arta ca explorari ale adevarului sunt concretizari ale KENAZ, asa cum sunt toate incursiunile neinfricate in intunecinea necunoscutului (reprezentat de PERTHRO) in cautarea iluminarii. De asemenea se poate considera ca exista cunoastere ereditara, innascuta, respectiv intuitia care este guvernata tot de KENAZ.

KENAZ este asemenea unei biblioteci asupra careia s-a aruncat lumina care are un potential nelimitat de invatare. KENAZ reprezinta achizitionarea cunoasterii, nu cunoasterea in sine. Cautarea adevarului, nu adevarul in sine. In termeni de invatare, care pot fi completare de forta protectoare a lui ALGIZ, merita amintit faptul ca umilitatea este una dintre preconditiile unui bun ucenic si ca nimeni nu invata mai mult decat profesorul. Aroganta, elitismul si spiritul autoritar nu vor face altceva decat sa blocheze drumul spre cunoastere.

MANNAZ (a.k.a. Man-az) este omenirea, umanitatea, constientizarea. Runa a structurii divine a inteligentei din sufletul si psihicul uman. Runa a orizonturilor existentei umane si a potentialului colectiv. Diferentierea dintre omenire si celelalte forme de viata. Dezvoltarea intelectuala. Inteligenta perfectata. Gandirea. Planificarea. Analiza. Conditia umana. Masele de oameni. Structura divina. Sustenabilitatea. Ordinea sociala.

MANNAZ cuprinde:

– auto-actualizarea;
– realizarea structurii divine in umanitate;
– cresterea inteligentei, memoriei si a potentialului mental (prin trecerea anumitor teste);
– deblocarea celui de-al treilea ochi, al mintii;
– activarea dinamicii propriului Dumnezeu, a Sinelui Superior;
– constientizarea rolurilor noastre de co-creatori impreuna cu zeitatile si natura;
– potentialul mental si spiritual.

In sens spiritual, nobletea se refera la aceia care cauta sa inteleaga misterele vietii si care se straduiesc sa cuprinda aceste mistere pentru o constientizare mai profunda. Accesul la Sinele Superior al sufletului nu este restrictionat, dupa cum afirma paradigma religioasa, ci poate fi atins de fiecare fiinta. Inca de la inceputuri traditia nordica a mentinut o cale prin care fiecare fiinta se putea auto-actualiza in timp, prin studiu intens si angajament personal. Mai mult decat atat, acest arhetip a fost legat de omenire, nu neaparat de zeitati. Promisiunea este cea de egalitate cu zeii prin implinirea potentialului uman, care reprezinta de altfel si una dintre bazele ocultismului si ale iluminarii.

Accesul la inconstientul colectiv al pamantului si al omenirii poate fi permis prin intermediul MANNAZ. Fantana lui Mimir este echivalentul nordic al Scrierilor Akashice sanscrite. Acesta contine informatii provenite din raspunsurile la cele mai profunde mistere ale vietii, dar indeplineste si rolul de loc de depozitare pentru noile cunostinte care asteapta sa fie descoperite. MANNAZ este runa Fantanii lui Mimir , pentru ca MANNAZ este runa constientizarii care are nevoie de insight si intelepciune pentru a isi continua procesul evolutiv spre Sinele Superior.

ISA (a.k.a. Iss-ah) este gheata, staza, staticul. Runa a concentrarii lucrurilor intr-o stare statica sau inghetata. Runa a staticului si a Ego-ului. Auto-conservare. Realitatea dura. Constiinta Ego-ului. Auto-control. Unitatea fiintei.

Runa ISA guverneaza:

– dezvoltarea puterii de concentrare, a vointei si a focusului;
– stoparea fortelor nedorite ca act de auto-aparare;
– integrarea bazala a Ego-ului intr-un sistem multiform echilibrat;
– puterea controlului si a constrangerii asupra altor entitati, asupra izbucnirilor emotionale;
– focusul vointei intr-o actiune concreta.

Gheata este frumoasa si inselatoare. Il ademeneste pe calator sa adoarma prin pacea si serenitatea sa. Blocheaza viata sub suprafata sa si o mentine statica. Totusi, nimic nu poate fi mai puternic decat un glaciar care se misca lent care poate zdrobi placajul de gheata. Desi gheata se arata precum este, stralucitoare, ea poate fi inselatoare prin existenta unui punct slab care sa inghita deodata lucruri. Asa vedeau oamenii strabuni gheata: ostila vietii.

Astfel runa ISA, a treia din randul doi al alfabetului runic, inglobeaza aspectele de duritate a realitatii. ISA este runa controlului. Pe masura ce Ego-ul creste in putere prin gandire si antrenament, acest construct ajunge la maturitate intr-un EU individualizat.

Aaaand I’m done! A fost cu expulzie de cunoastere, incursiune in vieti anterioare si foarte mult simbolism. Fix cum imi place mie. Sunt o celta, si ma mandresc cu asta… 🙂

Jun24

Cu foamea nu-i de joaca!

Posted on 24/06/2013 by twitchioana

Cu foamea nu-i de joaca!

A venit si ziua aia in care m-am hotarat sa vad The Hunger Games. Acum vreo cateva zile am fost martorul aproape ocular al unei discutii intre doi oameni care se intrebau reciproc daca au vazut filmul, cat si citit cartea, concluzia fiind ca: e foarte tare frate!

Si cum io percutez din cand in cand la recenzii din astea succinte, m-am mobilizat si am intrat in posesia filmului. Desi atunci cand a aparut pe marile ecrane a creat ceva valuri de impresii contradictorii, mi-am zis ca e prea mainstream sa il vad atunci. Nu, glumesc desigur! Pur si simplu nu m-am sincronizat interior ca sa ajung sa-l si parcurg.

Daaaar, la ceva vreme dupa spartul targului, s-a intamplat o vizionare cu premeditare. La ceas de noapte direct, cu un frappe home-made, cuibarita in numar par pe o canapeluta si cu ceva nuci din cand in cand. Recunosc ca ma rodea curiozitatea, mai ceva cum te roade stomacul atunci cand ai uitat sa mananci si iti dai seama ca e deja trecut de 6 P.M.

Cu atat mai mult cu cat urechile-mi auzisera comentarii eclectice cu privire la aceasta productie: Dom’le daca vrei sa vezi matze, n-ai decat! sau Nu stiu ce au gasit altii asa special la filmul asta, ca mie mi s-a parut destul de deplasat. Saracii copii! sau Mda, a fost ok… dar cam multa violenta!

Asa ca trebuia sa incerc pe propria-mi piele, ca sa vad daca pana la final, mi se intoarce stomacul pe fata sau pe dos. Stai asa ca incepe! Ecran negru pe care apar cateva randuri… de avertizare. Ceva cu un reaping de copchii intre 12 – 18 ani pentru nush ce grozavie de competitie denumit generic “The Hunger Games”.

Oooook! Cand am citit reaping, gandul o zbughi catre Jack The Reaper instant, iar reprezentarea vizuala fu strasnica. Ia sa vedem noi care treaba cu foamea asta? Ceva canibalism pe la mijloc? Sau pur si simplu niste siluete somaleze care se lupta pentru supravietuire? Mai trec ceva cadre si apare o gagica cu un arc, pe care chiar se pricepea sa-l manuiasca.

Figura ei mi se parea atat de cunoscuta, dar nu puteam sa o plasez in contextul in care imi aparuse initial. Pana cand, alterul meu semnificativ zise: Ah, asta e nebuna aia din filmul ala unde alerga! Ia uite ca si aici alearga! si mi-a picat fisa instant. O stiam din Silver Linings Playbook.

Da, am vazut Silver Linings Playbook inainte de The Hunger Games! Asa cum obisnuiesc sa mananc desertul inainte de felul principal 😉 … Puteti aici pe buna dreptate sa ma catalogati ca o fata de moda veche. Frumoasa fata! Tin minte ca fix acelasi gand mi-a venit in minte cand o vedeam desfasurandu-se in rolul din Silver Linings Playbook.

Frumoasa, vie si cu o lampa filanda care o facea cu atat mai spumoasa in manifestari. De data asta, Jennifer Lawrence, caci despre ea este vorba, avea o cu totul alta misiune actoriceasca pe care trebuia sa o livreze publicului. Cea a adolescentei darze (cam ca Ioana D’Arc) care se sacrifica pentru sora sa mai mica (fara a se martiriza catusi de putin) oferindu-se voluntar pentru a participa ca reprezentant vajnic al districtului sau de mineri la cea de-a LXXIVa editie a Jocurilor Foamei.

Cu un scenariu scris de Suzanne Collins (o femeie, cum altfel?), regizat de Gary Ross (un barbat 🙂 ) si beneficiind de costume realizate de Judianna Makovsky (o tanti mega-vizionara daca ma intrebati pe mine), The Hunger Games poate fi inclus in categoria filmelor altfel, pe care nu le vezi impreuna cu toata familia tinand in brate o galetusa de popcorn. Ci mai degraba cu cineva de incredere pe care poti sa-l strangi in brate atunci cand lucrurile devin un pic freaky!

Ceea ce m-a frapat a fost firul epic al povestii intesat de simbolistici care mai de care. Pe masura ce curgeau minutele din cele doua ore si ceva de actiune, neuronii mei se interconectau frenetic ca sa tina pasul cu mesajele mai mult sau mai putin subliminale ale creatorilor.

Am stat cateva milisecunde sa cuget de ce se numeste The Hunger Games. Adica cum? Cum adica sa faci niste jocuri ale foamei? Foamea e un lucru serios cu care daca te joci risti sa devii cam crud, si nu ma refer la crudul din diada crud-copt! Dar atunci cand ajungi sa iti permiti sa te joci cu nevoile bazale ale unei populatii, facand un adevarat spectacol dintr-insele, vorbim despre un altfel de kink cinematografic.

Unele cadre, unele unghiuri de lumina si culoare, m-au facut sa leg The Hunger Games de filme precum The Island, 1984 sau Equilibrium. Cat si ideea unei societati scindate intre opulenta istetica si mizerie disperata.

Facand apel la capacitatea mea miraculoasa de sinteza, io am inteles ca in filmul asta erau vreo 12 districte muncitoresti (Arbeit Macht Frei!) care traiau intr-o saracie lucie si faceau foamea grav, in timp ce trebuiau sa produca pentru “cei de la capitala”. La capitala, pe de alta parte, burghezii (mama lor!) se desfatau cu cele mai alese bucate, fiind invesmantati in cele mai futuriste costumatii.

Pana aici toate bune! Dar pentru ca o intriga nu vine niciodata singura, traditia oamenilor astora zicea ca pentru ca saracii sa uite de saracie, si bogatii sa nu se plictiseasca de atata bogatie, anual se tineau niste jocuuuuri. Cam ca Jocurile Olimpice, numai ca oleaca mai hardcore!

Rolul jocurilor era sa le reaminteasca saracilor cum e sa fie liberi, si sa ofere o ofranda “zeilor” pentru bunatatea cu care permiteau bogatilor sa isi duca viata. Jocurile se desfasurau cam asa: din fiecare district erau alesi un el si o ea printr-o tragere la sorti a carei amfitrioana era o duduie imbracata si boita fistichiu. Dupa alegeri, eii si (i)elele trebuiau sa se antreneze si sa dea bine la publicul bogatan, intrucat miza era chiar viata lor intr-un joc cvasi-morbid de supravietuire.

Un amanunt esential este acela ca varsta recrutilor era cuprinsa intre 12 – 18 ani. Introducerea subtila a simbolisticii jertfelor pure pentru proslavirea zeilor mi s-a parut excelenta in consolidarea coerentei filmului. E ca si cum, cand mintea ta vrea sa creada cu tarie ca se uita la un SF care nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea, accentele simbolice te readuc cu picioarele pe pamant, reamintindu-ti ca lucrurile astea s-au intamplat in trecut.

Pe de alta parte, putem sa ne indreptam si in directia ritualurilor de initiere ale tinerilor in comunitatile ancestrale, necesare pentru a preveni extinctia respectivelor comunitati. Numarul de 12 districte in sine are o semnificatie aparte, cunoscut fiind faptul ca 12 apare cu predilectie in diverse religii si mitologii:

…12 Jyotilingas (altare catre Shiva) in hinduism;
….12 olimpieni care erau zeii Pantheonului in Grecia Antica;
…..Regele Arthur care avea 12 printi care castigasera 12 batalii impotriva invadatorilor saxoni in mitologia anglo-saxona;
……Iacob care are 12 fii care au initiat cele 12 triburi ale Israel-ului in Biblie;
…….cei 12 apostoli ai lui Iisus din Noul Testament;
……..cei 12 imami succesori ai profetului Muhammad din religia islamica

si tot asa.

Daca e sa despicam si notiunea de “miner”, caci castigatoarea infamelor Jocuri ale Foamei apartinea districtului 12 de mineri, ne putem lesne da frau liber asocierilor in directia in care minerii sunt o categorie muncitoreasca aparte caracterizata prin curajul cat casa de a lucra intr-un mediu atat de periculos si nesigur cum e mina, si determinarea de a se razvrati in incercarea de a isi redobandi libertatea, demnitatea si integritatea.

Daca mai punem la socoteala ca don’soara Katniss mai era si maestra in manuirea arcului, lucrurile capata un ditamai contextul. Nu de alta, dar Katniss a.k.a. Sagitarria este o adunatura de plante acvatice care sunt cunoscute sub o multitudine de nume cum ar fi Arrowhead. Mai sa fie, ce coincidenta oportuna! Sau poate putem da credit cat cuprinde doamnei care s-a ocupat de pus laolalta toate aceste piese din puzzle-ul simbolic care apare in The Hunger Games?

Deci pe ea o cheama Katniss si are un arc pe care nu ii e deloc nici frica, nici jena sa-l foloseasca. Acum nu pot sa-mi tin mintea in loc de la a se fofila catre povesti istorice si mitologii de tot felul.

In secolul al XVIII-lea, trasul cu arcul era un sport foarte raspandit la nivelul elitelor britatice, si cu atat mai popular in randul englezoaicelor, carora le era permis sa-l practice pentru a-si arata formele, dar nu le era permis sa concureze in competitii impreuna cu barbatii vremurilor.

Printre cele mai cunoscute figuri arcase mitologice sunt Artemis si Apollo (Grecia), Diana si Cupidon (Roma), Agilaz (mitologia germanica), Hayk (Armenia), Marduk (Babilonia), Arjuna, Adhimanyu, eklavya, Karna, Rama, Shiva (India) si Arash (Persia). In Grecia Antica pe insula Delos erau venerate vreo trei acolite arcase ale lui Artemis: Hekaerge (distanta), Loxo (traiectoria) si Oupis (tinta). In Asia de Est, Yi Arcasa si ucenica sa Feng Meng apar in diverse mituri chineze. In Coreea il avem pe Jumong care cica ar fi fost un arcas cu alura de zeu, iar in Africa apare Osoosi care e asociat cu arta manuirii arcului.

Ce ziceti acum? The Hunger Games are sau n-are substanta si coerenta simbolica? 🙂 Apar fugar niste insinuari romantice, cum ar fi scena de la final in care cei doi reprezentanti ai districtului 12 ar prefera sa moara intoxicandu-se cu ceva fructe dubioase, decat sa se omoare unul pe celalalt in incercarea de a castiga marele premiu al jocurilor.

Si peste toate astea, ca un colac (mare si pufos) peste o pupaza (comestibila), mai e si foamea! Mare. Inspaimantatoare. Halucinanta. Care naste monstrii! Foamea ca strategie politica de control/supunere a maselor vs foamea ca o conditie fizica care implica sechele psihologice.

Succesiunea intercalata de scene din districte in care daca puneai mana pe o bucata de paine (fie ea si veche sau aruncata in noroi) erai in culmea fericirii cu scene din capitala in care dilema era daca sa alegi sa mananci mousse au chocolat la desert sau nu este absolut fantastica in transmiterea mesajului de scindare si cinism socio – politic. Cei infometati lupta mai aprig, pentru ca sunt manati de ceva bazal, primar, nesatisfacut. Lupta, ca sa vaneze. Vaneaza ca sa manance. Mananca pentru a supravietui.

Ce mi-a mai placut la filmul asta? Pai mi-a placut ca l-am revazut pe Woody Harrelson jucand magistral rolul unui castigator al jocurilor foamei, actual intelept cu infatisare hippie si damf etilic. Mi-a mai placut personajul Effie Trincket in complexitatea vesmintelor sale si asemanarea izbitoare cu Queen of Hearts din Alice in Wonderland (Vreau si io rochii din aleaaaa!). Si la final, dar cu siguranta nu in ultimul rand, mi-a placut viziunea SF asupra tehnologiilor viitorului cu ajutorul carora oamenii pot face ce vrea pana lor, inclusiv sa-si seteze o padure la geamul dormitorului.

Asa ca, acestea fiind spuse, imi spun cu patos: Sa iti fie de bine! Si astept cu interes urmatoarea pelicula din trilogie! 😀

P.S.: Am omis sa va spun faptul ca intreaga desfasurare de forte cu copchii care se iau la omor pentru amuzamentul maselor, imi seamana mult cu activitatea gladiatorilor Romei antice care faceau, cam acelasi lucru. Scopul: paine si circ pentru a distrage atentia maselor de la problemele apasatoare (cum ar fi foamea…) si de a le planta in interior samanta sadismului fata de aproapele sau departele lor.

P.S.bis: And may the odds be ever in your favor! 😉

Jun16

Cum putem preveni caderea tiglei de pe casa?

Posted on 16/06/2013 by twitchioana

Cum putem preveni caderea tiglei de pe casa?

Contrar titlului, acesta nu va fi un post despre constructii sau bricolaj, ci despre sanatate mentala. Va mai aduceti aminte de sanatatea voastra mentala? Oare ce mai face? Cum o mai duce? O fi pe duca? Sau poate doar cu dor de duca…

Daca tot va faceti analize de sange o data pe an, controale de specialitate la intervale regulate si mai mergeti si la dentist obligat-fortat, ce-ar fi sa va ingrijiti si de partea nevazuta a fiintei voastre?

Adica de tigla de pe casa, unde casa sunteti voi si tigla e mintea. Nu stiu cum s-a ajuns la concluzia absolut eronata ca o data ce fixezi tigla pe acoperisul casei, ea va ramane acolo pe vecie, fara sa necesite retusuri, ajustari, reparatii sau chiar inlocuiri.

A ramane intr-o bucata si mai cu seama sanatos la cap in ziua de azi ar trebui sa fie ridicat la rangul de virtute, si nu incerc nici pe departe sa o dau in melodramatisme. De ce? Pentru ca haosul inconjurator nu ne face cinste! Ne bruiaza. Ne agaseaza. Ne streseaza. Ne rodeaza. Ne blocheaza.

Pana cand, tigla, sarmana, capituleaza si se arunca in gol de la marea inaltime a mintii noastre. Aaaaaaaaaa! Zbuf… Si se lipeste de asfaltul existential unde este invariabil calcata in picioare de altii ca noi care asemeni lui Marin Preda vad viata ca o prada.

Cu haosul nu prea are sens sa te lupti. Cu cat incerci mai mult, cu atat te va atrage intr-insul. Dar poti sa-i faci fata… si spate… si lateral. In prealabil ar trebui totusi sa devii constient de faptul ca el exista si ca nu face bine. Dar cum ajungi sa iti desfasori viata conform ordinii tale interioare subsumand-o haosului cosmogonic (v-am tras-o eminescian la faza asta! ;))?

Nu cred ca iti trebuie un plan maret, ci mai degraba doua leci (o leaca… doua leci) de energie si determinare. Si mai cu seama sa vezi si padurea si copacii concomitent. In principiu fiecare zi din viata ni se desfasoara, noua adultilor responsabili, dupa principiul datoriei. Azi ce trebuie sa fac?

Avem liste mentale, liste fizice, carnetele, remindere pe telefon, calendare pe laptop care ne anunta despre ceea ce trebuie sa facem. Ce se intampla dupa ce am terminat tot ceea ce trebuie facut? Da, unii dintre noi chiar ajung sa termine ceea ce trebuie sa faca pe ziua respectiva. Atunci pare sa se instaleze o sincopa dubioasa in care mintea ta o ia razna pe campii gandindu-se: Bai, dar oare chiar am terminat? Sigur n-am uitat nimic? Parca mai era ceva! Dupa 5′ de ruminat, ajungi la concluzia ca:

Da dom’le, chiar am terminat! Acum ce fac? Cum adica ce fac? Pai ma duc acasa si termin de facut ceea ce trebuia sa fac prin casa! Bun, si dupa aia? Pai dupa aia, fac ceea ce trebuie ca sa ma pregatesc pentru o noua zi de trebuinta!

Si n-am cum sa nu ma intreb unde mai incap vointa si dorintele proprii in toata ecuatia asta? Oare mai e asta viata, sau doar o existenta pre-programata care se desfasoare in virtutea inertiei? Citeam zilele trecute ca orasul european cu nivelul cel mai crescut de calitate a vietii este Viena si ma gandeam: Mama, cat de tare de austrieci! Ei chiar stiu sa isi traiasca vietile dupa orele de program…

Putem deduce de aici ca tigla de pe casa poate fi corelata cu nivelul de calitate a vietii. Ce-i de facut in sensul asta? Ca deja am stabilit ca tigla noastra cea de toate zilele nu va sfida nicidecum gravitatia ramanand pe acoperisul mintii noastre pururea. Lucrurile aparent complicate, ajung intotdeauna sa fie extrem de simple.

Asa ca recomandarile primordiale pentru prevenirea fenomenelor de averse cu tigla ar include:

1. Petrecerea unei cantitati considerabile de timp zilnic de calitate cu oameni semnificativi in vietile noastre: parinti, matusi, copii, prieteni, vecini, colegi, amici, pisici, pitici;

2. Gasirea unei activitati (de preferat fizice) care sa ne placa la nebunie si de care sa ne apucam si implicit sa ne si tinem. Terapia ocupationala da roade, frate, asa ca fie ca vorbim de dansuri, origami, alergat sau drumetii, go for it!

3. Atentia la detaliile cotidiene ale vietii. Unul dintre cele mai faine lucruri este sa-ti dai seama ca ceva mic-mic face ceva din tine sa se miste mult-mult. Asa ca hai sa fim curiosi si zelosi in gasirea acelor momente;

4. Invatarea este mama… cui? Stai asa ca repetitia cica ar fi mama invataturii, si invatatura atunci ar fi mama plafonarii? Ca sa nu te apuce toate pandaliile, ce-ar fi daca ti-ai propune sa inveti cate ceva in fiecare an (sa zicem)? In felul asta iti pui capul la contributie si nu-l mai lasi sa se afunde in sine;

5. Cica daca dai te simti mai bine, si de aici iti creste si bucuria ca “Da, ma! Am facut ceva care va fi remarcat, care a contat pentru cineva!”. Fie ca ii spui altruism contemporan sau pur si simplu generozitate, incearc-o si pe asta, sa vezi ce zice tigla.

6. Calatoreste si descopera taramuri noi! Asta e preferata mea, si functioneaza perfect in mentinerea igienei mentale. Planificati sa mergi undeva, cu cineva, la intervale regulate si ai sa vezi ca numai gandul si dorul de duca te vor face sa te transformi in interactiunea cu cei din jur.

Cam comercial si glossy postul serii de azi? Poate… Dar necesar! Va doresc igienizare placuta dragi posesori de tigle care stau sa cada…:)

Jun11

Parentaj deraiat

Posted on 11/06/2013 by twitchioana

Parentaj deraiat

Nu-s parinte (inca!) si nici vreo usa de biserica, dar pot recunoaste din fericire sau din pacate de la o posta dinamicile familiale disfunctionale. Alea care reduc de cele mai multe ori copilul la un obiect asupra caruia se revarsa valurile uriase de frustrare ale parintilor. Mijloacele de transport in comun sunt intesate de parinti si copii care se duc sau vin sau stau.

Azi dupa-amiaza, pe cand misunam subteran dintr-o parte in alta a orasului, neuronul mi s-a oprit pentru cateva secunde parca scurt-circuitat. In aglomeratia de final de program, mi-am facut loc si am nimerit pe scaun avand in stanga un tip care se juca nush ce joc pe telefonul sau inteligent, iar un dreapta un nene care parea ca si-a lasat intr-un colt uitat comportamentul sau inteligent. Mai departe de atat nu mi-a dat prin gand sa ma uit.

Cu castile in urechi si multe elemente auxiliare in poala (a.k.a. geanta, umbrela, suc, etc.) incercam sa fac timpul sa treaca mai repede. La un moment dat, tipul din stanga mea isi opreste jocul, se apleaca usor inafara, ca si cum ceva undeva in partea dreapta i-ar fi atras abrupt atentia.

Fara a imi scoate castile din urechi, imi zic in sinea mea: Eh, probabil o fi vazut vreo grozavie. Nu cred ca-i ceva interesant pentru mine. Tipul se uita prelung, dupa care isi reasuma pozitia de joc. Mai sta ce mai sta, mai butoneaza un pic, dupa care iar se opreste si se uita in aceeasi directie.

De data asta curiozitatea m-a luat pe sus asa ca mi-am extras o casca din urechi sa “vad” care-i treaba. Si cum io demult nu ma mai aplec in incercarea de a imi spiona vecinii de bancheta, ci pur si simplu ma zgaiesc in reflectia geamului de vizavi, asta am facut si in situatia de fata.

Ochii vecinilor de pe bancheta de vizavi erau bulbucati fara precedent, iar gurile stranse ca si cum s-ar fi abtinut de la a spune ceva. Si cum imi mijeam io ochii in geamul de peste culoarul de trecere, am vazut o prostie mare, ca sa ma exprim in cuvintele unui copil de 4-5 ani. Si am continuat sa o vad si aud impreuna cu ceilalti oameni din proximitate vreo 5 minute.

(Mama cu o privire tulbure si o voce gajaita catre fiica ei pubera) Sa stii ca m-ai suparat foarte tare azi!
(Fata muta de nedumerire si cvasi-vinovatie) ?
(Mama rotindu-si ochii spre obiectul supararii ei) M-ai facut de ras in fata lu’ X-uilica!
(Fata parea a cauta in minte evenimentul cu pricina) …
(Mama fixand-o pe fiica cu un ochi din cei doi pe care ii avea in dotare) Si iti promit ca data viitoare cand ma mai faci de ras iti trag o mama de bataie chiar acolo, de fata cu X-ulica!!!
(Fata strangandu-si umerii si picioare semn ca deja isi imagina viitorul sumbru) Dar…
(Mama prinzand si mai mult curaj) Ce-i aia nu vreau? Nu exista nu vreau! Sa nu te mai aud vreodata ca zici nu vreau ca te pleznesc!
(Fata intr-o resemnare plata) Bine.

Trec vreo 2 minute si fetiscana negricioasa cu carare pe mijloc si camasa alba incepe sa manance un pateu… merdenea… bucata de ceva luat de la o patiserie de la metrou dintr-o punga de plastic transpirata.

(Mama imputernicita din scena precedenta in care se dezlantuise asupra odraslei nevrednice, continua mitralierea verbala…) Nu ti-am spus ca atunci cand mananci, sa mananci tinand de punga, nu de pateu, proasto? Nu mai sta si molfai cu mainile alea murdare. Ia-te si sterge-te pe maini cu ea si poti s-o mananci dupa. Cu microbi cu tot. Ca esti si curata tare!
(Fata repozitionandu-si mainile pe plastic ca un copil ascultator continua sa isi manance pateul intr-o tacere dureroasa) …

Se mai scurge un minut dilatat de cuvintele de duh pe care mama i le adresase fiicei, cand prima conchide apoteotic:

Cand ne dam jos, tu o iei inainte prin spate spre casa si vin si io dupa.
(Fata afisandu-se usor speriata de ideea de a merge singura spre casa) Dar pe unde?
(Mama taios) Pe acolo prin spate. Io o s-o iau prin fata ca am un pic de treaba si ne intalnim acasa.
(Fata tacand si parand ca intelege) Mhm.

Metroul tocmai se apropia de statie cand cele doua s-au ridicat pentru a merge “cat mai in fata”. In spatele lor tacerea persista vascos. Noi, martorii oculari ai acestui spectacol ieftin si revoltator ramasesem uitandu-ne in gol ca prostii de parca tocmai ce fuseseram loviti cu leuca in moalele capului.

Gandurile apareau a ni se fi unit intr-un nor gri de furtuni si ploi moraliste care ar fi vrut s-o trazneasca pe mama cea reprobabila. Usile s-au deschis si cele doua protagoniste se facura pierdute in spatiul statiei de metrou care forfotea de lume. Oamenii s-au reintors la preocuparile lor mentale si usile s-au inchis cu repeziciune.

Urmatoarea oprire: Undeva unde mamele au habar despre cum sa le vorbeasca copiilor lor, si fac mai mult bine decat nebine.
Nota Bene: Uneori copiii au nevoie doar de o mama, nu de o mama de bataie…

My Twitch of the Day

I twitch, thus I live…

Category Archives: Existential Dilemmas

Barbatii, gentiletea, mania si… regulile

Remembrance from another life

Cu foamea nu-i de joaca!

Cum putem preveni caderea tiglei de pe casa?

Parentaj deraiat